La Rimetea, în județul Alba, casele vechi de sute de ani au rămas neschimbate, iar arhitectura specifică zonei a atras întotdeauna mulți curioși. Vă invităm să faceți o incursiune într-un loc în care timpul parcă a încremenit, păstrând frumusețea și obiceiurile vechi ale unei lumi demult apuse, joi, 30 iulie, de la ora 18:00, la TVR 3.
Anul acesta localitatea a câștigat locul 1 la competiția Destinația Anului, categoria Sate de Poveste, însă nu doar frumusețea caselor te îmbie aici, peisajele pitorești create de masivii care înconjoară depresiunea Trascăului atrag, de asemenea, pasionații de drumeții și iubitorii de natură.
Rimetea, satul unde timpul stă pe loc
Există locuri în România care uimesc prin frumusețe. Te deschid spre gânduri și trăiri noi. La Rimetea, în județul Alba, timpul parcă nu mai aleargă.
Se așază liniștit peste casele albe din sat și peste viețile oamenilor care trăiesc aici. Această așezare de la poalele Munților Trascău spune povestea renașterii prin tradiție. Iată cum a reușit acest loc din Transilvania să-și fermece vizitatorii prin conservarea patrimoniului și a identității locale.
Satul care trăiește din agroturism
Casele vechi de sute de ani au rămas neschimbate, iar arhitectura specifică zonei a atras dintotdeauna mulți curioși. Localnicii au înțeles rolul turismului, astfel că, în timp, majoritatea au obținut licențe de practicare a agroturismului. Astăzi, 90% dintre locuitorii din Rimetea trăiesc din această activitate.
În sat sunt aproximativ 38 de unități de cazare, cu peste 600 de locuri – mai multe decât numărul sătenilor. Turismul a început acum peste 30 de ani în Rimetea.
„Primele pensiuni au apărut atunci, primele case s-au deschis, ca să primească acești oaspeți, cum le spuneau ei, nu neapărat turiști", povestește un reprezentant al asociației locale de turism. „Toate casele se renovează și se păstrează stilul tradițional, adică sunt vopsite în alb, cu obloanele și geamurile verzi. Iar casele noi, pensiunile sau casele familiale care se construiesc trebuie să păstreze acest stil tradițional."
Toate construcțiile noi respectă, așadar, aceleași reguli nescrise: doar alb și verde. Asociația de turism a fost înființată anul trecut, la îndemnul localnicilor, pentru a contribui la dezvoltarea turismului în zonă. Unul dintre proiectele derulate este montarea indicatoarelor care să îi îndrume pe turiști spre principalele obiective ce pot fi vizitate.
Pensiunea de familie, moștenire de trei generații
Annamaria locuiește de aproape 10 ani în Rimetea, unde, împreună cu soțul și familia acestuia, se ocupă de pensiunea pe care o dețin.
„Este o afacere de familie, pornită de soacra mea de mai bine de 20 de ani. De fapt, soțul meu și comunitatea lui au crescut deja în acest domeniu, în turism", spune ea. „Clădirea în care ne aflăm este o construcție nouă. Ne-am mutat aici, în clădirea aceasta, prin 2010 -2011. Am încercat să păstrăm stilul tradițional, începând de la mobila pictată, care e tot din familie. Socrul meu este cel care pictează mobila, și așa am încercat să aranjăm toată clădirea, ca în toate camerele să fie prezent acest stil de mobilă tradițională."
Mâncarea servită oaspeților respectă, la rândul ei, aceeași filozofie. „În satul învecinat există mai multă activitate agricolă, așa că încercăm, pe cât putem, să cumpărăm de acolo – caș, caș de capră și, dacă se poate, legume. Încercăm să facem mâncarea tradițională, așa cum se făcea și acum mulți ani. Cumnata mea este cea care gătește, și încercăm să le oferim turiștilor gustul de acasă. Ca desert, avem cozonacul tradițional, care se face doar la noi în sat – cozonacul Șomodi, cu scorțișoară și zahăr ars, specific și foarte gustos", adaugă ea.
„Cred că pe noi ne încarcă bucuria turiștilor când vin la noi – îi vedem cât de bucuroși sunt și cât de liniștiți pleacă. Pentru că, atunci când vin, vin cu problemele lor, iar după trei, patru, cinci zile se liniștesc și pleacă mult mai împăcați și mai bucuroși decât au ajuns."
De la o casă de vacanță, la restaurant în centrul satului
Povestea Ponicăi și a lui Sorin a început tot cu o vizită la Rimetea, unde și-au găsit liniștea. Odată cu ea a venit și ideea de a cumpăra o casă de vacanță, transformată ulterior în pensiune.
„La început am venit doar după apă. Veneam pentru izvor, și așa, încet-încet, a început să ne placă zona. Am găsit o casă și restul a venit de la sine", povestește Ponica. „Suntem din Aiud, n-avem rădăcini aici, iar după ce am prins gustul locului, întâmplarea a făcut ca o fostă colegă de liceu a soțului meu să organizeze la casa familiei ei o întâlnire de câțiva ani de la terminarea liceului lui Sorin. Stând așa, la poalele muntelui, am simțit o încărcare de energie, ca și cum aș fi o plantă care își absoarbe hrana din pământ."
Afacerea s-a extins, iar acum cei doi dețin și un restaurant în centrul satului. „Am făcut mai întâi cabanele. Ne plimbam des seara pe ulițele satului și am văzut, la parterul unui bloc din centru, un spațiu comercial imens, de închiriat sau de vânzare. Ne-am întrebat dacă suntem în stare sau nu, cu toate că nu mai făcusem niciodată HoReCa", își amintesc ei. Localul este deschis de aproximativ cinci ani.
„Pe mine personal mă umple de energie ori de câte ori sunt aici. Lucrez în domeniul economic, am o firmă de audit financiar, iar acest segment mă solicită foarte mult mental și psihic. De multe ori mi s-a întâmplat să vin, să mă așez la poalele muntelui și să simt cum mă descarc de negativ și mă încarc de stare bună. Pentru mine e o relaxare permanentă", spune Ponica.
Casa din 1668, cel mai vechi martor al satului
Cea mai veche casă a satului a fost construită în 1668. Toate clădirile sunt însă atât de bine păstrate, încât localitatea a fost propusă pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO. Chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat, faima locului a rămas.
Pe lângă arhitectura rurală și mâncarea specifică zonei, aici se găsesc și povești de viață. În centrul satului s-a deschis recent o cafenea, într-o casă care în trecut funcționa ca pensiune. Jujo și Levente, împreună cu fiul lor, își întâmpină clienții cu bucurie și cu o cafea de specialitate.
„A fost un vis mai aparte să facem un loc unde toată lumea să aibă posibilitatea să vadă cum arăta o casă amenajată tradițional și, în același timp, să poată savura o cafea de specialitate, într-un loc unde să stai liniștit. Fiecare cameră are o tematică. Prima cameră poartă numele Șimandi, după stră-străbunicul meu, bunicul bunicii mele din partea mamei. A fost în America, apoi s-a întors, iar fotografia lui se află chiar în spate. În jur sunt fotografii ale familiei mari a lui Șimandi, din partea mamei", povestește Jujo.
„Este foarte interesant faptul că, atunci când oamenii din sat intră aici, fiecare își regăsește un strămoș, într-un fel. Aproape 80% dintre noi suntem rude", adaugă ea.
Rimetea este, în prezent, monument istoric. „Nu degeaba. Strămoșii au lăsat valori foarte mari, iar eu cred că e datoria noastră, în primul rând, să le respectăm, apoi să le întreținem și, în al treilea rând, să ne mândrim cu ele", spune Jujo.
La cafenea au deja loc expoziții de fotografie și seri de teatru, iar proprietarii speră ca spațiul generos să se umple de iubitori de cultură. „Am primit deja o solicitare din partea județului să organizăm o seară de jazz. Suntem la început, dar văd că, din punct de vedere cultural, oamenii care apreciază acest lucru vor să vină și să se simtă bine aici. Să nu uităm că întotdeauna, în cafenele, s-au discutat lucrurile mari. Acum Rimetea este sat, dar cândva, când strămoșii au lăsat această comoară, era oraș. Iar noi credem că suntem încă la nivelul acela, cu pretenții culturale ca la oraș. Sperăm ca acest loc să devină un cuib de valori și un cuib cultural", spune Jujo.
Cafeneaua, pensiunea și magazinul de suveniruri – unde Jujo vinde săpunuri lucrate manual – au fost, toate, vise devenite realitate pentru cei doi. Amândoi le recomandă turiștilor să viziteze Rimetea încet, cu profunzime și cu înțelepciune.
Localnicii, spun ei, au primit bine noua cafenea: „Duminica, când se duc la biserică, femeile intră aici, iar nepoții pot servi o înghețată – ceva foarte frumos. Ne-au spus: felicitări, că în sfârșit este un loc unde și noi putem sta normal, nu o cârciumă doar pentru bărbați."
Un oraș minier renăscut ca sat-muzeu
Rimetea a fost aproape să dispară. În 1870, un incendiu a mistuit casele, însă localnicii au reușit să le refacă. În 1996, satul a devenit un model de conservare rurală printr-un proiect inițiat de Fundația Transylvania Trust.
La muzeul etnografic al localității aflăm mai multe despre trecutul ei. „Rimetea era în trecut oraș minier, pentru că aici se exploata minereu de fier, se prelucra și se comercializa fierul. Oamenii erau destul de avuți din cauza acestei activități. Casele s-au construit în anii 1800 și erau deja case albe, cu obloane verzi", explică un ghid al muzeului.
„Așa era obiceiul la noi: casele erau foarte bine construite, majoritatea din piatră, case masive, cu pereți groși de 60-70 de centimetri. Fiindcă s-au păstrat atât de bine, toate sunt acum case protejate. Au între 150 și 200 de ani și toate sunt locuite. Din 1996 avem un program de conservare, prin care proprietarii nu au voie să schimbe fațadele, ci doar să le întrețină – pereții rămân albi, obloanele rămân verzi. Practic, acesta e specificul localității noastre", detaliază ghidul.
Muzeul a fost înființat în 1952, iar cele peste 3.000 de piese expuse în cele cinci încăperi reflectă ocupațiile locuitorilor de-a lungul timpului: mineritul, prelucrarea fierului și a lemnului, confecționarea de încălțăminte și îmbrăcăminte, precum și pictura pe mobilă.
Rimetea a fost prima localitate rurală din România distinsă de Comisia Europeană cu titlul Europa Nostra, în 1999. În anul 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat satul Zonă Arhitecturală Protejată, iar anul acesta localitatea a câștigat locul întâi la competiția „Destinația Anului”, categoria Sate de Poveste.
Drumeții spre Piatra Secuiului și cetatea de la Colțești
Nu doar frumusețea caselor atrage vizitatorii. Peisajele pitorești, create de masivii care înconjoară Depresiunea Trascăului, atrag deopotrivă pasionații de drumeții și iubitorii de natură. „În primul rând, turiștii vin pentru drumeții – către Piatra Secuiului, către cetatea de la Colțești, către vechile mine în care se prelucra fierul. Undeva prin aprilie, primul răsărit de soare apare lângă Piatra Secuiului și pare să acopere stânca, apoi al doilea răsărit se vede chiar în mijlocul acesteia. Practic, soarele răsare de două ori, pentru că se ascunde o clipă în spatele muntelui – dar e foarte frumos și merită văzut", povestește un ghid local.
La câțiva kilometri de Rimetea, în satul Colțești, din aceeași comună, se află Cetatea Trascăului, unul dintre cele mai vechi monumente arhitecturale păstrate până azi în Transilvania. Construită peste ruinele unui castru roman, cetatea a avut inițial rol de apărare.
„Vorbim despre o cetate deosebit de veche, din secolul al XIII-lea, construită de familia Thoroczkay, care a fost o familie nobiliară din Transilvania. Cetatea a fost distrusă în 1704 de către austrieci, în urma unor lupte grele din zona Aiudului. De atunci a rămas sub formă de ruine", explică un reprezentant al proiectului de reabilitare.
„Am depus un proiect pentru reabilitarea cetății, cu scopul de a o introduce în circuitul turistic. Vorbim despre un proiect finanțat prin PNRR, accesat în 2022, pe componenta C11 – Turism și Cultură, parte din cele 12 rute tematice naționale; noi facem parte din ruta cetăților. Am reușit să accesăm peste 2 milioane de euro, prin care cetatea va rămâne, în mare parte, sub formă de ruine – vom reface doar zidurile distruse de îngheț și de trecerea timpului. Vom construi balustrade de siguranță, care în prezent lipsesc, astfel încât vizitarea să se poată face în condiții sigure. În donjonul vizibil de la distanță vom construi o scară metalică, în spirală, care va permite accesul până în vârf, unde va fi amenajat un punct de belvedere", detaliază acesta.
Cetatea nu este singura moștenire lăsată de familia Thoroczkay. În 1836, nobilii au construit un conac la Colțești, unde au locuit după distrugerea cetății. „O altă componentă a proiectului este chiar acest conac, aflat în centrul satului Colțești. Am vrut, în primul rând, să salvăm această clădire deosebită, așa că o parte importantă din fondurile europene atrase merge spre reabilitarea lui. Acolo vom amenaja un punct de informare turistică pentru cetate, cu un angajat, materiale turistice și suveniruri, dar și proiecții despre istoricul cetății și al zonei", încheie reprezentantul proiectului.
Un sat care alege să restaureze, nu să înlocuiască
Rimetea nu trăiește în trecut, dar nici nu s-a grăbit vreodată spre viitor. Satul renăscut din cenușă și-a păstrat povestea vie prin casele albe, prin lemnul sculptat și prin dragostea care îi ține pe oameni în acest loc.
Dacă ajungi aici, vei înțelege de ce localnicii au ales să păstreze, nu să dărâme, să restaureze, nu să înlocuiască. Vei înțelege un fel de a trăi care, în alte părți, pare pierdut.
Emisiune de turism, stil de viață și aventură, difuzată de Televiziunea Română. Producția explorează locuri inedite, tradiții, trenduri în turism și poveștile locale ale oamenilor din diverse zone, fiind o sursă de inspirație pentru pasionații de explorare.
***
Revedem o ediție “Călător de meserie”, joi, 30 iulie, de la ora 18:00, la TVR 3 și online pe TVR+.
Puteți viziona edițiile emisiunii pe canalul oficial de YouTube al TVR Târgu Mureș.
Așteptăm opiniile și sugestiile dumneavoastră pe pagina de Facebook a TVR 3.
Reportajul a fost difuzat în premieră de TVR Târgu Mureș, în luna iunie 2025.
***
Moderator și producător: Simona Boanță
Credit foto: capturi din emisiune/ YouTube TVR
