Sistemul energetic național se confruntă cu cel mai sever test al ultimilor decenii în privința asigurării necesarului intern de energie electrică.
Această vulnerabilitate fără precedent este provocată de suprapunerea unei secete prelungite peste problemele de infrastructură, fapt ce a condus la scăderea debitului Dunării la niveluri minime istorice. Ca urmare directă a lipsei apei necesare pentru răcire, activitatea ambelor reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă rămâne sistată temporar, iar producția hidroelectrică este la rândul ei grav afectată, crescând presiunea pe lacurile de acumulare din interiorul țării.
Durata acestei situații critice se prelungește neașteptat de mult, prognozele meteorologice și de debit indicând absența oricărei îmbunătățiri rapide în perioada imediat următoare. În paralel, odată cu scăderea duratei zilei și cu răcirea vremii, cererea de consum a populației și a industriei înregistrează o creștere constantă. Lipsa unor capacități mari de stocare a energiei electrice împiedică echilibrarea eficientă a rețelei, obligând autoritățile să apeleze masiv la importuri, care se apropie deja de pragul maxim suportat de infrastructura de transport.
Achiziția de electricitate la prețuri ridicate de pe piețele externe, în special în orele de vârf de consum, creează o presiune financiară uriașă care se va reflecta inevitabil în costurile finale. Reprezentanții Ministerului Energiei avertizează că menținerea reactoarelor oprite din motive de siguranță și dependența continuă de sursele din afara granițelor vor avea un efect direct asupra tarifelor. Astfel, populația trebuie să se pregătească pentru un sezon rece marcat de costuri mari la utilități, într-un context general de instabilitate energetică și economică.
