Absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Management din București, și al unui masterat în managementul afacerilor, Victor Filote, aflat la început de drum profesional, este vorbitor a patru limbi străine și își conturează viitorul profesional pas cu pas.
Aproape de finalizarea studiilor în România ai urmat un program Erasmus în Portugalia, la Instituto Superior de Gestão, în Lisabona, urmând Master în Managementul Afacerilor (2023-2024). Cum ai aplicat pentru acest program?
Personal, am vrut și în timpul facultății să studiez în altă țară, fie și pentru un semestru, dar cum pandemia ne-a obligat să ținem cursurile online din primul semestru al primului an până în ultimul semestru al ultimului an, am renunțat la acest plan. În schimb, după ce am fost acceptat la master, mi-am promis că voi aplica cu prima ocazie la un program de studii în străinătate. În acest sens țin să mulțumesc biroului ERASMUS de la ASE cu care am putut comunica deschis și fără rețineri.
Procesul de înscriere este unul puternic birocratizat, care până în ziua de azi s-a mai îmbunătățit, în ideea că se încearcă digitalizarea înscrierii, eliminând din vizitele necesare pe la secretariat sau biroul ERASMUS pentru o simplă semnătură.
Prima etapă este aceea de a consulta lista de facultăți din străinătate disponibilă fiecărui domeniu și cu care au parteneriat cei de la ERASMUS. Ea este pusă la dispoziție de fiecare facultate în general.
După afișarea repartizării, este importantă documentarea cu privire la cursurile pe care le oferă acea facultate prin contact direct cu facultatea din străinătate.
Apoi există un proces de negociere între student și decanul facultății din România pentru aprobarea echivalării cursurilor, întrucât nu se găsesc materii care să fie identice cu cele care ar trebui studite în România, deci trebuie găsită o variantă cât mai asemănătoare.
Personal, mi-am căutat cazare cât mai aproape de facultatea din Lisabona și am sperat să fi făcut alegerile potrivite, fiind deschis la experiențe total diferite.
Victor Filote cu colegi în timpul studiilor din Portugalia
Ce ai învățat concret în cadrul acestui program?
Deși procesul a fost unul destul de lung până în punctul în care chiar am plecat în Lisabona, pot spune că a fost cel mai frumos semestru din cei 5 ani de studii.
Timp de 6 luni, am învățat cum să lucrez în echipa mai bine, cum să iau în considerare ideile altora, chiar dacă sunt diferite de ale mele, să ascult cu interes alte persoane și cum sinergia poate genera rezultate surprinzătoare.
Au fost 6 luni obositoare, trebuind să mă integrez într-o cultură și o societate construită pe principii diferite de cele românești, dar totuși nu am avut niciun moment în care să simt că nu mă regăsesc acolo.
Am învățat că nu trebuie să am nicio reținere în a spune, cu respect, dacă am o problemă sau dacă văd altfel soluția decât o fac ceilalți, chiar și când fac parte din minoritate.
Faptul că am ajuns într-o țară precum Portugalia, care se afla în celălalt capăt al Europei, singur, m-a determinat să cunosc persoane noi de naționalități diverse, despre care nu știam nimic și care în ziua de azi îmi sunt prieteni foarte buni.
Prin ce se diferențiază masterul făcut la institutul din Lisabona față de cel parcurs în România?
În Portugalia am avut norocul să mă fi înscris la un master, care tocmai amenaja o clădire nouă în care noi am ținut cursurile, care avea și cantină cu prețuri corecte. În plus, în fiecare sală exista infrastructura tehnologică pentru a putea desfășura cursurile cât mai interactiv și eficient, cu proiector, un televizor, laptop pentru profesori, tablă electronică, aer condiționat, aerisire, geamuri mari pentru a putea asigura lumină destulă și altele.
În Portugalia, deși a fost un caz particular din câte am mai auzit, am făcut parte dintr-o clasă exclusiv destinată studenților ERASMUS, așadar nu am întâmpinat probleme de predare într-o limbă necunoscută, dar am și avut privilegiul de a cunoaște alți oameni din Polonia, Germania, Spania, Ungaria și Franța, cu care am discutat despre particularitățile fiecărui sistem de învățământ.
Sală de clasă de la Instituto Superior de Gestão, în Lisabona
Cum este sistemul de învățământ din Portugalia față de cel din România prin prisma experienței trăite de tine?
Din experiența proprie și din cele discutate cu alți prieteni din România, care au studiat și în altă țară, am observat că profesorii sunt foarte încântați când află că studenții sunt din țări din estul Europei.
Motivul este acela că sistemele de educație din est se concentrează mai mult pe memorarea și studierea părții teoretice, care este la fel de importantă ca partea complementară, cea practică.
În Portugalia accentul era pus pe proiecte și desfășurarea unor activități practice, totul foarte aplicat. Acesta este și motivul pentru care profesorii din țările vestice în general sunt încântați, întrucât nu trebuie să mai aloce foarte mult timp pentru explicarea părții teoretice, care de cele mai multe ori este cea mai plictisitoare atât pentru profesori, cât și pentru studenți, mai ales în contextul actual în care teoria poate fi accesată cu ușurință prin intermediul internetului.
În plus, atitudinea profesorilor asupra studenților este una complet diferită de cea experimentată de mine majoritar în România, în sensul în care cei din Portugalia erau uneori poate exagerat de răbdători cu explicațiile, având grijă ca fiecare student să fi înțeles în detaliu ce acesta voia să exprime.
Această atitudine este eficientă până în punctul în care din 10 studenți, 9 stau să asculte cum profesorul explică unui singur student, ceea ce de multe ori scade gradul de interes pentru cei 9.
În schimb, în România majoritatea profesorilor simt nevoia să-și exercite autoritatea exagerată asupra studenților prin diferite mijloace, care nu ar trebui să existe, din punctul meu de vedere.
În Portugalia am simțit o reală intenție de a ne ajuta cu proiectele sau diferite informații, chiar și în discuții care nu țineau direct despre lecția de zi, în schimb în România nu există un dialog așa deschis între profesor și student. Evident că acum mă refer la majoritate, pentru că în ambele cazuri există excepții.
De asemenea, profesorii care mi-au predat în Portugalia erau ori antreprenori, ori angajați în domeniul care făcea obiectul materiei pe care o predau, ceea ce de multe ori am simțit ca fiind problematic în România. De cele mai multe ori la ASE am avut profesori, care au învățat dintr-o carte, ca să poată să predea o materie, în timp ce în Portugalia simțeam că profesorii au o viziune mai amplă asupra situațiilor pe care ni le explicau și mereu ne exemplificau din experiențele lor, pe care le-au avut de-a lungul carierei.
Instantanee din programul de voluntariat la care a participat Victor Filote, în Calabria, Italia
În vara anului 2023 ai participat la un program de voluntariat prin AIESEC în Italia, Calabria pentru promovarea spațiilor educaționale pe bazele inegalității, precum și promovarea inițiativei locale de combatere a discriminării și a inegalității în comunitate. Povestește-ne despre experiența petrecută aici. În ce a constat acest program?
În Italia am plecat dintr-o întâmplare, eram într-o zi după cursuri în fața facultății, când o domnișoară m-a abordat din partea AIESEC, prezentându-mi programele de voluntariat pe care le pun la dispoziție. Fiind în situația post-pandemică în care simțeam că toată experiența mea ca student a fost una alterată puternic, această oportunitate mi s-a părut interesantă din perspectiva ieșirii din zona de confort și de ajutor umanitar pentru o cauză caritabilă.
Proiectul în care eu am ales să mă implic, a avut loc în sudul Italiei, poate una dintre cele mai nedezvoltate zone geografice din Europa experimentată de mine de-a lungul vieții, iar acesta a constat propriu zis în interacționarea cu familii de refugiați veniți din țări precum Afghanistan sau altele unde exista războaie civile sau de orice tip.
Instantaneu din programul de voluntariat la care a participat Victor Filote, în Calabria, Italia
În acest oraș mic numit San Giorgio Albanesse exista o comunitate dezvoltată încă de pe vremea când albanezii au fugit de atacurile Imperiului Otoman din secolul XV.
Aceștia au ales de-a lungul timpului să înființeze multiple ONG-uri prin care să poată atrage fonduri europene prin care să-i poată educa și ajuta pe cei nevoiași.
Sarcinile mele au fost să îi învăț pe părinți alfabetul, să folosească un laptop, să citească, să pronunțe corect, precum și să petrec timp cu copiii acestora în anumite zile, pentru ca adulții să poată să învețe cele expuse anterior.
Spre uimirea mea, mulți dintre ei trăiau într-o realitate greu de conceput pentru un om privilegiat să se fi născut într-o familie modestă, dar care să primească afecțiune și libertatea de a gândi și de a experimenta.
Mulți dintre copii, de când s-au născut, tot ce au văzut au fost războaie și, în consecință, singurele jucării cu care știau să se distreze erau pistoale cu apă sau prin violență. Deși erau foarte afectivi, nu puteau fi judecați pentru comportamentul lor, deoarece asta reprezenta realitatea lor descoperită prin experiența avută până în acel punct. Așadar a trebuit să îi învățăm să folosească diferite jucării, să folosească toaleta corespunzător și să înlocuiască violența cu iubire.
Pot spune că a fost o experiență care m-a determinat să reconsider multe aspecte despre ceea ce înțelegeam prin normalitate, iar toata această experiență a pornit de la o simplă conversație în fața facultății, deci fiți mereu deschiși la dialog, nu aveți cum să anticipați de unde pot apărea oportunități care să vă schimbe viața și gândirea!
Instantaneu din programul de voluntariat la care a participat Victor Filote, în Calabria, Italia
Ce folos ai avut sau ai în urma frecventării acestui program?
În urma acestui voluntariat am realizat de câte ori aș fi putut ajuta pe cineva, dar nu am făcut-o pentru că nu realizam că e nevoie de ajutorul meu și era mai ușor să judec. De când am făcut acest voluntariat am început să mă implic mai mult în evenimente caritabile și să ajut ori de câte ori îmi este permis.
Am realizat că este în regulă să fii vulnerabil și să le dai voie altora să te ajute sau măcar să te sfătuiască, pentru că ni se întâmplă tuturor să fim induși în eroare de circumstanțe și să pierdem din vedere scopul sau sentimentele pe care le trăim.
Ce faci concret acum? Cu ce te ocupi?
Deși am lucrat diferite la joburi de la 16 ani, mereu am prioritizat educația, iar în momentul în care am intrat în proframul de voluntariat în 2023 mi-am dat demisia, iar la sfârșitul lui martie, când m-am întors din Portugalia, am luat decizia să mă concentrez pe realizarea lucrării de disertație.
Mă preocupă un nou program de master, care să abordeze afacerile mici și mijlocii specific și îmi caut un loc de muncă, în care să pun în practică pe cât de mult posibil cele asimilate în timpul studiilor, dar în care să pot deprinde și abilități noi.
Nu demult am reușit să termin programul de master în managementul afacerilor și încep să visez spre viitor ca orice tânăr de vârsta mea, dar totuși mereu ancorat în prezent.
Care este planul tău profesional pentru următorii 5 ani? Te tentează construirea unei cariere în afara țării sau preferi să rămâi în România?
Deși sunt conștient că îmi este mult mai la îndemână să plec în altă țară și să câștig un salariu de 4-5 ori mai mare decât aș încasa în România, ÎNCĂ nu mi-am pierdut speranța că România va ajunge, prin proiecte guvernamentale, mișcări civice și investiții în educație, o țară în care cetățenii să nu mai fie neglijați și batjocoriți doar ca anumiți politicieni să-și poată crea anumite avantaje.
Așadar, pentru următorii 5 ani plănuiesc să mai plec un semestru în altă țară, preferabil din afara Europei, să acumulez experiență și abilități muncind în România și culminând cu planul și visul construit de mai bine de 5 ani de când am ales Facultatea de Management: să dezvolt o afacere sustenabilă în România, care să mă reprezinte și pentru care să-mi facă plăcere să cercetez metode noi de evoluție.
Victor Filote
În final, te rog să transmiți un îndemn pentru tinerii din România militând pentru educație ca mijloc de atingere a obiectivelor profesionale!
Educația a reprezentat, reprezintă și va reprezenta singurul mod de a înțelege mai bine ce se întâmplă în jurul nostru, iar în anumite cazuri poate că lipsa ei nu dăunează, dar prezența ei mereu ne va ajuta din toate punctele de vedere.
Investiția în sine și în educația noastră este cea mai de preț dintre toate, nu trebuie neapărat să implice bani, ci de multe ori voința poate să facă miracole.
Nu mă consider un om special sau superior nimănui, doar că am încercat încă de mic să mă conving că ceea ce înveți este infinit mai valoros decât ceea ce deții!!!
Fără educație poate fi atins așa zisul succes cu ușurință, în special în lumea contemporană, dar viziunea noastră acolo-și va seta limita.
Un privilegiu pe care ți-l dă educația este acela de a trăi / a simți o idee, nu doar de a o înțelege!!!
Victor Filote cu colegi în timpul studiilor din Portugalia
***
Multumesc, Victor Filote, pentru interviul acordat pentru TVR! Mult succes în tot ce îți propui să realizezi! România are nevoie de tineri ambițioși, harnici și serioși ca tine!
***
Credit foto: Victor Filote
***
Interviu realizat de Maria Grăjdan
