TVR te provoacă să dai examenul copilăriei şi să arăţi ce ai învăţat de la cei mici din jurul tău în cadrul campaniei „Reînvaţă de la copii”.
Şi pentru că fiecare adult a fost la rândul său copil, iată cele mai haioase amintiri şi fotografii din copilărie ale vedetelor TVR 2.
Sunt vedete de televiziune cunoscute şi apreciate, iar unele dintre ele chiar părinţi cu copiii deja mari. Asta nu înseamnă că nu le face plăcere ca, din când în când, să redevină şi ei copii. Pentru vedetele TVR 2, ziua de 1 iunie este un bun prilej să deschidă albumul cu amintiri şi să ofere fanilor câteva dintre secretele lor. Aşa am aflat care era locul favorit de joacă al Irinei Păcurariu, pe când avea doar câţiva anişori, dar şi cine a fost salvatorul misterios al Teodorei Antonescu când s-a rătăcit în pădure. A fost o bună ocazie să descoperim vedeta care a fost sufletul serbărilor şcolare, dar şi care ar fi fost jobul de vis al Danielei Zeca Buzura. Mai mult, am aflat ce au în comun Marina Almăşan şi Corina Dănilă. De 1 iunie, TVR te provoacă să dai examenul copilăriei şi să arăţi ce ai învăţat de la cei mici din jurul tău în cadrul campaniei „Reînvaţă de la copii”. Şi pentru că fiecare adult a fost la rândul său copil, iată cele mai haioase amintiri şi fotografii din copilărie ale vedetelor TVR 2.
DANIELA ZECA -BUZURA, realizatoarea emisiunii "Mic dejun cu un campion".
„Toate fotografiile copilăriei mele au rămas într-un colaj înrămat, pe care bunica mea l-a meșterit într-o vară, pe când trecuse de optzeci de ani. Vacanțele din studenție poartă imaginea acelor chipuri înghesuite într-un tablou și stăruința mea de-a încerca să le număr, pe când încă îmi doream să adorm în camera răcoroasă “din față”. Când fusesem atât de sfioasă și blondă?! Nu, sfioasă nu fusesem vreodată, la întrebarea repetată și tocmai pentru asta, caraghioasă -“Ce ai vrea să te faci când vei fi mare?”- spuneam răspicat : “ musafiră” și nu prințesă, doctoriță, dansatoare și nici măcar “astronaută”, cum răspundea amica mea. “Musafiră? Asta nu-i meserie,” se spunea și sigur că aveau dreptate, fiindcă musafiră e o fericire de-a dreptul. Musafirii sunt cei mai iubiți dintre pământeni: țin coatele pe masă când mănâncă, vorbesc neîntrebați și cască, râd tare, primesc cafea și înghețată, aduc daruri. Mai am și azi o ediție ilustrată și rară a lui “Pinocchio “ și o alta, în franceză, a “Micului prinț”, pe care le-am primit de la oaspeți ai casei, care îmi păreau totdeauna zei fără bătrânețe și moarte, tocmai pentru că erau musafiri.
Cu siguranță, dacă astăzi îmi place atât de mult să îmi primesc invitații într-un platou de televiziune și să stăm de vorbă ca și cum ne-am găsi câte puțin în vizită, în sufrageria fiecăruia - e pentru că mai cu mine măcar o parte din dorințele copilului de atunci, iar visul meu cu musafira chiar s-a împlinit!”, a povestit Daniela Zeca Buzura.
Realizatoarea "Reţeaua de idoli", IRINA PACURARIU.
„Pozele sunt din „aventuroasa” mea copilărie comunistă, în care culmea distracției era la bâlci, care pentru mine însemna ritualul vacanțelor de vară. Bunicii mei, unde petreceam o parte dintre lunile vacanței mari, locuiau la Fălticeni. Acolo în fiecare an avea loc sărbătoarea colorată de saltimbancii, tarabele de vată pe băț sau locurile unde se juca la loteria jucăriilor de pluș câștigate de norocoșii care ocheau cu baftă pozițiile câștigătoare. Nu voi uita tiribombele, iuj-irile, caruselurile colorate, animalele împăiate pe care încălecai pentru poza pe care o adăugau bunicii la colecție, toate însemnau pentru cei mici cel mai autentic și mai puțin costisitor sejur la Disney”.
MARINA ALMASAN, realizatoare "Femei de 10, bărbaţi de 10".
„Pozele de mai jos sunt “emblematice” pentru copilăria mea! Eram un copil extrem de vorbăreț (dacă nu aveam cu cine, vorbeam cu personaje imaginare, la telefon!) și eram mereu “călare pe situație”! ( se remarcă și aplecarea mea, din copilărie, către cifra 5, care mi-a devenit apoi brand!). În rest, eram singura fată într-un bloc de baieți, jucam fotbal și știam să ripostez la “cafteli”; coboram din copaci doar când mă striga mama la masă! Dar, în paralel, citeam pe rupte, cărți pe care mi le procura tata, care fiind jurnalist, mi-a sădit, încă din copilarie, aplecarea către cuvântul scris. Pe la 4 ani am “bifat“ primele versuri ( nu am înțeles niciodată ce anume mi-a inspirat-o!) : “Margareta stă și coase/Un sac mare, pentru oase”! Când aveam 9 ani, pe lume a apărut “frățiorul mai mic” și atunci copilăria mea a suferit o “mutație” : din copil am devenit dădacă! ...Lucru care mi-a prins extrem de bine peste ani, când am devenit la rându-mi, mamă!”.
„Băieţoasă” era în copilărie şi CORINA DANILA, coprezentatoarea emisiunii "Gala umorului". Frumoasa actriţă a povestit că era liderul găştii de băieţi din faţa blocului. „Nu îmi plăcea să mă joc cu păpuşile când eram mică. Cred că nici nu am avut păpuşi. Nu ratam însă jocurile de băieţi precum „Ţară, ţară vrem ostaşi”, urcatul pe garduri şi în copaci şi, mai tot timpul, aveam genunchii juliţi. Exista însă şi o slăbiciune: căţeluşul de pluş Muchi, cu care dormeam. Îl primisem de la părinţii mei, ca un premiu de consolare că nu au vrut să ia un animal adevărat”, a povestit Corina Dănilă
IULIANA MARCIUC, realizatoarea "Destine ca-n filme".
„Îmi amintesc cu mare drag că prezentam toate serbările sau recitam poezii - ca in fotografie,”Gandăcelul”, de Elena Farago. Nu existau costume de inchiriat, ca acum, iar mama se agita mult să-mi coasă rochiţe sau improviza accesorii speciale, cum ar fi aripi de fluture din tifon întins pe sârmă pe care aplica steluţe de staniol. David, fiul meu, a urcat şi el pe scena scolii, în fiecare an. Cu gândul la aceste amintiri, în izolare, am decis, împreună cu două prietene, Silvia Ionescu şi Adina Sima, să organizez un festival internaţional on line de canto, cu copii din 17 ţări, o premiera în Romania. Finala live a avut loc duminică, pe 31 mai iar David a realizat afişul .
TEODORA ANTONESCU, prezentatoare Telejurnal TVR 2.
„Îmi aduc aminte cu drag de vacanţele pe care le petreceam împreună cu bunicii mei la casa de la Predeal. În fiecare zi aveam un „ritual” pe care îl respectam cu strictețe. Împreună cu vecina de alături, o doamna de vârsta bunicii mele, tanti Focșa și cu cățelușa ei, Peggy, plecam la plimbare prin pădure. Bunicii mei știau ca sunt în siguranță, eu eram foarte fericită că pot explora locuri noi. Aşa s-a întâmplat şi într-o zi călduroasă de august, când ne-am echipat, ne-am luat și de mâncare și am început călătoria prin pădure. La un moment dat, am realizat că nu mai putem să ne întoarcem pentru că ne rătăcisem. Țin minte ca pierdusem noțiunea timpului și trecuse de mult de ora la care eu trebuia sa fiu acasă. Pentru mine a fost amuzanta încercarea de a găsi drumul înapoi către casa, tanti Focșa părea panicată. Personajul principal a fost Peggy, care era o cățelușă foarte deșteaptă. La un moment dat i-am spus: “Hai spre casă, du-ne acasă”. Am avut încredere în ea și am reușit să ieșim din pădure, într-un final. După vreo 5 ore de aventura ne-am întors acasă, unde bunica mea era foarte speriată. Am fost pedepsita o săptămână, în care nu am mai avut voie nici să ies din curte. Nu am înțeles nici până acum de ce eu am fost cea pedepsită, dar tot mă amuză amintirea”.
