Ce poate fi mai plăcut într-o seară de vară decât o plimbare pe străzile înguste ale unui oraș vechi, pe străzile banale ale unui oraș excepțional? Iată invitația de la „Spectacolul Lumii” - sâmbătă, 24 iulie, ora 20.00, la TVR 3.
După ce a trecut în revistă de-a lungul mai multor episoade ale seriei pariziene cele mai cunoscute monumente ale orașului și cele mai căutate obiective ale ghidurilor turistice, Ioan Grigorescu își permite luxul unei plimbări prin ceea ce el numește „Parisul banal”: străzile înguste și mereu pline de viață din cartierul Halelor, cruțate de sistematizarea baronului Haussmann (dar din păcate nu și de entuziasmul novator al anilor 70, am adăuga noi...)
„Cândva străzile acestea supraaglomerate se învecinau cu halele Baltard, dezafectate încă din 1969 și mutate în afara metropolei. Era un loc al nesomnului, populat de „greii” halelor, hamalii, care luau în spinare câte o jumtate de vită, sacrificată în abatoare și adusă aici pentru a fi tranșată pe specialități sub cuțitele carmangiilor. (...) Vadul comercial a rămas, păstrându-și forța de atracție care face din el cel mai frecventat loc din tot Parisul. Firesc, pentru o piață veche de 800 de ani.” (Ioan Grigorescu, Parisul banal, sâmbătă 24 iulie, ora 20.00, la TVR 3)
Halele Parisului, construite de arhitectul Hector Louis Baltard în timpul modernizării orașului din epoca lui Napoleon al III-lea, erau tot ce putea fi mai nou în epocă: o construcție de fontă și sticlă. Tradiția comercială a locului este mult mai veche, prima mare piață din acest foarte popular cartier al Parisului e menționată în 1137, iar primele hale din lemn s-au ridicat în 1183, în vremea lui Philippe Auguste, regele căruia i se datorează și vechea incintă fortificată a orașului. Deși ocupau un spațiu imens de peste 40.000 de metri pătrați, relativ curând noile hale s-au dovedit insuficiente.
Intrate în istoria literară a civilizației europene odată cu romanul lui Emile Zola, Le ventre de Paris, halele au fost demolate în anii 1970 și locul lor l-a luat un proiect urbanistic numit Forumul Halelor. Nimeni nu s-a gândit că monumentala construcție putea fi demontată și conservată, reconstruită în altă parte, ceea ce s-a întâmplat totuși cu unul dintre pavilioane, ce se află în prezent la Nogent sur Marne.
Ioan Grigorescu filmează cu multă admirație complexul comercial și de agrement care luase locul Halelor și la nașterea căruia fusese și el într-un fel martor: în 1970 filmase, tot pentru longevivul său serial Spectacolul lumii, planurile de dezvoltare a zonei, care păreau la vremea aceea fanteziste și care între timp au devenit realitate. Și aici găsește un „oraș sub alt oraș”, a cărui geneză are la bază o motivație tehnică – opțiunea de a construi gara RER și joncțiunea cu metroul printr-un șantier deschis - și una de natură socială, deoarece zona halelor avea, la vremea dezvoltării proiectului, o infracționalitate ridicată.
În cei aproape douăzeci de ani care au trecut, Forumul Halelor a mai suferit o operație de transformare de mare anvergură, motivată de aceeași preocupare socială pentru siguranță, în condițiile în care în ultimul deceniu Parisul s-a confruntat cu incidente teroriste. Noul chip al acestui spațiu păstrează în arhitectură ceva din stilul Halelor Baltard, și splendida perspectivă a bisericii gotice a Sf. Eustațiu, una dintre cele mai mari și mai frumoase din Paris.
Călătorul mărturisește că parizienii îi sunt dragi și că se simte bine în mijlocul lor. Poate acestui sentiment îi datorăm episodul din această săptămână, o vânătoare de imagini printre copii și porumbei, călușei și fântâni, perechi de vârste diferite, construcții de amploare și mici bijuterii arhitectonice (cum ar fi Fântâna Inocenților, o capodoperă a Renașterii), piețe mobile de flori, legume și delicatese,marile magazine și etalajele lor din stradă, mici afaceri liniștite, străduțe cu parfum de altă dată...
***
Un articol de Cristina Oancea
