Un nou sezon „Omul și Timpul” revine la TVR Cultural. Duminică, 12 octombrie, ora 17.00, jurnalistul Rafael Udriște, alături de invitatul său, istoricul Adrian Nicolae Petcu, membru în Colegiul CNSAS, vor vorbi despre eroii credinței creștine și persecuția comunistă în prima ediție a noului sezon, „Viața în comunism – între supraviețuire, delațiune și mărturisire creștină”.
În România comunistă, libertatea religioasă era o iluzie. În timp ce legea o garanta formal, realitatea era cu totul alta: supraveghere, intimidare și control. Bisericile funcționau sub ochiul atent al statului, iar credincioșii care își mărturiseau deschis credința erau urmăriți, șantajați, arestați.
Dar cine au fost acești oameni care au ales să rămână verticali în fața fricii, plătind cu propria suferință? Cum îi putem readuce astăzi la lumină, când mărturii despre ei apar fragmentar în arhive, filtrate prin limbajul rece al persecutorului? Și cum interpretăm aceste documente care reduc vieți întregi la câteva pagini calomniatoare și la sentințe judecătorești bazate pe procese fabricate? Doar la Omul și Timpul vom reface firul acestei istorii dramatice, tragice uneori, pornind de la acuzațiile absurde ale persecutorilor, trecând prin etapele represiunii, ajungând la formele fățișe sau subtile de rezistență.
La TVR Cultural, în debutul unui nou sezon al emisiunii „Omul și Timpul”, duminică, 12 octombrie, ora 17.00, Rafael Udriște, realizatorul emisiunii, alături de invitatul său, istoricul Adrian Nicolae Petcu, membru în Colegiul CNSAS, vor vorbi despre eroii credinței creștine și persecuția comunistă sub genericul „Viața în comunism – între supraviețuire, delațiune și mărturisire creștină”.
Vor fi luate în dezbatere revelațiile mistice care au fost posibile la Sighet, la Aiud, la Pitești, la Mislea – acolo unde credința era singura formă reală de libertate. Astăzi, la mai bine de trei decenii de la căderea comunismului, urmele acelui trecut nefast nu au dispărut, doar s-au rafinat. Libertatea religioasă există în teorie, dar uneori, a-ți afirma credința rămâne un gest privit cu suspiciune, uneori cu ironie. Reflexele vechiului regim s-au transformat, conform lumii de astăzi: nu mai vedem interdicții explicite, ci atitudini subtile care uniformizează gândirea și descurajează diferența.
