„Dezvrăjita“ lume modernă se consideră cu atât mai avansată cu cât e mai desprinsă de vremurile tradiționale „very old fashion“. E timpul să „vrăjim“ lumea la loc!
Lumea „bună” de azi vrea haine de firmă. Cu cât numele designerului e mai bine cotat și rochia e mai scumpă, cu atât purtătoarea se simte mai importantă și mai apreciată. Își construiește imaginea prin sonoritatea unui brand care ii e străin. Haina pe care o cumpără arată cât poate să cheltuiască, cât de conectată e la trenduri, la plăsmuirile altora.
Costumul tradițional era conceput in altă paradigmă: cămașa e a mea pentru că e cusută de mine, nu pentru că e cumpărată de mine. Ia făcută de mine, de mama sau de bunica are simbolurile in care crede neamul meu, exprimă universul nostru de valori. Ca să o cos, trebuie să decid ce mă definește. Pare simplu, dar întâlnirea cu noi înșine e o aventură pe care foarte puțini și-o asumă cu adevărat.
Și cine mai are timp în secolul 21 pentru câteva zeci de mii, chiar sute de mii de împunsături cu acul?!
Oricare dintre noi! Avem exact timpul pe care vrem să-l alocăm fiecărui lucru; în măsura în care contează pentru noi. Timpul e o alegere; e o convenție prin care ne ordonăm viața socială. Manualul de fizică nu e in stare să-i dea o definiție serioasă: „Timpul e durata de desfășurare a unei acțiuni.“ „Și durata ce e, domnule profesor?“ „Durata… ce să fie? E timpul… Adevărul e că nu prea știm ce e timpul“, a recunoscut profesorul meu de fizică din liceu, Valeriu Angelescu și a mărturisit până la capăt: „Einstein a depășit definiția asta încropită, iar găurile negre râd de manualele noastre. Stați liniștiți, că nu vă cer la teză nimic despre timp.“
Orice om de afaceri, care nu a pierdut timpul în liceu învățând definiții, știe că „Time is money!“ Va spune că e absurd să stai în loc câteva luni pentru o cămașă pe care mașina de cusut o face în câteva ore și pe care o poți comanda online în câteva minute.
În plus, când cumpărăm lucrul frumos și bine făcut de altul, ne îmbogățim spiritual.
Dar „corola de minuni a lumii“ se cam îneacă în oceanul de nimicuri „cool“. Între aceste valuri ale globalizării, catargul valorilor și splendorilor tradiționale poate fi reperul care să ne orienteze când stăm în fața dulapului îndesat cu blugi sfâșiați și cu tricouri sufocante din poliester.
„Dezvrăjita“ lume modernă se consideră cu atât mai avansată cu cât e mai desprinsă de vremurile tradiționale „very old fashion“.
Ia era un veșmânt de protecție; se îmbrăca prima dată la biserică, să fie sfințită prin participarea la slujbă. Ne învăluia cu putere și taină.
E timpul să „vrăjim“ lumea la loc! Să coasem binele și frumosul în cămășile noastre. Să recuperăm stâlpul cerului și poezia lumii, ca să putem duce prin blocuri, birouri și pe asfaltul bulevardelor toată magia naturii: maci, brazi, stele, sori, munți, bujori, struguri, rămurele, bobocei și râușoare...
Să coasem lumile-ntre ele!
Un articol de Camelia Robe
***
Duminică, 27 decembrie, de la ora 16.00, la TVR 1 s-a difuzat episodul V și ultimul al seriei „Port valoare și splendoare”.
Proiectul „Port valoare și splendoare” prezintă publicului bogăția și semnificația ritualurilor conținute în procesul de realizare a iei, din fazele inițiale, până la finalizare, aducând, totodată, în atenția tuturor unul dintre cele mai valoroase elemente de identitate ale românilor. IA poate fi descoperită, astfel, de la creație anonimă la simbol național, de la veșmânt până la semnificațiile lui, de la operă de artă până la produsul de serie.
Scenariul și regia: Camelia Robe
Autor concept, prezentator și producător: Iuliana Tudor
Aici puteți accesa - PORTRET: Maria Ciucă, maestra cămășilor de nuntă (episodul din 20 decembrie)
