Cenaclul „Flacăra”: A fost sau n-a fost un fenomen cultural unic?

Sâmbătă, 30 mai, Tiberiu Soare şi invitaţii săi au pus sub semnul dezbaterii mitul creat în jurul Cenaclului şi au încercat să stabilească impactul real al manifestărilor artistice patronate de Adrian Păunescu. De la 17:00, la TVR 2 şi online pe TVR+.

Tiberiu Soare

Tiberiu Soare este dirijor din anul 1999. În prezent este dirijor principal al Formaţiilor Muzicale Radio şi gazda emisiunii „Mituri muzicale româneşti”, de la TVR 2.

Phoenix, Madrigal, Maria Tănase, Song, George Enescu, Gică Petrescu sau Cenaclul Flacăra. Ce ar putea avea în comun toate aceste nume de legendă ale muzicii noastre? Aflaţi în fiecare sâmbătă, la TVR 2, când Tiberiu Soare pune sub semnul dezbaterii miturile muzicale româneşti.

Ediția este disponibilă online pe TVR+.

Cenaclul „Flacăra” a fost înfiinţat, coordonat şi prezentat de poetul Adrian Păunescu din 17 septembrie 1973 (după apariţia „Galelor Săptămâna”), totalizând, până la sistarea manifestărilor, 1615 de spectacole de muzică şi poezie în toată ţara. Cenaclul a constituit în anii ’70 apogeul reuniunilor folk, în paralel fiind mediatizat de emisiunile TV itinerante „Antena vă aparţine”.

Între 1979 şi 1985, manifestările aferente erau consemnate săptămânal în emisiunea „Radiocenaclul Flacara – valori ale muzicii tinere”, la Radio România. Implicarea sa în mişcarea folk autohtonă a devenit determinantă, dar şi exclusivistă.

Sâmbătă 30 mai, de la ora 17.00, TVR 2 vă invită la o nouă ediţie a emisiunii „Mituri Muzicale Româneşti”, având ca subiect Cenaclul „Flacăra”. Moderată de dirijorul Tiberiu Soare, ediţia îi are invitaţi în studioul emisiunii pe Cristian Greţcu, Doru Stănculescu, Florin Zamfirescu şi pe Mircea Bodolan, care vor încerca să separe legenda de adevăr şi să stabilească impactul real al manifestării artistice de la vremea respectivă. Realizatorul Nicu Cozma spune despre ediţia din 30 mai că este: „o întâlnire de suflet cu câteva mari personalităţi ale scenei (în primul rând muzicale) româneşti, în încercarea de a răspunde la întrebarea: «A fost sau nu un fenomen cultural unic?»”.

După o primă perioadă underground (oferită de Casa de cultură a sectorului 1, când erau propuşi tineri poeţi şi cantautori, performând în momente artistice cu valenţe avangardiste, uneori de fuziune, trecând prin rememorarea unor poeţi clasici), la Cenaclul „Flacăra” a urmat racordul la opera poetului conducător şi la ideologia partidului, care au polarizat manifestarea mamut care suprapopula sălile de sport, casele de cultură, uneori şi arene amenajate în aer liber.

În 1982, a fost produs un triplu album discografic „Cenaclul Flacăra în concert”, înregistrat la Sala Radio, iar un an mai târziu filmul de lung-metraj „Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie-n blugi!”, în regia lui Cornel Diaconu, interzis la difuzare. Manifestarea a fost stopată în 16 iunie 1985, după un spectacol „cu cântec”, pe stadionul din Ploieşti. În paralel, apăruseră Serbările „Scânteii Tineretului” sub conducerea poetului şi publicistului Lucian Avramescu.

Colaboratori celebri de-a lungul timpului: Anda Călugăreanu, Maria Gheorghiu, Marcela Saftiuc, Zoia Alecu, Dan Andrei Aldea, Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Mircea Baniciu, Ştefan Hruşcă, Vasile Şeicaru, Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Gheorghe Gheorghiu, Vali Sterian, Tudor Gheorghe, Ion Zubaşcu, Constantin Dragomir, George Stanca, Sorin Minghiat, Dan Chebac, Gil Ioniţă, Adrian Ivaniţchi, Mircea Bodolan, Ducu Bertzi, Emilian Onciu, Alexandru Zărnescu, Florian Pittiş, Dinu Olăraşu, grupurile folk Ecoul, Poesis, formaţiile rock Phoenix, Sfinx, Iris, Voltaj, Pro Musica şi încă multe alte numere sonore.

După 1990, Adrian Păunescu, cu o carieră preponderent politică, a încercat să relanseze mişcarea („Totuşi iubirea”), departe de dimensiunile de „fenomen” asumate în anii ’70 – ’80, iscând controverse în viaţa culturală de astă dată liberă. În schimb, au proliferat festivaluri folk în toate zonele ţării, culminând cu cele naţionale „Om bun” (sub oblăduirea lui Victor Socaciu) şi „Folk You!” (organizat de Mişcarea de Rezistenţă, prezentat de Florian Pittiş).

Despre emisiune:

În fiecare sâmbătă, de la ora 17.00, dirijorul Tiberiu Soare – moderatorul emisiunii – pune sub semnul dezbaterii câte un mit muzical, iar invitatul din platou va juca rolul de „susţinător” al mitului. Discuţia va fi documentată de filme la temă, de declaraţii inedite ale fanilor... dar şi de „distrugătorul de mituri” al ediției. Echipa noii emisiuni de pe TVR 2 este formată din realizatorii Doru Ionescu, Nicu Cosma, Carmen Movileanu, Valentina Băinţan, Cristi Păunescu, Mihai Răzuş, dar şi regizorul Radu Mardari.

Prin „Mituri muzicale româneşti”, Televiziunea Română poate să îşi facă un titlu de glorie „realizând o serie de emisiuni dedicate acestor ambasadori ai muzicii româneşti, valorificând astfel materialele de arhivă”, spune Daniela Mitache, producătoarea TVR a emisiunii.

Mitul Song, la un an de la renaşterea teveristă

Miercuri, 20 Mai 2015

În martie 2014, Song se reunea în platourile TVR după mai bine de două decenii. Sâmbătă, 23 mai, la „Mituri muzicale româneşti” am sărbătorit renaşterea grupului într-o ediţie specială, alături de Anca Ţurcaşiu şi Daniel Jinga. De la 17:00, la TVR 2 şi TVR+.

Alte legături

Tiberiu Soare

MITURI MUZICALE ROMÂNEŞTI

Ediţia este disponibilă online pe TVR+

La început, Ioan Luchian Mihalea, zis Oanţă, a înfiinţat un cor cu patru colegi, studenţi la Conservatorul bucureştean. Grupul Song a continuat să fiinţeze, cu din ce în ce mai mulţi membri, la Facultatea de limbi germanice. Din 1977, dublându-şi numărul de componenţi cu studenţi din mai toate facultăţile capitalei, corul devine ansamblul reprezentativ al Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti.

Cei 50 de membri descoperiseră un alt mod de viaţă, venind aproape zilnic la repetiţii, înregistrând împreună, mergând să cânte în spectacole, turnee, vacanţe… Maniera proprie de interpretare a impus trupa de la primele apariţii publice – o explozie de tinereţe, prospeţime, căldură, sinceritate, expresivitate.

În condiţiile în care folclorul, pe de o parte, şi muzica corală, pe de altă parte, fuseseră confiscate de doctrina culturală comunistă, Ioan Luchian Mihalea păstrase Song, cu toate riscurile, ca o oază în deşertul ideologic, apropiind cântecele adaptate de omul simplu şi câştigând astfel o popularitate nemaivăzută.

Şapte premii ale Festivalului Naţional al Artei Studenţeşti, premii I pe ţară la primele două ediţii ale Cântării României, peste 600 de spectacole în ţară şi în străinătate. Apariţii în spectacole de teatru, corul de copii Mini-Song şi cvintetul Luchian, numeroase emisiuni radio-tv. Ultimul concert – prevăzut să încheie activitatea Song în decembrie ’93 – nu l-a mai avut pe scenă pe mentor, dispărut în condiţii tragice.

Însă spiritul lui Oanţă e viu şi astăzi. Învăţase tinereţea perpetuă, alături de cele câteva sute de membri trecuţi prin grup în cei 20 de ani de activitate ai Song-ului. Un cântec fără graniţe de limbă, tradus pe înţelesul tuturor de Ioan Luchian Mihalea. Şi poate aşa vom fi înţeles că suntem veşnici, cum suna finalul filmului TVR „Astfel”, compus de Vasile Şirli pe versurile lui Marin Sorescu.

Că este aşa a încercat să demonstreze şi ediţia emisiunii TVR 2 „Mituri muzicale româneşti” de sâmbătă 23 mai, ora 17:00, realizată de Carmen Movileanu, aceeaşi care la 1 martie 2014 a readus Song-ul în platourile Televiziunii Române după mai bine de două decenii. Nicio coincidenţă nici în participarea Ancăi Ţurcaşiu în calitate de susţinător al mitului, moderator în urmă cu un an. Dirijor al cântecului fără vârstă – Daniel Jinga.