În România, reușita școlară este adesea măsurată în note și premii, însă specialiștii trag un semnal de alarmă: succesul adevărat nu înseamnă doar performanță, ci mai ales sens, încredere și sprijin. Iar etichetarea grăbită a elevilor ca „slabi” sau „nepotriviți” poate lăsa urme adânci.
Într-o societate în care școala pare să alerge contra cronometru, tot mai mulți profesori și psihologi avertizează: graba de a evalua și de a clasifica elevii poate duce la eșecuri greu de reparat.
Succesul școlar este adesea redus la medii mari și diplome, în timp ce gândirea critică, creativitatea și ritmurile diferite de învățare sunt trecute cu vederea. În acest context, copiii care nu se conformează devin rapid „probleme”, iar insuccesul lor este tratat ca o vină personală, nu ca un semnal de alarmă pentru întregul sistem.
Specialiștii subliniază că insuccesul școlar este de multe ori rezultatul unei rupturi în relația elev-profesor, al unei lipse de înțelegere și al unei presiuni constante pentru performanță.
În același timp, adevăratul succes nu este mereu vizibil în statistici. Poate însemna un copil timid care capătă curaj, un elev care începe să pună întrebări sau un adolescent care, sprijinit cu răbdare, redescoperă încrederea în sine.
Nu toți copiii pornesc de la aceeași linie de start: unii nu au sprijin acasă, resurse materiale sau siguranță emoțională. În aceste condiții, așteptările identice de la toți elevii devin o nedreptate sistemică, nu o formă de echitate.
Concluzia? Educația ar trebui să fie despre creștere, nu despre selecție. Despre curajul de a însoți copiii, nu de a-i eticheta. Pentru că un copil sprijinit va deveni un adult încrezător și empatic. Iar adevăratul succes nu e despre competiție, ci despre sens, umanitate și încredere.
***
Credit foto: Shutterstock - Iryna Inshyna