Duminică, 17 aprilie, TVR 2 aduce trei lungmetraje româneşti, din trei generaţii diferite. Începem cu „Extemporal la dirigenţie”, „Semnul şarpelui” şi încheiem cu „Despre oameni şi melci”.
Extemporal la dirigenţie (ora 14:10)
Tonul celui de-al treilea film din seria Liceenilor alunecă, de data aceasta, spre comedie, cu profesorul Socrate care inaugurează anul şcolar printr-un extemporal cu întrebarea „cum aş vrea să fie dirigintele clasei?”
Popularitatea lui Socrate o îngrijorează pe profesoara de matematică, Isoscel, gata oricând „să dea jos milităria din pod". În acest timp, Socrate îşi face şi el griji, dar în legătură cu Anca, fiica sa îndrăgostită.
Povestea de dragoste a fiicei lui Socrate este, de alfel, subiectul principal al Extemporalului unde profesoara de română interpretată de Diana Lupescu va completa lista dascălilor din film, care pun şi suflet, şi dragoste în relaţia lor cu elevii.
În distribuţie îi întâlnim, printre alţii, pe Tamara Buciuceanu Botez, Ion Caramitru, Diana Lupescu, Ştefan Bănică jr.
Semnul şarpelui (ora 20:10)
Suntem aproape de încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, iar Ecaterina Handrabur (Leopoldina Bălănuţă), hangiţă lângă graniţa României cu Ungaria, vrea să se răzbune pe vameşul (Dorel Vişan) care a insistat pe lângă jandarm (Aristide Teică) ca fiul ei Simion (Dinu Manolache) să plece pe front.
Ea şi-i face aliaţi pe primarul nou-instalat şi pe contrabandistul Alimandru. Ovidiu-Iuliu Moldovan este aici un haiduc modern şi un justiţiar-călăuză pentru cei fug din ţară, după instalarea noului regim. Soţia celui luat la armată (Valeria Sitaru) îl aşteaptă până când află, din cartea trimisă soacrei de către autorităţi, că bărbatul a murit.
În distribuţie îi întâlnim pe Ovidiu-Iuliu Moldovan, Leopoldina Bălănuţă, Dorel Vişan, Ion Vâlcu, Costel Constantin, Mircea Diaconu, Valeria Sitaru, Mircea Albulescu, Radu Gheorghe, Dinu Manolache.
Realizat de Mircea Veroiu, „Semnul şarpelui” confirmă înclinaţia sa pentru Lumea rurală transilvană. Satele din Transilvania au fost spaţiul în care s-au desfăşurat multe dintre acţiunile din peliculele sale, că a fost vorba de ecranizări sau nu.
„Tripticul lui Veroiu (referire la Nunta de piatră, Duhul aurului şi Semnul şarpelui – n.r.) o situează pe Leopoldina Bălănuță în rândul marilor actrițe creatoare de personaje. Personajul ei își trage rădăcinile dintr-o lume în care femeia este sortită supunerii și umilinței, unui destin implacabil menit să o ducă la o abdicare lentă până în ziua în care viața îi devastează sufletul și o face să urle de durere”, spune Cornel Cristian în Magazin estival Cinema 1984.
Despre oameni şi melci (ora 22:10)
Acţiunea filmului se petrece în 1992, în Muscel, unde fabrica ARO, deţinută de stat, tocmai a dat faliment şi va fi privatizată într-o săptămână. Cumpărătorul este o companie franceză care anunţă muncitorii că fabrica va fi transformată într-o crescătorie de... melci. George, liderul de sindicat, caută cu disperare o soluţie şi are o idee sărită de pe fix.
Filmul a fost lansat în 2012, iar regia este semnată de Tudor Giurgiu şi este cel de-al doilea lung metraj în regia sa, după Legături Bolnăvicioase (cu Maria Popistașu, Ioana Barbu, Tudor Chirilă) care a avut premiera în România în 2006. De-a lungul anilor, el a mai lucrat la „Katalin Varga”, „Undeva în Palilula”, „Audiția”, „Superman, Spiderman sau Batman” şi „De ce eu?”.
Rolurile principale sunt interpretate de Andi Vasluianu (care a mai jucat în „Periferic”, „Minte-mă frumos”, „Rămâi cu mine”, „Umbre”, „De ce eu?”, „East Side Stories”, „Acasă la tata”), Monica Bârlădeanu („Moartea domnului Lăzărescu”, „Lombarzilor 8”, „Francesca”, „Diaz: Don’t clean up this blood”) şi Dorel Vişan („Sistemul nervos”, „Magnatul”, „Sindromul Timişoara – Manipularea”, „Occident”, „Torniamo a casa”, „Senatorul melcilor” sau „Cel mai iubit dintre pământeni).
„Filmul lui Giurgiu reprezintă o apariţie oarecum aparte (şi poate chiar semnificativă) în peisajul cinematografiei româneşti, prin culorile calde (dar la fel de diferite de cele ale propagandei comuniste ca de cele ale horror-ului plebeianofob marca Pintilie) în care zugrăveşte clasa muncitoare”, spunea criticul de film Andrei Gorzo.
