Se descrie drept „un om simplu în esență, dar cu visuri mari și principii solide”. Caută să trăiască prezentul conștient, cu echilibru și sens şi crede „în valori care nu se negociază și le urmez cu loialitate, chiar și atunci când vântul bate din toate părțile”. Jurnalistul şi prezentatorul Ionuţ Gheorghe aniversează în 2025 un deceniu în echipa Ştirilor TVR.
Crede că în televiziune trebuie mereu să te reinventezi, iar cei care își aleg această meserie trebuie să știe câte puțin din fiecare domeniu. Din iulie 2021, Ionuț a ales să le aducă telespectatorilor TVR cele mai noi informații despre vreme. Astfel, pe Ionuț îl vedem la rubrica Meteo, dar şi la pupitrul Telejurnalului Matinal (la TVR 1 şi TVR INFO), unde prezintă alături de Maria Chiriţă. Iar la TVR INFO, ca gazdă a emisiunii „Inspiră România”. Despre ce înseamnă pentru el să lucreze în Televiziunea Română, despre visuri de adolescenţă şi de ce este cel mai mândru din parcursul lui de până acum, ne spune mai multe jurnalistul Ionuţ Gheorghe în interviul de mai jos.
1. Dacă ai fi intrebat: „Cine sunteți dumneavoastră, Ionuţ Gheorghe? Cum ai răspunde în câteva cuvinte...
Un om simplu în esență, dar cu visuri mari și principii solide. Îndrăgostit de adevăr și neobosit în a-i provoca pe ceilalți să privească dincolo de aparențe. Nu cred că exagerez dacă spun despre mine că sunt un profesionist care nu cedează, indiferent dacă drumul este pavat cu aplauze sau cu obstacole. Cred în valori care nu se negociază și le urmez cu loialitate, chiar și atunci când vântul bate din toate părțile.
2. Câţi ani de experienţă ai şi care sunt locurile pe unde ai lucrat?
În 2025 am aniversat un deceniu doar în echipa de Știri a Televiziunii Române. Este, practic, perioada în care m-am maturizat, jurnalistic vorbind, am crescut și am înțeles ce înseamnă să fii în slujba publicului. Înainte de TVR, am trecut prin redacția Prima TV, printr-o televiziune locală de la malul mării și mi-am început drumul la Agenția de Presă NewsIn. Cumva la NewsIn am învățat meseria „pe teren” și în ritm alert. Cred că oamenii din agenție sunt cei pe care i-am stresat cel mai mult, așa că le mulțumesc încă o dată și aici!
3. Care a fost prima ta întâlnire cu Televiziunea Română?
Îmi amintesc perfect ziua în care am pășit pentru prima dată pe coridoarele Televiziunii Române, în 2015. Veneam după ani buni în presa privată și știam că fac pasul către o instituție cu o istorie impresionantă și o misiune grea. Cunoșteam deja mulți dintre colegii din redacție, dar emoțiile erau ca în prima zi de școală. În spatele ușilor aveam să descopăr o lume pe care o priveam cu respect și curiozitate, iar sentimentul acela de început nu m-a părăsit nici acum, deși au trecut ani.
4. Cum ţi-ai ales profesia? Ce te-a determinat să îţi doreşti să lucrezi în televiziune?
Visul meu de adolescent era actoria. Îmi imaginam scene, replici, luminile reflectoarelor. Dar realitățile financiare m-au adus cu picioarele pe pământ. Am căutat o cale care să-mi permită să lucrez și să studiez în același timp, iar jurnalismul, aflat pe locul doi în planurile mele, a urcat instant pe primul loc. Încă din copilărie eram fascinat de televizor, iar TVR ocupa un loc special în inima mea. În satul de pe malul Dunării unde am crescut, televiziunea prin cablu a ajuns târziu, iar antena ridicată de tata până la cer era singura legătură cu lumea. Mi-am dorit de mic să lucrez în Televiziunea Română și iată că am reușit să-mi îndeplinesc acest vis.
5. Ce perioadă a televiziunii iubeşti mai mult? Prezentul tumultuos sau epoca alb-negru, perioada mai clasică, chiar cuminte a televiziunii...
Indiferent de epocă, aleg „perioada TVR”. Într-o lume care se mișcă tot mai repede, noi rămânem ancorați în ceea ce contează cu adevărat: echilibru, verificarea surselor, respectul pentru public. Nu facem senzațional din tragedie și nu aruncăm publicul în panică doar pentru câteva click-uri în plus. Prezentul este provocator, dar tocmai de aceea îmi place… pentru că misiunea noastră, de a informa corect și complet, e mai necesară ca oricând. Tehnic vorbind, HD-ul îți scoate în evidență toate ridurile, așa că, uneori, parcă vrei puțin alb-negru.
6. Cine/ce te inspiră în munca ta?
Inspirația vine din oameni și din povești. Poate fi un prieten, un coleg, un necunoscut întâlnit într-o călătorie sau un mesaj primit pe rețelele sociale. Alteori, inspirația mă găsește atunci când mă aștept mai puțin, pe un drum de vacanță, la o terasă dintr-un oraș străin, sau privind un apus peste o mare necunoscută.
7. De ce eşti cel mai mândru din parcursul tău profesional de până acum?
Sunt mândru de consecvența mea. Nu am făcut compromisuri în ceea ce priveşte principiile, chiar și atunci când ar fi fost mai comod să o fac. În TVR, am găsit un loc unde libertatea de exprimare nu este doar o formulă frumoasă, ci o realitate zilnică. Și asta îmi dă puterea să merg mai departe. Știu, unii s-ar grăbi să mă contrazică, dar eu știu cel mai bine cum arată situația „în teren”.
8. Cum ar arăta un program dacă ar fi făcut de tine?
Ar fi despre călătorii, dar nu doar ca destinații pe hartă. Ar fi despre experiențe, lecții învățate, greșeli pe care le poți evita, despre oameni și povești care îți rămân în suflet. Sunt cumva consultantul de Travel al prietenilor mei, așa că uneori mă specializez fără să vreau.
9. Dacă nu ai fi fost om de televiziune, ce ţi-ar fi plăcut să fii?
Cel mai probabil, actor. Sau, dacă îmi urmam o pasiune trecătoare din adolescență, polițist. Dar jurnalismul mi-a oferit scena perfectă: una pe care nu interpretez roluri, ci spun povești reale, nu am pistol, dar sunt vocea publicului atunci când trebuie să-i „sancționez” pe cei care uită care le este rolul și menirea în societate.
10. Cum vezi viitorul televiziunii în lumea acaparată de online?
Cred că televiziunea se va împrieteni tot mai mult cu online-ul, dar nu va dispărea. În România, publicul încă se informează masiv de la TV. Marea provocare rămâne protejarea adevărului într-o lume în care oricine poate deveni „jurnalist” peste noapte. Uneori, pare că te lupți cu morile de vânt, când vezi câte minciuni se răspândesc rapid, unele intenționat, doar pentru click-uri și comentarii.
11. Ca vedetă TV, care este motto-ul tău? Ce principii nu ai încălca niciodată în profesia ta?
Cred că motto-ul meu este: „Am o lume de văzut!”. Și, în timp ce o explorez, nu voi trăda niciodată adevărul, echilibrul și obiectivitatea. În jurnalism, tentația de a sacrifica un adevăr mic pentru o știre bună este mare, dar cred că asta te face să fii special, când tu alegi să nu te abați de la principiile în care crezi.
12. Care este cea mai importantă lecție de viață dobândită în televiziune? Te-a ajutat pe plan personal sau în carieră?
Televiziunea m-a pus față în față cu realități pe care mulți le văd doar prin ecran. Din politică am învățat că puterea e o iluzie temporară… astăzi ești aplaudat, mâine poți fi uitat sau chiar contestat. Din relatările despre accidente și tragedii, am înțeles cât de fragilă este viața și cât de repede se pot schimba lucrurile. Am văzut oameni care, cu o zi înainte, își făceau planuri pe termen lung și, a doua zi, totul dispărea. Toate acestea m-au făcut să fiu mai atent la alegerile mele, mai prudent în decizii și mai recunoscător pentru fiecare zi. Nu mă mai grăbesc să alerg după „mai mult” cu orice preț, ci caut să trăiesc prezentul conștient, cu echilibru și sens.
13. Petreci mult timp pe internet? Ce te pasionează? Ce părere ai despre viaţa trăită pe reţelele de socializare?
Relația mea cu rețelele sociale e una de dragoste și prudență în același timp. Le văd ca pe un instrument extraordinar, capabil să conecteze oameni, să transmită idei și să inspire. Îmi place să împărtășesc locurile pe care le vizitez, experiențele trăite, momentele autentice din culisele călătoriilor mele. Însă, am descoperit și reversul medaliei: presiunea de a afișa mereu o imagine perfectă, valul de comentarii răutăcioase, invidia mascată în opinii „nevinovate”. Încerc să nu cad în capcana comparațiilor și să păstrez online-ul un spațiu în care să ofer mai mult decât să cer, un loc unde oamenii pot găsi idei, inspirație și un strop de frumos, nu doar zgomot și negativitate.
14. Pentru ce greşeală ai cea mai mare toleranţă?
Am o toleranță mare pentru greșeala de a-mi spune adevărul direct, chiar dacă sună dur. Deși sunt un om sensibil și, recunosc, prefer abordările „pe ocolite”, apreciez prietenii și colegii care au curajul să fie sinceri cu mine. Uneori, un adevăr spus fără menajamente doare pe moment, dar este singurul care te obligă să te uiți în oglindă și să vezi clar unde trebuie să schimbi ceva. Cred că sinceritatea este un act de respect, iar dacă cineva își ia timpul să îmi spună ce vede greșit, îl ascult, pentru că de acolo începe evoluția.
foto: Ionuţ Gheorghe
