Mâine va fi Duminica Tomii. Sfântul Apostol Toma este sărbătorit în fiecare an, în prima duminică de după Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos.
În această zi, Mântuitorul S-a aratat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară după Înviere. Sf. Toma nu credea în Învierea lui Iisus, fiind îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale. Ulterior, Toma îl mărturisește fără nicio ezitare pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu, realitatea Învierii Domnului fiind dovedită pentru cei care nu puteau crede.
Despre scepticismul Sfântului Apostol Toma aflăm de la Părintele Arhimandrit Mina, Exarhul mănăstirilor din Episcopia Sălajului și stareț al Mănăstirii Bobota din județul Sălaj.
”Sfântul Apostol Toma a fost sceptic cu privire la Învierea Domnului pentru că nu se afla împreună cu ceilalți apostoli atunci când Hristos li S-a arătat pentru prima dată. Când ceilalți i-au spus că L-au văzut pe Domnul, el a răspuns cu neîncredere, dorind o dovadă concretă:
„Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20, 25)
Toma nu a refuzat să creadă, dar voia o încredințare palpabilă, o dovadă fizică a Învierii. O săptămână mai târziu, Hristos i S-a arătat din nou apostolilor, iar de această dată Toma era prezent. Iisus l-a chemat să-și pună degetul în rănile Lui și să-și pună mâna în coasta Sa, spunându-i: „Nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20, 27)
Văzându-L pe Hristos cel Înviat, Toma a exclamat cu uimire și credință:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28)
Hristos l-a chemat pe Toma nu doar pentru a-i risipi îndoiala, ci și pentru a învăța pe toți cei care vor veni după el că fericiți sunt cei ce cred fără să vadă:
„Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20, 29)
Astfel, îndoiala lui Toma s-a transformat într-o mărturisire puternică de credință, iar el a devenit unul dintre cei mai înflăcărați propovăduitori ai Evangheliei”.
***
Părintele Arhimandrit Mina, Exarh al manastirilor din Episcopia Salajului si stareț al Mănăstirii Bobota din județul Sălaj, îl slujește cu smerenie și trudă pe Dumnezeu, dedicându-se și întrajutorării copiilor din familii nevoiașe și bătrânilor neputincioși. An de an, organizează tabere pentru copii în arealul frumoasei Mănăstiri Bobota, cufundată în mijlocul unei păduri plină de pace și frumusețe divină.
Aici cultivă afine, ciuperci, prune ... și nu numai, oferindu-le cu dragoste oamenilor care au nevoie de ajutor. Le construiește și așezământ pentru a fi aproape de Dumnezeu. Dacă drumurile vă poartă prin Ardeal, poposiți cu suflet la Mănăstirea Bobota pentru a vă încărca spiritual și pentru a mângaia, dacă puteți, sufletele celor încercați de viață.
***
Credit foto: Shutterstock - Renata Sedmakova
***
Un articol de Maria Grăjdan
