MĂTRĂGUNA

TVR.RO | actualizat: Luni, 27 August 2018

MANDRAGOLA, 1524

de Niccolo Machiavelli
traducerea: N.Al. Toscani

regia artistică, adaptarea tv: Dominic Dembinski

distribuția: Callimaco - Eugen Fetescu; Siro - Cristi Neacșu; Nicia - Valentin Mihalache; Ligurio - Răzvan Teodorescu; Timoteo - Cosmin Crețu; Sostrata - Ana Sivu Daponte/ Alina Crăiță; Lucrezia - Oana Dragnea; o femeie - Iulia Dumitru / Adriana Bordeanu; Corul: Georgiana Vrațiu, Stefania Antonescu, Mihaela Albu, Ema Done, Ana Iordache, Laura Borod

echipa: organizator producţie - Octav Lungu; scenografia - Gigi Rasovszky şi Carmen Rasovszky; ilustrație muzicală - Vasile Manta; mișcarea scenică și coregrafia - Andreea Duță; video / artist vizual - Lea Rasovszky; redactor - Doina Teodoru; imaginea - Aurel Pițigoi, Ion Cristodulo, Andrei Coruț; regizor de emisie - Gini Ignat; montaj: Constantin Marciuc; producător - Sanda Vișan

durata: 90 de minute

Spectacol al Casei de Producţie TVR, 2013, în partenariat cu Teatrul MASCA

Mătrăguna este un strigăt de libertate, un strigăt împotriva ipocriziei. Ca și Principele, poema sângeros tragicomică a cuceririi și menținerii puterii politice.

Armata, poliția, biserica devin părtașe la această enormă păcăleală, dar care nu furnizează victime colaterale, ci mici fabule poetice. Prostia ca fenomen universal este denunțată ca subiect comic, tragicomic dar și ca premisă a unor derapaje universale sociale și istorice. O simplă păcăleală juvenilă grotescă devine motorul unui dezastru aproape apocaliptic încât granița dintre comedie și tragedie este periculos de fragilă !

„Mătrăguna, în viziunea mea – dar și a actorilor care îi dau viață –, se întâmplă într-o lume bombardată de varii cataclisme sociale, istorice dar pe care personajele nu le bagă în seamă. Ele au scopul unic de a-și rotunji veniturile, poftele, intrigile, de a-și trăi din plin o viață de plăceri sub lustrul unei false moralități. În cele din urmă, dintr-o țesătură înveninată de prostie și trufie, se înfiripă o iubire sincer senzuală, scutită de taxe moral-filosofice. Încercarea mea de a adapta spectacolul pentru televiziune s-a materializat prin filmări meticuloase și repetate,. Am inventat pentru varianta tv un discurs paralel al imaginilor de fundal care vin în prim-plan, mult mai vizibil decât pe scena propriu zisă. De jur împrejur, imaginile unei imense lanterne magice comentează acțiunile, alte fantome prind viață printr-o magie tulbure, unde imaginile-umbre se confundă cu personajele reale într-un poem al iubirii ce înfrânge realitatea istorică sângeroasă, războinică - planul secund al poveștii.

Un poem al iubirii ce înfrânge realitatea...”

Dominic Dembinski