Povestea pe care v-am propus-o vineri, 9 aprilie, de la ora 00:00, la TVR 3, începe într-unul din punctele fierbinți ale celui mai mare muzeu de artă din lume: în Marea Galerie, dedicată expunerii lucrărilor semnate de maeștrii Renașterii Italiene.
Dacă în episodul din săptămâna trecută Ioan Grigorescu ne-a invitat să descoperim Muzeul Luvru, cu tot cu spectaculoasa piramidă de sticlă ce i-a fost adăugată cu trei decenii în urmă, și să adăstăm un moment în sălile dedicate artei franceze de-a lungul secolelor, povestea pe care v-o propunem acum începe într-unul din punctele fierbinți ale celui mai mare muzeu de artă din lume: în Marea Galerie, dedicată expunerii lucrărilor semnate de maeștrii Renașterii Italiene, unde fluxul turiștilor nu contenește niciodată...( cu excepția acestui din urmă an, fără precedent, care a închis Muzeul Luvru cu aceeași indiferență – vai! – cu care a oprit și zborul avioanelor...)
„Orice muzeu din lume ar invidia o asemenea imagine. Mii și mii de vizitatori perindându-se zilnic prin fața unei opere de artă care, pe mulți, i-a adus de peste mări și țări...” (Ioan Grigorescu, Regii sunt în palat)
Care anume ar putea fi oare ? Mona Lisa, desigur, probabil cel mai celebru tablou din lume, capodopera pe care Leonardo da Vinci a adus-o cu el în Franța, și una din comorile muzeului Luvru.
Ioan Grigorescu nu e interesat doar de colecții, de exponate, oricât de însemnate ar fi ele, deși face un popas plin de reverență în fața lui El Greco sau Rafael – ceea ce îi preocupă în primul rând e faptul de cultură, din care publicul face parte în mod activ.
Multe s-au schimbat, de la periplul parizian al Spectacolului Lumii în toamna anului 2002, inclusiv procedeele de iluminare în muzeu, punerea în valoare a lucrărilor, tehnicile și procedurile de securitate, chiar și controlul vizitatorilor. Neschimbate au rămas dosr entuziasmul și uimirea de pe chipurile vizitatorilor, bucuria întâlnirii reale cu o capodoperă care nu e niciodată doar așa cum o știi dintr-un album de artă, dintr-un film sau din mediul virtual. Bucuria tulburătoare și contagioasă a întâlnirii majore cu Arta.
„Regii sunt în Palat, vegheați de privirea Atotputernicului. Leonardo da Vinci, Rafael, El Greco – atâtea capete încoronate cu harul divin al cuceririi sufletelor.” (Ioan Grigorescu)
Milioanele de exponate ale muzeului nu pot fi trecute în revistă într-un film. Nici măcat principalele capitole ale artei și civilizației nu pot fi mulțumitor reprezentate. Orice alegere este, firește, subiectivă, și camera se oprește în fața operelor și autorilor care ocupă un loc privilegiat în sufletul domnului Grigorescu.
„Multe a suportat piatra, dar nimic nu a înnobilat-o mai trainic cu suflet izvodit din tăișul dălții ca harul sculptorilor. Să intuiești forma ascunsă în blocul amorf și să dai jos cioburi din întunericul care o ține prizonieră – ce încântae !... ”, exclamă călăuza noastră în fața capodoperelor artei antice care au supraviețuit până la noi, Venus, Diana, Heracles, și mai ales Victoria cea Înaripată...
„A fost un timp când statuilor li se puneau aripi ca să zboare. O vreme când piatra a luat greutatea fulguluipentru ca avântul spre slăvi al Victoriilor să poată vesti lumii frumusețea Omului. De asemenea miracole nu este capabilă decât Arta. Ea învinge moartea și tot ea se arată biruitoare asupra Timpului”... (Ioan Grigorescu, Regii sunt în palat)
Există totuși momente când se cuvine, pentru a prelungi metafora din titlu, ca regii să coboare din palat și arta să descindă din muzeu în mijlocul oamenilor. Ioan Grigorescu surprinde un fenomen pe care îl numește democratizarea artei: în mijlocul fermecătoarelor Grădini Tuilleries, la porțile muzeului, printre statuile și fântânile arteziene, o expoziție de arheologie cu acces gratuit pentru public e menită să aducă arta în calea celor care nu au – sau nu cred că au – timp și bani pentru ea.
Câteva sute de metri mai departe, și cam un etaj sub pământ, stația de Metrou Louvre-Rivoli este împodobită cu nișe speciale ce găzduiesc copii ale celor mai faimoase exponate din muzeu. Politici culturale îndrăznețe, care de-a lungul a două decenii au rodit în afluența publicului francez și parizian de toate vârstele în sălile muzeului...
Cristina Oancea
