În lumea sportului de performanță, nu doar antrenamentul fizic sau tactica fac diferența. Tot mai mult, cercetările confirmă că felul în care un sportiv interpretează o situație de presiune – o competiție importantă, o accidentare, o decizie nedreaptă – influențează puternic cum va reacționa și ce performanță va avea.
Unul dintre modelele fundamentale care a schimbat modul în care privim stresul în sport vine din psihologie: modelul evaluării cognitive a stresului, propus de Richard Lazarus și Susan Folkman în anii ’80. Deși nu a fost conceput special pentru sport, acest model a fost adoptat rapid în psihologia sportivă și folosit în sute de studii științifice din toată lumea.
Conform acestui model, stresul nu apare automat dintr-o situație dificilă. Ci, mai degrabă, din felul în care acea situație este percepută. Dacă sportivul consideră că e în fața unei amenințări și că nu are suficiente resurse pentru a-i face față, apare tensiunea, anxietatea și blocajul. Dar dacă aceeași situație este percepută ca o provocare, iar sportivul simte că se poate descurca, reacția va fi complet diferită: va fi activ, concentrat și motivat.
În termeni simpli, este vorba despre întrebările pe care sportivul și le pune fără să-și dea seama: „Este asta o problemă periculoasă sau o șansă?” „Am ce-mi trebuie să mă descurc sau nu?” Răspunsurile la aceste întrebări sunt cele care declanșează fie panica, fie claritatea. Și tocmai de aceea, psihologii sportivi lucrează nu doar la tehnici de relaxare sau motivație, ci mai ales la felul în care sportivii evaluează situațiile. Nu putem controla întotdeauna ce se întâmplă pe teren. Dar putem învăța cum să gândim diferit despre ceea ce se întâmplă.
Acest cadru de gândire a fost baza pentru multe intervenții moderne din sport: de la antrenarea concentrării și a dialogului interior, la tehnici de coping (adaptare emoțională), vizualizare și întărirea încrederii în sine. În loc să lupte cu emoțiile direct, sportivii sunt învățați să-și înțeleagă propriile reacții și să-și reinterpreteze gândurile care le stau la bază.
Prin această perspectivă, o înfrângere poate deveni lecție, o accidentare poate deveni pauză de reconstrucție, iar presiunea unei finale poate fi trăită ca un moment de creștere, nu de frică.
Modelul lui Lazarus și Folkman continuă să fie relevant, chiar și în epoca neuroștiințelor. Pentru că, dincolo de mușchi și statistici, sportul de performanță este – poate mai mult ca niciodată – o arenă în care gândirea și emoțiile au un impact direct asupra performanței.
TVR SPORT este un mijloc de promovare a valorilor sportive românești, a sportului în general și a sportului ca mod de viață sănătos.