Valul de violențe extremă din unitățile de învățământ, marcat de incidentele recente de la Bistrița și Pitești în care profesori și elevi au fost răniți cu arme albe, a determinat o reacție rapidă la nivel guvernamental. Premierul Luca Niculescu a convocat un grup de lucru interinstituțional pentru elaborarea unui plan integrat de siguranță școlară.
Sunt vizate o serie de măsuri ce variază de la suplimentarea pazei în școli și scăderea vârstei răspunderii penale, până la reglementarea accesului la rețelele sociale și înființarea unei agenții naționale pentru protecția victimelor.
În privința securității fizice, suplimentarea echipajelor de pază oferă un sentiment temporar de protecție, însă studiile din domeniul siguranței școlare arată că transformarea școlilor în spații excesiv securizate nu reduce numărul atacurilor premeditate. Cercetările din psihologia educațională indică faptul că cea mai eficientă metodă de prevenire rămâne construirea unui climat școlar pozitiv, în care elevii au încredere să raporteze din timp cazurile de hărțuire, umilire sau excludere, prevenind astfel escaladarea conflictelor.
De asemenea, intenția de a reduce vârsta răspunderii penale și de a aplica sancțiuni mai dure se lovește de concluziile cercetărilor din criminologia juvenilă. Introducerea timpurie a minorilor în sistemul de justiție penală tinde să crească rata de recidivă și să îngreuneze reintegrarea lor în societate. În locul abordărilor exclusiv punitive, experții recomandă aplicarea practicilor restaurative, prin care agresorul este determinat să își înțeleagă faptele, să repare daunele produse și să beneficieze de asistență psihologică pentru corectarea comportamentului.
Pe palierul prevenției, întâlnirile ocazionale organizate de autorități pentru informarea elevilor s-au dovedit insuficiente pentru modificarea unor tipare violente profunde. Pentru a obține efecte reale, programele de dezvoltare socio-emoțională trebuie derulate continuu și integrate în activitatea zilnică, încă de la nivelul grădiniței și al claselor primare, unde învățarea gestionării furiei și stimularea empatiei au dat deja rezultate pozitive.
În ceea ce privește mediul digital, unde algoritmii pot amplifica izolarea și pot expune tinerii la culturi ale violenței, intenția de a restricționa accesul la conținut nociv trebuie dublată de programe de alfabetizare media și educație digitală. Totodată, inițiativa de a crea o agenție dedicată protecției victimelor este susținută de datele din victimologie, confirmând că sprijinul psihologic și juridic oferit rapid previne traumatismele pe termen lung și întrerupe lanțul agresivității.
Pentru ca noile măsuri guvernamentale să nu rămână simple reacții la criză, acestea trebuie să fie în acord cu intervenții educaționale și psihologice continue, singurele capabile să abordeze cauzele profunde ale violenței în rândul adolescenților.
