Vă invităm să urmăriți o ediție "Lumea de aproape" realizată de TVR Târgu Mureș, avându-l ca invitat pe Nelu Dorinel Popa, autor și profesor de criminologie, criminalistică și drept penal.
Discuția, moderată de Lacrima Balint-Bloj, abordează aspecte fundamentale ale acestor domenii, cu un accent deosebit pe distincția dintre ele și pe evoluția învățământului românesc în formarea specialiștilor.
Diferențierea între criminologie și criminalistică este esențială. Criminologia, ca știință socială, investighează cauzele, manifestările și controlul criminalității, având un caracter profund analitic și explicativ. Ea explorează factorii socio-economici, psihologici și culturali care stau la baza fenomenului infracțional. Pe de altă parte, criminalistica reprezintă ansamblul metodelor și tehnicilor științifice utilizate în descoperirea, fixarea și interpretarea probelor materiale, având un rol esențial în procesul de investigare penală și de administrare a justiției. Deși distincte, cele două discipline sunt intrinsec legate, criminalistica furnizând date esențiale pentru studiile criminologice, iar criminologia oferind un cadru de înțelegere mai larg pentru aplicarea tehnicilor criminalistice.
.
Fiecare domeniu de studiu își are rădăcinile în concepte fundamentale, veritabile piloni în jurul cărora se articulează întreaga structură disciplinară. În dreptul penal, triada definitorie este constituită din infracțiune, infractor și pedeapsă. Procesul logic decurge de la constatarea faptei ilicite, la identificarea autorului și, ulterior, la aplicarea unei sancțiuni individualizate. Criminalistica, pe de altă parte, se centrează pe noțiunile de urmă, identificare și adevăr. Orice vestigiu, material sau imaterial, servește ca punct de plecare în efortul de a stabili identitatea făptuitorului și de a elucida faptele. Criminologia își construiește edificiul în jurul conceptelor de crimă, criminal și criminalitate, la care se adaugă, inerent, și reacția socială. Aceste „gene ADN” ale fiecărei discipline, odată integrate și înțelese în contextul lor extins și raportate la ansamblul instituțiilor aferente, facilitează o comprehensiune profundă și coerentă a mecanismelor justiției penale. Așadar, consolidarea acestor fundamente este esențială pentru oricine aspiră la o înțelegere autentică a sistemului juridic penal.
.
Trecerea de la o carieră practică, precum cea de polițist judiciar, la cea de profesor și formator, așa cum este cazul domnului Popa, este un exemplu elocvent al modului în care experiența acumulată pe teren poate fi valorificată în procesul educațional.
Tranziția nu doar îmbogățește conținutul didactic cu exemple concrete și relevante, dar și inspiră viitoarele generații de specialiști, oferindu-le o perspectivă autentică asupra provocărilor și satisfacțiilor acestor profesii. Îmbinarea cunoștințelor teoretice cu experiența practică devine astfel un pilon al unui învățământ de calitate, capabil să răspundă nevoilor complexe ale societății contemporane în lupta împotriva criminalității.
.
