S-a născut la Tirana în Albania, dar s-a îndrăgostit de România prin 1997, când a venit pentru prima dată aici. Este unul dintre cei mai apreciați artiști de pe scena lirică românească, o prezenţă fermecătoare prin firea ei naturală, spontană, un important ambasador al culturii albaneze în România şi al celei româneşti în Albania.
Este ataşat cultural la Ambasada Albaniei în România şi unul dintre cei 12 copii botezaţi de Maica Tereza. Celebrează în familie sărbătorile tradiționale româneşti, dar niciodată nu uită de tradiţiile albaneze.
Parcurgeți în cele ce urmează fragmente din interviul oferit de Arlinda Morava:
Este o bucurie pentru mine, care am realizat mult mai târziu ce însemnă botezul Maicii Tereza. A fost mare lucru pentru că eu atunci, fiind copil, nu știam cine e Maica Tereza; pentru că noi treceam printr-o perioadă, cum a trecut toată Europa de Est. În momentul când mama mea s-a hotărât să mă boteze, a fost criticată în vremea respectivă, ea fiind intelectuală, cum a putut să-şi lase unica fată să fie botezată…și nu a ținut cont de asta…Când am venit în România, în ’97, am aflat cât de puternică și cât de importantă e Maica Tereza. Am mai văzut-o o dată când a fost la miruirea noastră. În viața mea am văzut-o de două ori, dar a lăsat o amprentă foarte puternică în sufletul meu și pentru asta îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că asta nu e o șansă, e o binecuvântare, e o bucurie care ţi se întâmplă o dată în viață sau deloc. (...)
Am niște cuvinte puse bine în cap și în suflet, spuse de Maica Tereza, pe care tot timpul mi le repet. Noi nu suntem săraci că e sărăcie, dar fiindcă nu-i săturăm pe bogați și de aceea lumea e aşa cum e. Dragostea, în primul rând începe cu tine și familia ta, pe urmă o dai mai departe. (...)
Am ajuns în România în 1997, când Albania a trecut printr-un moment dificil, ca orice țară care trecea din comunism în democrație, m-am îndrăgostit de România, am făcut școala în România şi de aici am luat-o pe drumul formării mele artistice; am descoperit că suntem două popoare extrem de frumoase pentru că am trecut prin orice obstacol și prin orice greutate, nu ne-am dus în casele nimănui să facem războaie, ele au venit la noi și noi am trecut peste, cu noblețe. (...)
Drumul meu a fost extrem de dificil, cu nopţi pline de lacrimi, dar am avut oameni minunați care mi-au fost alături, profesori extraordinari, oameni de valoare, prieteni români. (...)
Sunt atașat cultural, de aproape 10 ani, la Ambasada Republicii Albania în România și iubesc ceea ce fac, pentru că în perioada asta mă pot lăuda că am reunit cultural ambele țări.
Prima dată când mama m-a văzut pe o scenă din România a fost când aveam 22 de ani și a fost impresionată, ca orice mamă, mai ales că nu avea copilul, puiul lângă ea…eram departe. (...)
Până târziu noi veneam cu viză în România și era foarte greu pentru că trebuia să luăm și viza de Bulgaria și viza de Macedonia de Nord. Până ajungeam aici era o întreagă poveste, dar mama a încercat să vină de două, trei ori pe an, plus că plecam eu la ea. Era foarte greu, mai ales că am luat hotărârea să stau în România și nu a putut să mă convingă să mă mai întorc. (...)
Mama, pentru mine, este unul dintre oamenii rari pe pământ şi când vorbesc de mama, am emoţii…este o doamnă din orice punct de vedere, are o nobleţe rar întâlnită şi un om pe care nu l-am auzit în viaţa mea să se plângă de ceva. Trece prin orice cu demnitate. Mi-aș dori să semăn măcar 10% cu mama mea. (...)
Ca și cetățean albanez, mi-a fost foarte greu să merg la concursuri în lume. Trebuia să aștept luni ca să iau viza, mai ales că nu mi se dădea nici cetățenia română. Am luat-o acum un an. Era extrem de dificil să te duci undeva. Numai să ajung în Elveția la un master, să dau un concurs, trebuia să aștept un an ca să pot să iau o viză…și pe aceea am luat-o ca turist, să merg să-mi văd soțul care era student la vremea respectivă, în Elveția. (...)
Din păcate, totul a devenit în zilele noastre mai mult afacere decât pasiune. Noi uităm că generațiile care vin au mare nevoie de asta. Noi suntem cei care vom depinde de ei și dacă nu ai investit în ei, nu i-ai format frumos, nu i-ai educat cum trebuie, aceşti tineri sunt până la urmă oglinda a ceea ce noi le- am dat. (...)
Pe scenă, în momentul în care văd luminile acelea pe fața mea, parcă renasc și atâta timp cât văd feţe bucuroase care au plecat din cotidianul zilei, din oboseală, pentru că știm foarte bine că …am trecut peste o pandemie, trecem prin războaie și te duci o oră, o oră jumătate să te relaxezi, să te încarci energetic, te simți foarte bine pentru că spui: “Oamenii aceștia au venit pentru tine, pentru eveniment.” (...)
Albania e țara pe care mi-a dat-o Bunul Dumnezeu, dar tot Bunul Dumnezeu m-a trimis în România și pe amândouă le iubesc la fel de mult. Normal că Albania e în adâncul inimii mele, dar pot să zic că și România este la fel. Sunt mândră că sunt albaneză, dar la fel de bucuroasă pentru că sunt și româncă, pentru că mă numesc de-a voastră.
Moderator: Mihaela Olaru
Documentarist: Giorgiana Şuşurincă - Enache
Jurnalişti: Laris Anemarie Bobangă, Roxana Ghiţulescu
Producător: Raluca Amzăr
Credit foto: Arhiva emisiunii „Portret de excelență”/Raluca Amzăr
