Votul este, dincolo de o opțiune individuală, o opțiune societală, de a merge pe calea pentru care generații întregi s-au sacrificat sau revenirea într-un trecut monstruos, spune politologul Daniel Șandru, președintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), într-un interviu pentru tvr.ro.
Daniel Șandru, prof. univ. dr. în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative din cadrul Universității „Petre Andrei” din Iași, atrage atenția că votul este, dincolo de o opțiune personală, este, în prezent, o opțiune societală, între „între a merge pe calea pentru care generații întregi s-au sacrificat, cea pro-europeană, cea occidentală și, pe de altă parte, revenirea într-un trecut absolutamente monstruos”.
Politologul mai arată, în interviul oferit tvr.ro, că anularea votului sau absentarea de la vot nu reprezintă altceva decât complicitate la prăbușirea societății românești, iar că istoria ne oferă suficiente lecții pentru ca oamenii să fie responsabili.
Referitor la teoriile care circulă în spațiul virtual, Daniel Șandru spune că „o România a anului 2025, chiar avându-l pe domnul Simion președinte, o Românie care a semnat tratate internaționale, care este membră a Uniunii Europene și care face parte dintr-o alianță militară care ne asigură securitatea, ar putea, pur și simplu, peste noapte, să elimine acest cadru constituțional și să-l instaureze pe Călin Georgescu fie prim-ministru, fie președinte, fie chiar majestate, rege”.
Totodată, politologul atrage atenția că și „politicienii români ar trebui să fie pe deplin conștienți că România nu-și poate continua un parcurs spre bunăstare în condițiile în care s-ar renunța la calea democratică”.
Rămâneți la curent cu actualitatea legată de alegerile prezidențiale pe site-ul tvrinfo.ro, aici.
_____
Citiți pe aceeași temă și: Conf. univ. dr. Oana Băluță (SNSPA): Votul de duminică este un moment crucial, în care putem alege democrația sau iliberalismul
Cum pot politicienii să creeze punți între oameni. Interviu cu politologa Oana Băluță
_____
Absentarea de la votul de duminică nu este o poziție onestă nici în raport cu sine, nici în raport cu societatea
De ce ar trebui să mergem la vot duminică?
Daniel Șandru: E o întrebare pe care ne-o punem de obicei în context electoral, însă acum cred că e un cadru cu totul deosebit. Practic, e vorba despre o alegere între lumină și întuneric, între democrație și revenirea la un regim închis, autoritar sau chiar totalitar.
E vorba de pericol, de un pericol real, palpabil, care se simte în atmosferă, care se vede dincolo de rețelele sociale atunci când cobori în stradă, care circulă în gândurile oamenilor, în raportările dihotomice dintre „noi” versus „ei”, o lipsă o totală de coeziune socială sau o aruncare în aer a ceea ce am crezut că înseamnă coeziunea socială, o lipsă totală de încredere în instituțiile statului, cumva și neresponsabilitatea celor care le conduc sau le-au condus pe parcursul acestor 35 de ani de democratizare postcomunistă și, ca atare, în acest cadru cu totul special, așa cum spuneam, votul e dincolo de opțiune individuală, pe care fiecare o avem și trebuie să exercităm în mod liber, e o opțiune societală, de opțiunea societății românești de la început de secol XXI, între a merge pe calea pentru care generații întregi s-au sacrificat, cea pro-europeană, cea occidentală și, pe de altă parte, revenirea într-un trecut absolutamente monstruos. Cred că fiecare dintre noi, cei care suntem interesați dincolo de scara individuală, de ce se întâmplă cu societatea noastră, are conștiința acestui fapt.
Având în vedere acest context despre care vorbiți și dumneavoastră, cu totul special, cum vedeți dumneavoastră lucrurile referitor cei care spun că vor absenta, pentru că nici unul dintre candidați nu îi reprezintă cu adevărat sau care spun că ei merg să-și anuleze votul?
Daniel Șandru: Tocmai în acest cadru special, în care spuneam că se petrec aceste alegeri prezidențiale, nu cred că e o opțiune rațională. Nu există niciun motiv, pentru că diferența dintre cei doi candidați aflați în cursă este vizibilă de pe lună, să refuzi să te prezinți la vot.
Pot înțelege indignarea, pot înțelege frustrarea, dar nu pot înțelege să spui că nu ai ce alege, pentru că alegi propriul tău viitor și, repet, viitorul acestei societăți. E un viitor care merge pe un curs pentru care au luptat atâția oameni, sau un viitor care se prăbușește într-un trecut al fricii, într-un trecut al terorii, al abuzurilor, într-un trecut care oricum ne bântuie, pentru că nu am avut capacitatea, în plan social, să înțelegem și să-l asumăm ca atare. Nu cred, prin urmare, că e o poziționare onestă, nici în raport cu sine, pentru cel care face acest lucru, nici în raport cu societatea.
Nu trăim sau nu putem trăi individual. Știm că suntem ființe sociale și, atunci, fiecare dintre noi este responsabil pentru modul în care va va evolua România din 18 mai încolo. Asta înseamnă complicitate la prăbușirea societății românești. O astfel de atitudine înseamnă complicitate cu răul, care este evident în momentul de față, este prezent în toate straturile sociale, înseamnă efectiv - și o spun cu deplină responsabilitate - să nu mai dai nicio șansă României, să nu-ți mai dai nicio șansă ție, copiilor și familiei tale, ceea ce este extrem de periculos.
Prof. univ. dr. Daniel Șandru, președintele IICCMER. Sursă imagine: IICCMER
Cazul agresorului care pozează în victimă și lecțiile istoriei
Mai avem două zile din această campanie electorală (interviul a avut loc miercuri, 14 mai, n.r.), în care l-am văzut pe candidatul independent Nicușor Dan, dublu medaliat la Olimpiada Internațională de Matematică fiind obligat să-și prezinte în direct diploma de bacalaureat, din cauza fake news-urilor care circulau în spațiul public, și în care celălalt candidat, al Alianței pentru Unirea Românilor, care se întreba retoric pe blogul lui ce va face cu alegătorii care nu îl vor vota pe 18 mai, spunând, între altele că se va ocupa de ei „individual”.
N-am dus lipsă nici de trimiteri către curentele totalitare, atacuri repetate la adresa presei, iar domnul Călin Georgescu, anul trecut candidat la prezidențiale și primul favorit din urma primului tur anulat, vorbește acum despre „ciocoi”, despre elitele care trebuie răsturnate, „sistemul viclean” care îi înăbușă pe oameni și că „nu oamenii trebuie slujiți, ci pământul nostru sfânt”. Aș mai spune doar că această propunere de premier – Călin Georgescu – este sub control judiciar pentru acțiuni împotriva ordinii constituționale. Cum vedeți dumneavoastră această campanie și cum vedeți direcțiile în care va merge în România?
Daniel Șandru: Da, e o multitudine de teme a căror evoluție am urmărit-o și eu, ca și dumneavoastră, și ceea ce pot spune cu claritate este că avem, în situația candidatului Nicușor Dan, un om care este agresat și care trebuie să dovedească ceea ce e de domeniul evidenței, așa cum am spus deja, un fost olimpic internațional la matematică, un om care și-a făcut școala la timp, și a făcut-o în mod temeinic și, pe de altă parte, tentativa agresorului care se victimizează; deci, atacurile din partea lui George Simion la adresa lui Nicușor Dan reprezintă, în mod clar, o agresiune brutal, cu acele fake-uri legate de diploma de bacalaureat a domnului Dan. Pe de altă parte, deși nu l-a întrebat nimeni, domnul Simion vine să-și prezinte diplomele pur și simplu, de parcă el ar fi fost el agresat și nu Nicușor Dan.
O altă temă e cea a acestui atac foarte clar al mesajului din domnului Simion, acela că se va ocupa individual de cei care au o altă opinie și care nu înțeleg să împărtășească viziunea sa despre lume. Un mesaj care în mod clar este al unui spirit totalitar, al cărui singur real „demers” este, în cele din urmă, violența. Este cunoscută „cariera” violentă a domnului Simion, manifestată de la nivelul galeriilor de fotbal pe care le-a incitat, până la așa-numita sa calitate de „unionist”, iarăși au ieșit la suprafață, chiar în ultimele zile, relatări cu privire la tipurile de manifestare violentă care conturează comportamentul domnului Simion. Un comportament tipic huliganic.
E un comportament pe care, în trecut, în istorie, l-am mai văzut la bandele de legionari din România sau la cei care au fost puși în funcție imediat după instaurarea regimului comunist și care au devenit, cu bună știință, torționari, abuzatori sau criminali, în raport cu semenii care nu le împărtășeau ideile. Domnul Simion, dacă ar fi trăit în Germania anilor ‘30, ar fi făcut cu siguranță parte, din punctul meu de vedere, din batalioanele de asalt ale Partidului Național Socialist German, condus de Adolf Hitler și ar fi făcut mai departe, după preluarea puterii de către acesta în 1933, o carieră prodigioasă în cadrul SS. La fel, cred că ar fi făcut iarăși o carieră foarte bună, dacă ar fi trăit în anii ‘50 ca gardian, șef de lagăr, pentru că asta e mentalitatea pe care o exhibă prin modul în care se exprimă și modul în care se comportă.
Și cred că statul român, instituțiile abilitate au avut prea mare toleranță în raport cu acest individ. Este un personaj absolutamente sulfuros, un personaj despre care încă ne întrebăm cum a fost făcut posibil, despre care încă ne întrebăm cum de a ajuns să capitalizeze electoral într-o asemenea măsură, încât, iată, să intre pe primul loc după turul întâi, în finala pentru prezidențiale. Sigur că apar din ce în ce mai multe date și eu sper ca că nu este prea târziu să conștientizăm cu toții pericolul care ne paște în condițiile în care George Simion ar ajunge președintele României.
În ceea ce privește ultima temă pe care ați pus-o în discuție, aceea a mesajelor recente ale lui Călin Georgescu, cea cu „pământul sfânt” tot din sfera nazist-fascistă-legionară este preluată, tot ei vorbeau, naziștii cel puțin, despre „pământ și sânge”. Legionarii aveau un cult al morții misticoid, pe filieră ortodoxistă, nu ortodoxă. Filetismul ăsta pe care îl practică, utilizând icoanele ortodoxe, care apar în fiecare filmare, pentru a propăvădui ideea potrivit căreia „Dumnezeu este român” și că pe Dumnezeu îl reprezintă el, noul „Mesia” al celor care vor o schimbare a sistemului, tot acest tip de discurs este al unui om care are capacitatea retorică bine lucrată de a oferi stimulente electorale.
Instrumentalizează politic ceea ce cred că s-a regăsit perfect în național-comunismul lui Nicolae Ceaușescu, un amestec între elementele ideologiei de extremă dreapta, legionarismul din interbelic și din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial din România, cu acest totalitarism comunist pe care, din păcate, n-am reușit să-l decriptăm pe deplin, n-am reușit să-l înțelegem și n-am reușit să-l asumăm cu toate consecințele sale. Nici măcar aș spune n-am reușit să-l condamnăm, dincolo de o condamnare pur formală.
_____
_____
O modificare structurală a funcției de președinte nu s-ar putea face decât prin violență. Politicienii își dau seama că România nu-și poate continua drumul spre bunăstare decât prin calea democratică
Aș vrea să mai explicăm un aspect pe care l-am văzut pe Facebook la oamenii simpli care îl susțineau pe Călin Georgescu anul trecut, care spun că ei înțeleg că George Simion poate nu are profilul unui președinte de țară, dar că îl vor vota pentru că domnul Simion a promis că îl va aduce înapoi la putere pe Călin Georgescu. Unii dintre ei spun că Simion va demisiona după ce va devein președinte și îi va da funcția lui CG. Acum, constituțional, știm că nu se poate acest lucru.
De asemenea, știm, din declarațiile publice ale lui George Simion, că el a spus că îl va propune premier pe Călin Georgescu, care în acest moment este sub control judiciar, fiind cercetat penal pentru șase infracțiuni. Dumneavoastră cum vedeți această situație? Cum le putem explica oamenilor?
Daniel Șandru: Dacă, după 18 mai, chiar în eventualitatea în care domnul Simion ar deveni președintele României, s-ar păstra cadrul constituțional democratic pe care îl cunoaștem, cel puțin la nivel formal, tot ceea ce spune domnul Simion este practic imposibil. Asta este, practice, o minciună sfruntată. Repet, dacă se menține actualul cadrul constituțional.
Dacă vom avea dreptul de-a face cu o modificare sau o schimbare, deși nu văd cum ar fi posibilă altfel decât prin violență a acestui cadru constituțional, sigur că ne putem imagina că poate petrece absolut orice. Eu refuz însă să cred că o România a anului 2025, chiar avându-l pe domnul Simion președinte, o Românie care a semnat tratate internaționale, care este membră a Uniunii Europene și care face parte dintr-o alianță militară care ne asigură securitatea, ar putea, pur și simplu, peste noapte, să elimine acest cadru constituțional și să-l instaureze pe Călin Georgescu fie prim-ministru, fie președinte, fie chiar majestate, rege (George Simion a avut recent o declarație în sensul că ar susține restaurarea monarhiei în România, n.r.).
Aceste lucruri sunt aruncate în eter și în spațiul public de domnul Simion, într-o manieră care, cred, urmărește să speculeze, cum să spun, deficitul de raționalitate al celor care percep mesajele domniei sale. Din fericire, însă, aceste mesaje sunt percepute și de oamenii cu scaun la cap și ele pot fi demontate pas cu pas, fie prin apel la tehnica constituțională existentă în acest moment, fie prin apel pur și simplu la înțelegerea faptului că nu există, în pofida ceea ce ni se prezintă acum, o apropiere extraordinară, dincolo de purul interes politic și electoral între domnul Simion și Călin Georgescu, cred că acest duo constituit după anularea alegerilor din noiembrie 2024 are funcționalitate doar în acest context electoral. Nu cred că ar putea să îl absolve de acuzațiile de natulă penală care i se aduc, altfel decât prin violarea, prin abuzarea legislației aflată acum în vigoare.
Dacă ar fi să modifice structural funcția de președinte, în eventualitatea în care o va deține, actualul cadru constituțional și legislativ, nu ar putea să o facă decât prin violență, așa cum a făcut Hitler când a ajuns cancelar. Între ianuarie și aprilie 1933, a reușit instaurarea dictaturii personale. Dar suntem în 2025.
Avem aceste lecții ale istoriei, chiar dacă nu învățate, măcar cât de cât cunoscute. Mă bazez chiar pe societatea românească, pe reperele acestei societăți, oamenii de bun-simț din țara asta, după cum mă bazez, în mod evident, pe reacția instituțiilor europene și chiar a partenerului strategic - Statele Unite ale Americii. Semnale există în acest sens. Vedeți scrisoarea celor șase ambasadori ai Statelor Unite, vedeți apelurile făcute de principalele grupuri politice europene, inclusiv cel al social-democraților europeni către votanții români și către politicienii români, astfel încât cred că, și în eventualitatea în care ar câștiga alegerile de duminică, George Simion s-ar afla într-o poziție în jurul căreia se va putea construi un cordon sanitar.
N-ar fi o situație ideală, pentru că România va avea foarte mult de pierdut. Primele semnale vor fi, evident, de natură economică. Sper că majoritatea parlamentară configurată la ultima rundă de alegeri de anul trecut va avea înțelepciunea să izoleze orice potențială încercare de a instaura un guvern altul decât cel al majorității sau de a reconfigura această majoritate. Cred că și politicienii noștri, care au cam dispărut din peisaj, după cum observați și poate că e mai bine că au făcut-o, vor fi pe deplin conștienți că România nu-și poate continua un parcurs spre bunăstare - pentru că aici e cheia până la urmă, cea a bunăstării și a eliminării inechităților care încă există, în sensul în care nu toată lumea are acces la această bunăstare pe bani europeni - în condițiile în care s-ar renunța la calea democratică.
Citiți și partea a doua a interviului acordat de politologul Daniel Șandru site-ului tvr.ro, aici: Politologul Daniel Șandru (IICCMER): Valul populist era previzibil. Ne întrebam doar cine va reuși să-l instrumentalizeze
Sursă foto main: Shutterstock
