Cât de adânc pătrunsese Securitatea în lumea teatrului românesc? Cine îi supraveghea pe artiști și cât de bine își cunoșteau aceștia, de fapt, colegii? Câteva răspunsuri vin pe 6 noiembrie, de la ora 22.00, la TVR 1. Vineri, la „Garantat 100%”, Cătălin Ștefănescu stă de vorbă cu Iulia Popovici, jurnalistă și critic de teatru.
Tema dialogului de vineri seară este volumul „Artistul, informatorul și Securitatea. Raport contra pașaport”, semnat de Iulia Popovici, o carte ce investighează relația dintre lumea artistică și mecanismele de supraveghere ale Securității în perioada comunistă, o cercetare despre informatori, compromisuri, adevăruri incomode și tăceri prelungite după căderea comunismului. Pe 6 noiembrie, Cătălin Ștefănescu o provoacă la dialog pe chiar autoarea volumului, într-o nouă ediţie „Garantat 100%”, de la ora 22.00, la TVR 1.
„Prima tentație pe care o ai atunci când vezi titlul este să afli cine este artistul. Este cumva o provocare și pentru noi, ca cititori, cât de dispuși suntem să fim suficient de curați atunci când citim cartea”, observă Cătălin Ștefănescu, surprinzând una dintre provocările acestui demers editorial.
„Eu am pornit de la ideea de a identifica rețeaua de informatori de la TNB”, povestește invitata. „Ai reușit?”, întreabă realizatorul. „Da, știu și sursa Rândunica, care era portăreasa!”, răspunde Iulia Popovici. Cercetarea nu s-a concentrat însă pe nume celebre, ci pe cazuri emblematice, relevante pentru înțelegerea unui sistem complex.
Dialogul dezvăluie mecanisme surprinzătoare ale supravegherii: informatori care se turnau unii pe alții fără să știe că și cei despre care scriau colaborau cu Securitatea. „Oricât s-ar lăuda acum că știau cine sunt informatorii din teatru, de fapt nimeni nu știa”, explică Iulia Popovici. Unele dosare conțin situații paradoxale, în care persoane prezentate drept ascultători ai postului Europa Liberă și considerate ostile regimului erau, la rândul lor, surse ale Securității.
Discuția atinge și dificila problemă a asumării responsabilității. Dincolo de identificarea colaboratorilor, autoarea a fost interesată de motivațiile din spatele notelor informative, de continuitatea unei asemenea activități și, mai ales, de tăcerea care a urmat după Revoluție. „Nici unul dintre cei despre care am scris nici măcar nu a făcut o aluzie vagă, după Revoluție, la această activitate”, mărturisește ea. De asemenea, Iulia Popovici vorbește despre cei care nu au contestat în instanță declararea lor drept colaboratori ai Securității ca poliție politică, dar și despre cei care au recunoscut public colaborarea și au explicat-o. „Aceasta ultimă categorie este formată dintr-o singură persoană, care este regizorul Cornel Todea”, punctează jurnalista.
Cât de mare era rețeaua de informatori de la Teatrul Național București? Cum funcționa mecanismul supravegherii în lumea teatrului și cât de complicată este reconstituirea adevărului din dosarele Securității? Sunt câteva dintre întrebările unei conversații despre istorie, memorie, compromis și responsabilitate.
Prin dialogurile sale cu personalități din lumea culturală și nu numai, „Garantat 100%”, emisiunea realizată și prezentată de Cătălin Ștefănescu la TVR 1 oferă publicului întâlniri cu idei și experiențe care invită la reflecție. Vineri, 6 noiembrie, urmărim o ediție despre culisele unei lumi artistice supravegheate, despre adevăruri incomode și despre tăceri care au durat decenii.
