Pe 15 ianuarie, Televiziunea Română îşi face o datorie de onoare din a celebra Ziua Culturii Naţionale sub semnul geniului lui Mihai Eminescu.
ZIUA CULTURII NAŢIONALE – 15 ianuarie 2022
Un regal de poezie la TVR3 – De-a pururi... Eminescu
’’Ce e poezia ?
Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,
Straiu de purpură și aur peste țărîna cea grea.’’
Mihai Eminescu
Ca în fiecare an, TVR3 v-a pregătit un program special dedicat acestei date însemnate în calendarul culturii române – 15 ianuarie.
Aflată, deloc întâmplător, sub semnul celui care a însemnat nu numai un mare poet, ci şi un om de o vastă cultură, un patriot fără rezerve şi corectitudini echivoce, un îndrăgostit fără leac de ţara sa şi de limba română în care a ştiut a scrie făr’ de pereche.
Dincolo de vicisitudinile vieţii sale - pentru care a plătit din plin - Mihai Eminescu ne-a învăţat să iubim poezia, filosofia, arta, a ştiut să fie combatant în misiunea sa ca jurnalist, un vizionar ce a visat la România întregită ce avea să se înfăptuiască după moartea sa şi căreia i-a compus o poezie de dragoste profundă:
’’...Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca ai zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!’’
(ultima strofă din poezia publicată pentru prima dată în revista „Familia”, 2/14 aprilie 1867)
Extrem de actual mesajul acestor versuri scrise cu înflăcărare, un paşaport al sufletului românesc atât de risipit azi prin lume, dar unit prin aceste gânduri de o rară devoţiune.
TVR3 vă propune prin intermediul emisiunii POESIS – aflată la cel de-al XIII-lea sezon – o Săptămână Eminescu ce debutează de luni, 10 ianuarie, în fiecare seară la ora 20:55 şi la ora 4:55.
Veţi putea urmări un recitativ din lirica eminesciană, înregistrat de-a lungul a şase decenii, de Televiziunea Română, păstrat cu sfinţenie în arhiva de aur, reactualizat printr-o nouă montare, grafică şi ilustraţie muzicală care să-l facă atractiv publicului contemporan. Sunteţi invitaţi să vizionaţi interpretări ale marilor actori, în epoci diferite şi puneri în scenă ce aparţin unor regizori şi realizatori de televiziune ce s-au străduit să dea de fiecare dată o interpretare nouă versurilor celui care este numit – pe drept cuvânt – poetul naţional.
Poate părea un clişeu, dar ce naţie de pe pământ nu se mândreşte cu oamenii ei providenţiali, cu scriitorii, pictorii, arhitecţii, filosofii şi martirii ei? Pentru români, Eminescu este unul dintre aceia care au ’’prins’’ sufletul neamului, dragostea, natura, filosofia vieţii în versuri şi texte ale căror profunzime şi valoare nu pot fi repetate.
Opera sa a fost tradusă în mai toate limbile Europei, dar a cunoscut versiuni şi în arabă, japoneză, chineză, hindi şi, prin anii 2000, esperanto.
Era un rebel ce nu putea fi încadrat în conformisme ce multora li se păreau fireşti. De pildă, primele traduceri în limba germană ale poeziei lui Eminescu îi aparţin Reginei Elisabeta (ea însăşi poetă şi scriitoare care se semna cu pseudonimul Carmen Sylva), care l-a invitat nu o dată la Peleş ca oaspete de onoare. Dar Eminescu a refuzat, pentru că, spre deosebire de alţi confraţi, n-a conceput să fie tratat ca un poet de curte.
Printre traducătorii lui Eminescu se numără şi Lucian Blaga sau poetul maghiar Ady Endre. Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu i-au dedicat poezii proprii. Alţi scriitori şi critici români contemporani s-au aplecat asupra creaţiei sale recitând, într-o selecţie ce le aparţine, stihuri nemuritoare.
Îi vom auzi şi vedea sâmbătă, 15 ianuarie 2022, de la ora 12:30 pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Violeta Zamfirescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag, Gabriela Melinescu, Ştefan Augustin Doinaş într-o selecţie din emisiuni de muzică şi poezie din 1969 şi 1975 pe care le-am reunit sub titlul ’’Scriitorii români recită Eminescu’’. Sunt imagini-document ce probează că trecerea timpului e doar o chestiune de cronologie. Emoţia, vibraţia şi mesajul versurilor rămân la aceleaşi cote.
La ora 12:50, actorul Vistrian Roman recită un fragment din poemul ’’Luceafărul’’ publicat în Almanahul Societăţii Academice Social - Literare ’’România Jună’’ la Viena, în aprilie 1883. Sunt secvenţe din spectacolul ’’Eminesciana’’, înregistrat în 1989 la comemorarea a 100 de ani de la moartea poetului.
La ora 15:45 veţi putea urmări un recital susţinut de o pleiadă de artişti a căror revedere nu ne îndoim că vă va bucura: Ştefan Sileanu recită ’’Trecut-au anii’’ – o poezie publicată în volumul ’’Poesii”, ediţia Maiorescu în decembrie 1883; Valeria Seciu interpretează ’’De ce nu-mi vii’’ un poem publicat pentru prima dată în revista ’’Convorbiri Literare’’, 1 februarie 1887; Silviu Stănculescu vă propune ’’Din valurile vremii...’’ o poezie elaborată în epoca gazetăriei bucureştene, între 1878 şi 1880, a cărei primă apariţie a fost publicată în volumul ’’Poesii’’, 1883; Cornelia Pavlovici Oseciuc rosteşte ’’Peste vârfuri’’ ce face parte din tema de inspiraţie folclorică a liricii eminesciene, fiind publicată şi ea în acelaşi volum îngrijit de Titu Maiorescu apărut la Editura Librăriei Socecu & Comp la 21 decembrie 1883; Ovidiu Iuliu Moldovan recită ’’Ce te legeni’’ şi, în încheiere, actorul Marius Bodochi în duet cu scriitorul şi traducătorul brazilian Luciano Maia recită în română şi portugheză poezia ’’Şi dacă...’’ publicată în premieră în revista ’’Familia’’ XIX, nr. 46, 13/25 noiembrie 1883.
După-amiaza dedicată liricii eminesciene continuă cu două momente poetice scurte: la ora 16:55 îl revedem pe Mircea Albulescu recitând ’’O, rămâi’’ de Mihai Eminescu, o poezie publicată prima dată în Revista ’’Convorbiri Literare’’,1 februarie 1879 şi la ora 20:55, o înregistrare din 1968 după un scenariu de Ana Blandiana în care actorii Dan Nuţu şi Virgil Ogăşanu interpretează două fragmente din poemele ’’Când te-am văzut, Verena’’, apărut în volumul ’’Poezii postume’’, 1905 şi ’’Ah, mierea buzei tale dulci’’, publicat în volumul ’’Poezii’’, o ediţie îngrijită de Perpessicius, 1964.
La TVR3 seara de 15 ianuarie 2022 dedicată Zilei Culturii Naţionale care celebrează 172 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu se încheie la ora 22:00 cu un recital extraordinar susţinut de actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, una dintre personalităţile scenei şi filmului românesc îndrăgostit de poezia eminesciană pe care a recitat-o fără egal în spectacole, în înregistrări de televiziune şi de radio memorabile. Astă seară vom retrăi prin glasul şi prezenţa sa semnificaţia profundă a unor poezii precum ’’Muşatin şi codrul’’ – Ursitorile; ’’Dorinţa’’, rostită împreună cu Irina Petrescu; ’’Zadarnic şterge vremea…’’; ’’Mortua est’’; un fragment din ’’Scrisoarea a III-a’’; ’’Gemenii’’ un decupaj din strofa a II-a; ’’Ce te legeni’’; ’’De vorbiţi mă fac ca n-aud’’; ’’Kamadeva’’; ’’Eu nu cred nici în Iehova’’ şi, în încheiere, ’’Stelele-n cer’’ care este ultima poezie găsită în buzunarul halatului când Mihai Eminescu a murit la sanatoriu. Nu avea titlu, redactorul este cel care a numit-o aşa după primul vers.
Mihai Eminescu era un om ca toţi ceilalţi. În copilărie îi plăcea să prindă şerpi pe care îi aducea acasă isterizându-l pe tatăl său care nu se putea împăca cu senzaţia pe care i-o dădeau aceste târâtoare ce-l pasionau pe fiul său. Colinda pădurile, la şcoală îi plăcea să joace fotbal şi, după cum el însuşi mărturisea: ’’Deși aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăța deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt științele cele mai grele de pe fața pământului’.
Mihai Eminescu impresiona de la prima vedere, avea o charismă extraordinară şi un fizic foarte plăcut. Istoricul şi cercetătorul Gheorghe Median a găsit mărturia unui văr al lui Eminescu, care, printr-un articol din presa vremii, vine să susţină această părere. ’’Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau”, scria Mihai Mavrodin.
Din amintirile lui Teodor Ştefanelli colegul său din copilărie, de la şcoala din Cernăuţi, cu care s-a întâlnit şi la Universitatea din Viena aflăm că ’’avea statură mijlocie, era cam lat în spate, dar totul era proporţionat. Avea ochii negri şi adânci. Purta mustaţă, rar o rădea”.
Din istorisirile celor care au cercetat viaţa poetului aflăm că ’’…avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor… degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur… De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte” (Sursa: Historia, Gheorghe Median - istoric). ’’Printre bucăţile lui muzicale preferate erau melodii din folclorul tradiţional, foarte vechi. Piesa lui favorită era Barbu Lăutarul şi o doină. Din păcate nu ştim care doină’’ (Sursa: Adevărul, Lucia Olaru Nenati - scriitor). Era un cafegiu şi un fumător înrăit. ’’Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar, în schimb, lua mai multe cafele negre şi fuma mult”, precizează din nou prietenul său Teodor Ştefanelli. Îi plăcea să petreacă, avea simţul umorului şi flirta cu femeile: „Le vorbea dulce, le făcea complimente şi, lucrul principal, conversa cu ele totdeauna potrivit cu individualitatea lor. Câştiga uşor simpatia damelor”, completează Ştefanelli portretul tânărului Eminescu. Era un patriot fervent. Salutul său era ’’Trăiască naţia!’’. ’’Sus cu ea!’’ răspundeau amicii.
Nu-i plăcea să fie fotografiat. Poate tocmai de aceea se păstrează doar patru fotografii ce, cu certitudine, îl înfăţişează pe Eminescu. Lucra mai ales noaptea şi îi plăcea să declame cu voce tare. ’’Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile, şi făcea multă gălăgie când scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul în masă, era oarecum în harţă cu lumea la care se adresa’’ – sunt câteva dintre amintirile lui Ioan Slavici despre vecinul său de apartament. Singura sa avere erau un ceas de buzunar cu lanţ de aur cumpărat cu 40 de galbeni de tatăl său, Gheorghe Eminovici, un inel cu monogramă şi un cufăr plin cu manuscrise.
S-a vorbit mult despre boala sa, suferea de sindrom afectiv bipolar, ce a început să se manifeste după 25 de ani. Viaţa plină de lipsuri, fervoarea creaţiei, zbuciumul interior, dezamăgirile sufleteşti, implicarea în perioada gazetăriei la ziarul ’’Timpul’’, lipsa constantă a unor surse de venit stabile, crizele de depresie alternate cu cele de exuberanţă şi tratamentele inadecvate şi-au pus amprenta asupra existenţei sale. Dar ’’…geniul lui Eminescu nu a provocat această afecţiune şi nici boala nu a condiţionat geniul său. Erau total independente’’. (Sursa: Adevărul, Nicolae Vlad - medic).
’’Kamadeva’’ a fost ultima poezie ce a văzut lumina tiparului în timpul vieţii sale. A fost publicată în revista ieşeană ’’Convorbiri literare’’ în 1 iulie 1887. Iar ’’Stelele-n cer’’ este ultima poezie, găsită în buzunarul halatului când a murit la sanatoriu. Nu avea titlu, redactorul este cel care a numit-o aşa după primul vers.
’’…Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.
Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?’’
Sute de articole, cărţi, recenzii, studii, monografii au căutat să clarifice viaţa şi opera lui Eminescu. Întotdeauna va mai fi ceva de spus. Cu toate acestea tot ce trebuie să facem este să-i citim poezia sau articolele de presă ca să ne dăm seama singuri de geniul său irepetabil.
Săptămâna Eminescu la TVR3 se încheie duminică dimineaţă, la 7:55 cu o ediţie de colecţie a emisiunii Mic Dejun cu un Campion, al cărei invitat este istoricul şi criticul literar Alex Ştefănescu. În 2018, primul volum din ’’Eminescu POEM cu POEM’’ a văzut lumina tiparului. Un bun prilej pentru să discutăm la o cafea despre POET, într-un fel cu totul diferit. Pentru că asta face Alex Ştefănescu în cartea sa. ’’Mi-ar fi părut rău să mor şi să nu fi scris despre Eminescu’’ – îi mărturisea invitatul nostru Danielei Zeca Buzura, amfitrionul emisiunii.
Gesturile contemporanilor sunt, fără îndoială, dovezi de preţuire şi de recunoaştere: statui ce imortalizează în bronz şi piatră figura sa angelică, viaţa sa a constituit prilej de inspiraţie pentru un regizor ca Emil Loteanu care, în 1987, a lansat la Chişinău filmul ’’Luceafărul’’; în România o piesă de teatru TV cu Ion Caramitru şi Valeria Seciu în rolurile principale recompune viaţa lui Mihai Eminescu în relaţie cu Veronica Micle; artiştii plastici au ilustrat cu măiestrie poeziile sale, grafica Ligia Macovei rămânând una dintre cele mai iconice reprezentări eminesciene; în 2000, an care a fost declarat ’’Anul Eminescu’’, Uniunea Astronomică Internațională i-a atribuit asteroidului 9495 numele lui Mihai Eminescu iar pe 14 ianuarie 2019 cu prilejul Zilei Culturii Naţionale, Academia Română lansa aplicaţia digitală gratuită “Mihai Eminescu, întreaga operă”, pentru telefoanele inteligente.
În fiecare an, pe 15 ianuarie, Televiziunea Română îşi face o datorie de onoare din a celebra Ziua Culturii Naţionale sub semnul geniului lui Mihai Eminescu. Iar anul acesta nu face excepţie.
***
Un articol de Ileana Ploscaru Panait
Credit foto: (c) MNLR
