Diferențele legale dintre cele trei forme de muncă, drepturile care rămân neschimbate și capcanele în care cad cei mai mulți angajați sunt explicate de Lidia Pleniceanu, expert HR, în dialog cu jurnalista Alina Vlăduț-Cojocaru, marți, 22 septembrie, de la ora 13:30, la TVR 3.
Tot mai mulți angajați se confruntă astăzi cu o alegere care părea, până nu demult, marginală: să lucreze cu normă întreagă la birou, să opteze pentru un program part-time sau să aleagă telemunca. Dincolo de preferințele personale, fiecare dintre aceste forme de organizare a muncii este reglementată diferit prin lege, iar necunoașterea detaliilor poate transforma un contract aparent avantajos într-o sursă de abuzuri. Despre aceste diferențe am discutat cu Lidia Pleniceanu, expert HR, într-un interviu axat pe prevederile Codului Muncii și pe legea telemuncii.
Trei forme de muncă, trei logici diferite
Prima clarificare vizează chiar natura acestor forme de organizare a muncii, adesea confundate între ele. „Diferența majoră este legată de faptul că part-time-ul se referă la durata de timp petrecută la job. De regulă, este o activitate care se poate desfășura de la un minimum de două ore până sub norma de opt ore zilnice, care reprezintă un full-time", explică Lidia Pleniceanu.
Telemunca, în schimb, nu ține de durata programului, ci de locul în care acesta se desfășoară. Este reglementată separat, prin Legea nr. 81/2018, care prevede că o persoană își poate desfășura activitatea de la distanță, folosind tehnologia angajatorului sau propria tehnologie, în baza unor obligații clar stabilite de ambele părți prin contractul de muncă.
Munca la sediu rămâne forma clasică — activitate prestată exclusiv la sediul angajatorului, care poate fi organizată atât full-time, cât și part-time.
Ce trebuie să conțină obligatoriu contractul
Indiferent de forma aleasă, legea impune ca fiecare aspect esențial să fie explicit menționat în contract. La part-time, este obligatorie precizarea numărului de ore și a repartizării programului de lucru. La telemuncă, contractul trebuie să indice locul sau locurile din care se desfășoară activitatea, programul de lucru, regulile de securizare a datelor, echipamentele folosite, cine suportă costurile aferente și modul în care activitatea este monitorizată. Pentru munca la sediu, contractul trebuie să prevadă clar programul și locul standard de desfășurare.
Un aspect esențial, subliniază expertul HR, este că niciuna dintre aceste condiții nu poate fi modificată unilateral: „Orice modificare esențială, cum ar fi de timp, de activități, de loc, se face doar printr-un act adițional, semnat cu acordul ambelor părți."
Orele suplimentare și capcana part-time-ului „camuflat"
Unul dintre cele mai frecvente abuzuri identificate pe piața muncii apare tocmai la angajații cu normă parțială. „La part-time, în principiu, nu pot exista ore suplimentare, decât prin excepție, în situații de forță majoră sau lucrări urgente. În rest, orele suplimentare reprezintă o abatere de la contractul de muncă", precizează Lidia Pleniceanu.
Practic, dacă un angajat part-time prestează sistematic mai multe ore decât cele prevăzute contractual, angajatorul are obligația de a compensa această diferență — fie prin zile libere plătite, fie financiar, printr-o renegociere a contractului. „Orele suplimentare nu pot transforma un part-time într-un full-time camuflat", atrage atenția expertul.
Ce drepturi rămân neschimbate, indiferent de formă
Există o serie de drepturi fundamentale care nu depind de tipul contractului: concediul de odihnă, protecția socială, nediscriminarea, securitatea și sănătatea în muncă. Vechimea în muncă se calculează integral, indiferent de normă, la fel ca și concediul de odihnă — care, spre deosebire de vechime, se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat. Bonurile de masă, în schimb, depind exclusiv de politica internă a fiecărui angajator.
Cine plătește internetul și echipamentele în telemuncă
Legea nr. 81/2018 lasă la latitudinea părților stabilirea costurilor legate de telemuncă. „Angajatorul și salariatul stabilesc de comun acord cine suportă costurile și în ce cuantum. De regulă, angajatorul decontează integral sau parțial aceste costuri", explică Lidia Pleniceanu. Deși legea nu obligă explicit angajatorul să pună la dispoziție laptop sau telefon de serviciu, practica arată că majoritatea companiilor asigură echipamentele necesare, iar în cazul unei defecțiuni care nu se datorează culpei angajatului, tot angajatorul răspunde de reparare sau înlocuire.
Monitorizare, da — dar cu limite clare
O întrebare recurentă în rândul angajaților care lucrează de acasă vizează limitele monitorizării. Potrivit expertului, angajatorul poate verifica activitatea profesională, timpul petrecut în anumite aplicații, stadiul task-urilor sau prezența la ședințele online. Ceea ce nu are voie să facă este să monitorizeze invaziv: să acceseze date personale, să filmeze locuința angajatului sau să instaleze camere video pentru supraveghere permanentă. „GDPR-ul și Codul Muncii în vigoare protejează demnitatea și viața privată a fiecărui angajat, inclusiv în telemuncă", subliniază Lidia Pleniceanu.
Avantaje și riscuri, în funcție de profilul angajatului
Fiecare formă de muncă are un profil de angajat căruia i se potrivește cel mai bine.
Munca la sediu oferă separare clară între viața profesională și cea personală, colaborare spontană, vizibilitate și acces direct la mentori — esențial mai ales pentru cei aflați la început de carieră, care au nevoie de ghidaj constant.
Telemunca aduce flexibilitate, economie de timp, autonomie crescută și un echilibru mai bun între muncă și viață personală, dar funcționează cel mai bine pentru roluri autonome, cu obiective clare, și pentru angajați cu experiență. Nu este recomandată persoanelor care au nevoie de structură, de interacțiune constantă sau de îndrumare, și nici celor cu dificultăți de auto-organizare — riscul de izolare profesională și de burnout fiind semnificativ mai mare.
Part-time-ul este potrivit în special pentru studenți, persoane aflate la început de carieră, părinți sau cei care traversează o reconversie profesională ori gestionează mai multe proiecte simultan.
Nu forma contractului contează, ci claritatea lui
Întrebată care este cea mai sigură formă de muncă din punct de vedere legal, Lidia Pleniceanu este tranșantă: „Toate sunt legale dacă sunt corect reglementate contractual. Securitatea nu vine din forma contractului, ci din claritatea conținutului lui. Un contract defectuos încheiat pentru full-time poate fi mai periculos decât unul corect încheiat pentru part-time."
Recomandarea finală pentru cei care urmează să negocieze un astfel de contract este simplă, dar esențială: să citească fiecare clauză cu atenție, să ceară clarificări, să se asigure că programul, locul de muncă și beneficiile sunt formulate explicit și să apeleze la sprijin de specialitate atunci când au nevoie de clauze suplimentare.
„Alegerea nu este despre comoditate, ci despre ce ți se potrivește și despre ce este scris clar în contract", conchide expertul HR.
***
Urmărim o nouă ediție “Job & Lege”, marți, 22 septembrie, de la ora 13:30, la TVR 3 și online pe TVR+.
Puteți viziona edițiile emisiunii pe canalul oficial de YouTube al TVR Craiova.
Așteptăm opiniile și sugestiile dumneavoastră pe pagina de Facebook a TVR 3.
***
“Job & Lege” este o emisiune informativă, dar și un instrument de orientare practică, care ajută telespectatorii să înțeleagă, să prevină și să gestioneze situațiile din viața profesională. Emisiunea abordează teme de interes imediat: contractul individual de muncă, drepturi salariale, concedii, concedieri, relația angajat-angajator, legislație actualizată, dar și situații concrete cu care telespectatorii se confruntă în viața profesională.
Producător: Alina Vlăduț-Cojocaru
Credit foto: capturi din emisiune/ YouTube TVR
