Vineri, 20 octombrie, la ora 19.30, TVR Internaţional a difuzat o nouă ediţie a emisiunii „Prezenţe româneşti", care a prezentat situaţia şcolilor cu predare în limba română din Voivodina.

 

În Voivodina, primele școli au fost pe lângă biserici și mănăstiri, mai întâi în limba slavonă. Prima atestare documentară arată că activități didactice individuale în limba română ar fi fost încă din anii 1600 în Banatul sârbesc, săvârșite de preoți, la Cuvin. În 1776 funcțioanu 183 de școli românești și sârbești, iar după doi ani, în 1778, numărul lor s-a ridicat la 205. Dintre acestea, 147 erau cu predare în limba română, 52 cu predare în limba sârbă, iar 6 cu limbile de predare sârbă și română. Astăzi ne-am întors înapoi în istorie. Și constatăm că după mai bine de 300 de ani de la primele școli în limba română pe teritoriul Banatului sârbesc, instituțiile de învățământ sunt în impas. Am mers în Banatul sârbesc pentru a afla care este situația școlilor cu predare în limba română și am aflat că îngrijorarea se bazează pe motive reale.

“Când am venit aici, acum 6 ani, aveam circa 1000 de copii în școlile și liceele românești. Acum sunt circa 850. Mai avem și 400 de copii care urmează niște cursuri de limba română 2 ore pe săptămână, cu elemente ale culturii naționale. De exemplu, anul acesta s-au înscris în clasa I doar 78 de copii. Înainte erau 90 de copii și noi aveam obiectiv să avem cel puțin 100 de copii. Cauzele sunt multiple – scăderea naturală a populației, plecarea românilor în străinătate pentru un trai mai bun.  E un proces complex, care trebuie desfășurat atât în Serbia, cât și în România, a declarat, pentru TVR Internațional,  Gheorghe Dinu, Consulul General al României la Vârșeț.

În Voivodina, copiii ar avea toate condițiile pentru a studia în limba română. O statistică arată că în întreg Banatul sârbesc, etnicii români pot studia în 27 de școli și 2 licee. Dintre școlile gimnaziale, 13 sunt cu clase 1-8, iar 13 pentru clasele 1-4. De regulă, sunt școli mixte, sârbo-române, conduse de directori sârbi. Sunt însă și 4 școli cu predare exclusiv în limba română la Sân Mihai, Grebenaț, Nicolinț și Coștei.  Pentru copiii care vor să învețe la facultate în limba română, sunt catedrele de limba română din Novisad Și Belgrad, dar foarte mulți aleg să vină în România să studieze.

Și pentru că învățatul se bazează pe manuale, am vrut să aflăm care este situația materialelor didactice destinate copiilor români, direct de la principala instituție care se ocupă cu editarea lor - Institutul pentru Editarea Manualelor în Limbile Minorităților din Serbia.

„Avem manuale pentru preșcolari, pentru elevii care  frecventează cursurile în limba română în școli elementare sau generale și pentru școlile medii. Pentru școlile generale sunt cele mai multe, începând cu Limba și literatura română. Programa manualelor de limbă română urmărește programa Ministerului sârb al Educației, cu  unele adăugiri sau lecții care țin de specificul minorității noastre”, a precizat Romanța Iovanovici, coordonatoare a Departamentului pentru Manualele în limbile minorităților Naționale din Voivodina, din cadrul Institutului pentru Manuale din Belgrad.

Cererea pentru manuale în limba română a scăzut însă foarte mult și acesta este un indicator al stării învățământului.

“Anual, se editează între 20 și maximum 40 de manuale. Asta în primul rând pentru că tot mai puțini elevi se înscriu la școlile cu predare în limba română. Manualele sunt cumpărate de către familiile elevilor și urmăresc  strict programa ministerului sârb al educației, diferită de cea din România, a explicat Anișoara Țăran, redactor de carte în limba română, Institutul pentru Manuale.

Pe de altă parte, reprezentanții Consiliului Național al Minorității Române din Serbia spun că sunt probleme cu editarea la timp a manualelor în limba română.

“Din păcate, manualele întârzie foarte mult. Nu pentru că nu avem oameni care să traducă, ci pentru că avem probleme la Institutul pentru Editarea Manualelor. Se editează mai întâi în limba maghiară, pentru că maghiarii sunt în număr mult mai mare în Serbia decât românii, apoi se editează pentru slovaci, apoi pentru ruteni. Noi suntem pe locul al patrulea, al cincilea.”, ne-a declarat Rodica Almăjan, coordonatoarea Departamentului pentru Învățământ în Limba Română din cadrul Consiliului Național al Minorității Române din Serbia.

După ce ne-am edificat cu privire la numărul de școli, felul lor și manuale, am mers la câteva instituţii de învăţământ, atât cu predare exclusivă în limba română, cât și mixte. Am ajuns la Locve sau Sân Mihai, la școala cu clasele I-VIII,  al cărei director este profesor român de istorie.

“Prima atestare documentară a școlii este din 1765. Învățător era Ion Martinovici, care era cadru militar, iar școala avea unele beneficii. Nu avea mulți elevi, dar pe parcurs numărul elevilor a crescut, pentru că a crescut numărul locuitorilor, după ce s-au făcut colonizări din Banat şi Oltenia, iar mai multe zeci de familii s-au stabilit la Sân Mihai. În perioada interbelică erau peste 700, iar in 1963, au făcut carte aici 606 elevi. Din păcate, numărul de elevi s-a redus drastic din cauza mai multor factori din această parte a Banatului”, a declarat Ion Sfera, directorul Școlii “3 octombrie” din Sân Mihai.

Școala  are profesori cu pregătire la Vârșeț, dar și în România, la Timișoara, Craiova și București. Locuiesc în sat, dar unii dintre ei care fac naveta și lucrează și la alte școli.

Următoarea vizită a fost la Școala generală din Alibunar, unde  ne-a întâmpinat un ofițer de poliție însărcinat cu paza școlii cât timp se află copiii la școală. Am aflat astfel că toate școlile sunt păzite de polițiști, după masacrul din luna mai, de la o școală din Belgrad, unde unde elev a împușcat și ucis 8 copii și un gardian. Directoarea școlii, Olivera Dadjci, ne-a primit  însă imediat și și-a făcut timp să stea de vorbă cu noi. “În  această școală sunt înscriși  301 elevi, dintre care 272 sunt sârbi și doar 29 de elevi care învață în limba română, la clasele 1-8. Nu doar minoritatea română are probleme cu scăderea drastică a numărului de elevi, problema este a întregii societăți din Serbia”, a declarat  Olivera Dadjci, directoarea  școlii generale din Alibunar.

Lângă școala generală, se află Liceul  de Economie și Comerț „Dositei Obranovici”.  Și aici directorul este sârb, iar în liceu învață 200 de elevi și 50 de profesori. 50 de copii sunt vorbitori de limbă română, distribuiți în câte o clasă pentru fiecare an de liceu.  Unii profesori predau și în sârbă, și în română. Profesoara de informatică provine dintr-o familie mixtă, cu mamă sârbă și tată român.

“Trecerea de la graiul bănățean amestecat cu sârbă, româna literară și engleză informatică poate fi uneori dificilă, dar și amuzantă. Încerc să-i învăț pe copii să învețe termenii și în engleză și în română cât mai corect”, a precizat Gabriela Ockilj, profesoară de Informatică la Liceul  de Economie și Comerț „Dositei Obranovici”.

Am mers și la un liceu important din Vârșeț, unde în mod paradoxal, deși sunt 50 de elevi de etnie română și mai mulți profesori din comunitatea românească, școala se face exclusiv în limba sârbă. Este vorba despre liceul de chimie și asistenți medicali. Marioara Sfera este româncă, traducătoare de limbă română autorizată și profesoară de Limba Latină la acest liceu.

“Am propus să se facă și limba română la acest liceu mai ales că mulți dintre ei merg spre facultăți din România, în special din Timișoara. Acolo, au un an pregătitor în limba română, dar nu este suficient. Deocamdată, nu avem un răspuns pentru această propunere” a declarat Marioara Sfera, profesoară de Limba latină.

Din Vârșeț am mers la Coștei,  la școala generală cu predare exclusiv în limba română. Directorul școlii este profesor de sport ceea ce explică foarte bine amenajarea școlii cu mai multe terenuri de fotbal, baschet, handbal și tenis de masă.

“Copiii au două ore de limbă sârbă și învață și limbile franceză și engleză. Orele de religie sunt predate de preotul din Voivodinț. Școala nu are bibliotecă propriu-zisă, dar în fiecare clasă și birou există rafturi cu carte școlară și de cultură generală în limba română”, a declarat, pentru TVR Internațional, Mircea Boldovină, directorul Școlii generale “Coriolan Doban”, din Coștei.

Am mers apoi la Sălcița, ca să descoperim familia cu singura elevă a școli, clasa a III-a. Adriana a acceptat să vină la școală, alături de sora ei, acum clasa a V-a la Vârșeț. În ultimii 5 ani, cele două fete au fost singurele eleve ale școlii. Fetele au rămas în grija tatălui după ce mama a plecat la muncă în Germania.

Viitorul școlilor cu predare în limba română din Voivodina depinde, așadar, de viitorul comunității românești. Iar această comunitate, numită “mica Românie din Serbia”, depinde și ea de fenomenul de migrare a populației și cel al scăderii natalității.

Realizator: Mihaela Iamandei

Director de imagine: Claudiu Petringenaru

***

Proiectul a fost realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.