Numeroare studii și rapoarte s-au concentrat pe identificarea relației dintre sport și școală, iar un rezultat cu care toți cercetătorii sunt de acord este că activitatea fizică are un efect benefic asupra sănătății fizice și mentale a copiilor și tinerilor.
Oamenii au observat de mult timp importanța activității fizice și a sportului ca practică benefică pentru a petrece timpul liber, astfel că se naște acum speranța și posibilitatea ca sportul să poată fi integrat pe o scară mai largă, nu doar ca o activitate fizică, ci ca un instrument pentru dezvoltarea tinerilor.
O strategie națională de integrare a sportului ca instrument pentru dezvoltarea tinerilor trebuie să depășească viziunea tradițională a sportului ca simplă activitate fizică și să îl transforme într-un cadru educațional complex, în care copiii și adolescenții își dezvoltă competențele personale, sociale și emoționale esențiale pentru viață.
Această abordare presupune o redefinire a rolului sportului în societate, începând din școală și continuând în comunitate, cluburi, familie și spațiile publice. Sportul devine astfel un laborator de învățare experiențială în care tinerii își descoperă limitele, învață disciplina, solidaritatea și puterea cooperării.
La nivel de politică educațională, integrarea sportului ar trebui să fie parte a unei viziuni de dezvoltare holistică, integrativă, a copilului — o educație care nu formează doar minți, ci și caractere. Aceasta înseamnă ca orele de educație fizică să fie completate prin programe interdisciplinare care valorifică legăturile dintre mișcare, sănătate mentală, leadership, responsabilitate și învățare prin experiență.
La nivel comunitar, sportul poate fi transformat într-un liant social care unește generații și reduce diferențele culturale sau economice. Prin investiții în infrastructură accesibilă — terenuri publice, programe gratuite pentru copii, competiții școlare și comunitare — se pot crea spații de apartenență și de construire a capitalului social. Astfel, tinerii învață cooperarea, fair-play-ul și respectul reciproc, iar comunitățile dezvoltă solidaritate și spirit civic.
La nivel personal, sportul devine o școală a caracterului. Practicat constant, el cultivă autocontrolul, perseverența, disciplina și încrederea în propriile forțe. Copiii și tinerii care se implică în activități sportive învață să își gestioneze emoțiile, să reacționeze constructiv la eșec, să își fixeze obiective și să lucreze pentru atingerea lor. Aceste deprinderi sunt transferabile în toate domeniile vieții: educație, carieră, familie și viață socială.
Pentru sportivii de performanță, educația sportivă trebuie privită ca o componentă integrată a formării umane — nu doar o pregătire fizică, ci și una mentală și morală. În acest sens, ar trebui dezvoltate programe naționale de coaching psihologic, reziliență și leadership sportiv, prin care sportivii să dobândească instrumente de gestionare a presiunii, a motivației și a echilibrului între viața personală și cariera sportivă.
O strategie coerentă ar putea avea la bază trei piloni:
- Educația prin sport, axată pe dezvoltarea competențelor de viață și a valorilor universale;
- Sportul pentru sănătate, care promovează un stil de viață activ și echilibrat;
- Sportul de performanță responsabil, care cultivă excelența, dar și echilibrul psihologic și moral.
Astfel, sportul încetează să fie o disciplină izolată și devine o filosofie educațională — un mod de a învăța, de a trăi și de a construi comunități mai sănătoase și mai solidare.
O asemenea viziune se aliniază direct recomandărilor UNESCO, OMS și Consiliului Europei, care subliniază rolul sportului în educația pentru cetățenie, incluziune și sănătate mentală. Sportul, în acest sens, nu mai este doar o activitate fizică, ci o strategie de dezvoltare națională a tinerilor prin mișcare, responsabilitate și cooperare.
TVR SPORT este un mijloc de promovare a valorilor sportive românești, a sportului în general și a sportului ca mod de viață sănătos.
sursa foto: shutterstock_SNeG17