Dacă în anii '60 mișcarea hippie vedea în „Stăpânul Inelelor" un manifest pacifist, generația Indignaților de după 2010 ar fi putut reciti cartea ca pe o parabolă a crizei cetățeanului modern strivit de megastructuri economice. Mesajul rămâne universal: oricât de mic ai fi, refuzul de a te supune și capacitatea de a te indigna sunt primele arme ale Libertății.
Când a citat din „Stăpânul Inelelor”, Papa Leon al XIV-lea i-a dat acestei opere o nouă dimensiune și i-a obligat pe cititorii, credincioșii sau curioșii din lumea întreagă să cerceteze sensurile unei astfel de alegeri. Cu ce valențe, valori și direcții a vrut să încarce un lider spiritual și politic acest citat din personajul Gandalf al lui Tolkien ? „Nu ne stă nouă în putere să stăpânim toate valurile lumii, dar putem să facem tot ce depinde de noi pentru a veni în ajutorul vremurilor în care trăim, să smulgem răul din pământul pe care-l cunoaștem, astfel încât cei care vor veni după noi să poată lucra pe un teren curat.”
Prima enciclică a Papei Leon al XIV-lea a fost publicată în luna mai 2026, cu titlul „Magnifica humanitas: Despre protecția demnității umane în era inteligenței artificiale”. În urmă cu un an, recent ales Suveran Pontif, papa a spus că a vrut să ia numele Leon din mai multe motive, „dar mai ales pentru că Papa Leon al XIII-lea, în istorica sa enciclică „Rerum Novarum", a abordat chestiunea socială în contextul primei mari revoluții industriale”. „În zilele noastre”, a continuat el, „Biserica le oferă tuturor tezaurul învățăturii ei sociale ca răspuns la o altă revoluție industrială și la dezvoltările din domeniul inteligenței artificiale, care ridică noi provocări pentru apărarea demnității umane.”
Să ne reamintim moștenirea politică și spirituală rămasă de la Tolkien
În ianuarie 1965, un tânăr student pe nume Richard Plotz lua metroul din Brooklyn și, într-o stație, a văzut pe un perete niște caractere ciudate. Scrisă în limba tengwar, a elfilor, fraza înseamnă „Frodo lives!”/ „Frodo trăiește!”. Plotz, pasionat de „Stăpânul Inelelor”, adaugă „Trăiască Saruman!”. Iar un necunoscut îi răspunde și așa s-a desfășurat un dialog pe pereții metroului. Curios să își cunoască interlocutorul, Plotz a lipit un afiș prin care propunea o întâlnire a fanilor lumii lui Tolkien.
Această poveste din metroul newyorkez este începutul oficial al fan-clubului Tolkien Society of America și al revistei fanilor, Green Dragon. Richard Plotz a devenit medic psihiatru, iar sloganul „Frodo Lives!” s-a transformat într-un simbol cultural uriaș în anii '60, fiind adoptat de mișcarea hippie. Pentru tinerii din acea epocă, Frodo era văzut ca „omul simplu” (micul hobbit) care luptă împotriva unui sistem greoi și distructiv (reprezentat de ținutul Mordor), o paralelă directă pe care tinerii o făceau cu societatea în general și războiul din Vietnam în mod particular.
Puține opere literare au fost revendicate, simultan și cu aceeași pasiune, de tabere politice și ideologice radical opuse. Pentru mișcarea hippie din anii '60, în frunte cu tineri precum Richard Plotz în Brooklyn, Frodo era un simbol al pacifismului și al rezistenței în fața mașinăriei de război. Pentru mișcările conservatoare și creștine, inclusiv pentru lideri ai Bisericii Catolice, opera este o alegorie profundă a moralității creștine, a luptei împotriva răului absolut. În același timp, în Silicon Valley, lideri din tehnologie își numesc companiile după artefacte din Tolkien. Cum este posibil ca același text să servească drept manifest pentru ecologiști, conservatori tradiționaliști și capitaliști radicali? Tolkien a scris, practic, un mit, iar miturile, prin definiție, vorbesc despre condiția umană universală, permițând fiecărei epoci și fiecărei ideologii să își oglindească propriile anxietăți în ele.
Comitatul este o regiune a Pământului de mijloc descrisă de către J. R. R. Tolkien în „Stăpânul Inelelor” sau în „Hobbitul”. Pentru spectrul politic de stânga, în special pentru mișcările ecologiste și anti-sistem, „Stăpânul Inelelor” este un text profund subversiv. Elementul central care rezonează cu stânga este critica industrializării și a distrugerii naturii. Isengard și Mordor sunt tărâmuri ale răului spiritual, mașinării industriale. Saruman este portretizat ca un tehnocrat corupt care taie copacii din pădurea Fangorn pentru a alimenta focurile subterane. Războiul împotriva Isengardului este, în esență, revolta naturii împotriva tehnologiei distructive.
De asemenea, eroul salvator nu este un rege în armură strălucitoare, ci un hobbit, o ființă mică, simplă. Relația dintre Frodo și Sam poate fi interpretată prin prisma solidarității. Sam, deși pornește ca un servitor, e grădinar, devine motorul moral al întregii misiuni. Într-o perioadă în care tinerii americani protestau împotriva Războiului din Vietnam, sloganul „Frodo Lives!” simboliza refuzul omului simplu de a fi strivit de ambițiile geopolitice ale marilor puteri.
Pe de altă parte, dreapta politică, de la conservatorii tradiționaliști până la mișcările catolice, a găsit în Tolkien o validare a valorilor sale fundamentale. Tolkien însuși s-a descris în scrisorile sale ca fiind un „ortodox catolic” și, politic, un simpatizant al „anarhiei neconstituționale” sau un conservator organic, profund atașat de Anglia rurală și sceptic față de statul modern. Din perspectivă conservatoare, opera este o apărare a ordinii naturale, a ierarhiei și a tradiției. Pământul de Mijloc este o lume a nostalgiei, unde trecutul este glorios, iar prezentul este o lungă perioadă de declin spiritual și fizic, o axiomă în gândirea conservatoare.
A treia tabără, cu miliardarii din tehnologie și capitaliștii radicali din Silicon Valley, extrage din Tolkien o filosofie profund libertariană. Pentru ei, Comitatul (The Shire) reprezintă idealul unui stat minimal: nu există guvern central, nu există taxe, nu există armată permanentă, iar ordinea este menținută prin respectul reciproc al proprietății private și al obiceiurilor locale. Hobbiții vor doar să fie lăsați în pace, iar inelul, în această lectură, este simbolul statului totalitar sau al monopolului coercitiv, o forță care promite eficiență și organizare globală, dar care distruge inițiativa individuală și libertatea.
„Stăpânul Inelelor” nu se poate încadra într-un curent politic sau într-o culoare doctrinară, este mai mult o oglindă mitologică. Într-o lume modernă hiperpolitizată și fragmentată, Pământul de Mijloc rămâne unul dintre puținele spații literare unde un hippie, un bancher și un teolog se pot așeza la aceeași masă, fiecare privind același Inel, dar văzând în el o amenințare diferită la adresa libertății umane.
Hobbiții și Indignații: Conștientizarea fragilității și trezirea din „Comitat”
Eseul-manifest „Indignez-vous!" (scris de Stéphane Hessel, fost diplomat și membru al Rezistenței Franceze) a apărut în octombrie 2010, ca reacție imediată la criza economică din 2008 și la măsurile de austeritate care au urmat, dar legătura sa conceptuală cu „Stăpânul Inelelor" este izbitoare. Manifestul lui Hessel a devenit scânteia mișcărilor globale de stradă din anii următori (precum Los Indignados în Spania sau Occupy Wall Street în SUA). Dacă punem în oglindă ideea de „indignare” cu universul lui Tolkien, descoperim că hobbiții sunt, în esență, arhetipul „indignaților” din literatura universală.
În manifestul său, Stéphane Hessel le cerea tinerilor să nu cadă în indiferență, ci să găsească acel lucru care îi revoltă cel mai mult și să acționeze, adică exact traiectoria hobbiților. Comitatul este imaginea perfectă a societății confortabile, dar care se complace și care ignoră pericolele globale. Frodo, Sam, Pippin și Merry trăiesc într-o bulă a bunăstării, precum clasa de mijloc europeană sau americană dinaintea crizelor moderne. Însă, când Răul (sub forma Inelului sau a amenințării lui Sauron) le bate la ușă, ei refuză indiferența. Ei se „indignează” nu din sete de putere, ci din dorința profundă de a proteja dreptul la o viață simplă și demnă în fața unui sistem monstruos.
Miezul mișcării indignaților a fost lupta celor mulți și mici (faimosul slogan „Noi suntem cei 99%”) împotriva marilor corporații și a sistemelor financiare de pe Wall Street, percepute ca entități lacome și de neoprit, care distrug viețile oamenilor pentru profit. Dacă vrem o paralelă directă cu nemulțumirile economice din „Indignez-vous!", cel mai bun exemplu este penultimul capitol al cărții, „Epurarea Comitatului” (care a fost omis în filmele lui Peter Jackson). Când hobbiții se întorc acasă, găsesc Comitatul industrializat, poluat și controlat de bandiți conduși de Saruman (sub numele de Sharkey). Regimul impus de Saruman este o dictatură birocratică bazată pe reguli absurde, confiscări de bunuri și distrugerea economiei locale. Reacția hobbiților, conduși acum de Merry și Pippin căliți în lupte, este o revoltă populară clasică. Ei mobilizează întreaga populație a Comitatului, refuză să se mai supună regulilor opresive și îi gonesc pe invadatori. Este o formă pură de acțiune civică directă născută din indignare.
Stéphane Hessel și-a bazat manifestul pe valorile Consiliului Național al Rezistenței din Franța postbelică (care a creat statul social, pensiile și drepturile muncitorești). Tolkien, deși era un conservator și nu un socialist ca Hessel, împărtășea exact aceeași repulsie față de totalitarism și sclavie economică.
Dacă în anii '60 mișcarea hippie vedea în „Stăpânul Inelelor" un manifest pacifist, generația „Indignez-vous!" de după 2008-2010 ar fi putut reciti cartea ca pe o parabolă perfectă a crizei cetățeanului modern strivit de megastructuri economice. În ambele cazuri, mesajul rămâne universal: Oricât de mic ai fi într-o lume dominată de „Sauronii” sistemului global, refuzul de a te supune și capacitatea de a te indigna sunt primele arme ale Libertății.
***
Credit foto: Arhiva TVR - Lord of the Rings (1978) - Bakshi Productions, Fantasy Films
