Tratarea bolilor și menținerea sănătății au devenit provocări majore pentru populația din România, un sistem sanitar subfinanțat împingând costurile îngrijirilor directe în sarcina cetățenilor.
În ciuda statutului de asigurat pe care mulți români îl dețin, accesul efectiv la investigații, tratamente și medicamente este adesea restricționat de proceduri birocratice rigide și de bugete insuficiente. Această realitate plasează o presiune financiară disproporționată asupra gospodăriilor, transformând actul medical dintr-un drept garantat într-un efort financiar considerabil.
O problemă centrală a sistemului de sănătate este reprezentată de ponderea uriașă a plăților directe efectuate de pacienți. Rapoartele internaționale privind profilul de sănătate al țării arată că românii acoperă direct din propriile venituri aproximativ jumătate din totalul cheltuielilor efectuate în farmacii. Deși legislația prevede compensarea multor tratamente, listele plafonate și plafoanele lunare epuizate rapid în spitale și farmacii îi obligă pe oameni să achite integral medicamentele prescrise. Această povară financiară afectează grav persoanele cu venituri mici și pensionarii, punând familiile vulnerabile în situația dramatică de a alege între achiziționarea hranei și cumpărarea tratamentelor esențiale.
Pe lângă costurile ridicate, o altă barieră majoră este reprezentată de accesul extrem de întârziat la terapii de ultimă generație. România înregistrează timpilor de așteptare extrem de lungi între momentul în care un medicament inovator este autorizat la nivelul Uniunii Europene și data la care acesta devine efectiv compensat și disponibil pe piața locală. Această întârziere, care depășește frecvent o perioadă de doi ani, plasează țara pe ultimele locuri din Europa. Intervalul prelungit este cauzat atât de evaluările birocratice anevoioase derulate de autoritățile de sănătate, cât și de reticența marilor producători farmaceutici de a lansa produse pe o piață caracterizată prin prețuri reglementate strict și întârzieri la decontare.
Efectele cumulate ale acestor deficiențe se reflectă în indicatorii generali privind starea de sănătate a populației. Incidența bolilor cronice netratate corespunzător este în creștere, iar rata mortalității din cauze prevenibile rămâne la niveluri ridicate în comparație cu restul continentului. Lipsa prevenției, alături de întârzierile în diagnosticare și accesul îngreunat la tratament, transformă afecțiuni tratabile în urgențe medicale complexe. În absența unor reforme profunde care să eficientizeze alocarea resurselor publice și să reducă cheltuielile suportate direct de către populație, îngrijirea sănătății va rămâne o sursă continuă de vulnerabilitate socială și economică.
Surse: Eurostat; Raportul „State of Health in the EU – Profilul de sănătate al României” (2023/2025), elaborat de Organizatia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate, în colaborare cu Comisia Europeană; studiul anual WAIT Indicator (European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations - EFPIA).
