loader
Foto

Marile Pelerinaje Creștine Europene (I)

RECOMANDARI

Oriunde te duci, pe tine te cauți. Când te bucuri de ce-ai găsit undeva, se bucură de fapt sufletul tău că a mai dat de o oglindă. Și pe un drum, într-un pelerinaj, locul unde te afli în fiecare zi este mai important decât destinația: nu vrei să ajungi la Ierusalim, la Santiago de Compostela, la Iași ori la Șumuleu, ci vrei să te întâlnești cu tine, cel de care ai fost odată îndrăgostit.

 

Pelerinajul, ca formă de călătorie sacră către un loc de importanță religioasă, este o practică fundamentală nu doar pentru creștinism, la care mă refer în acest text, este o practică despre care putem spune că are rădăcini adânci în istoria europeană. De-a lungul secolelor, mii de credincioși din toate colțurile continentului și-au luat în traista-n băț - sau viața în raniță, cum ne spune Ada Milea într-un cântec - și au pornit la drum, ca act de penitență, ca împlinire a unei dorințe sau într-o căutare a unui sens spiritual în viața lor pe acest pământ.

Traseele de pelerinaj, niște artere spirituale ale vieții culturale a continentului, au contribuit la schimburi de idei și tradiții. Cele mai cunoscute destinații de pelerinaj ale creștinismului medieval – Ierusalimul,  Roma și Santiago de Compostela – au dat naștere unor rețele complexe de drumuri care străbat Europa.

Voi încerca să explorez aceste căi, de la faimosul El Camino la drumurile mai puțin umblate, din Nord.

El Camino de Santiago (Drumul Sfântului Iacob) - Spania

El Camino de Santiago sau Drumul Sfântului Iacob este, fără îndoială, cel mai cunoscut și frecventat traseu de pelerinaj european din prezent. Rețeaua sa de drumuri converge la Catedrala din Santiago de Compostela, în Galicia, nord-vestul Spaniei, unde, conform tradiției, se află moaștele Sfântului Apostol Iacob cel Mare.

Tradiția pelerinajului spre Santiago a început în secolul al IX-lea, după descoperirea moaștelor apostolului. De-a lungul Evului Mediu, drumul a devenit una dintre cele trei mari destinații ale creștinătății (alături de Roma și Ierusalim), cunoscând o perioadă de apogeu în secolele XI-XIII, când mii de oameni, de la regi și nobili la țărani, parcurgeau drumul.

Camino de Santiago nu este un singur drum, ci o rețea de rute, iar cele mai populare sunt:

Camino Francés (Drumul Francez): Cea mai faimoasă și mai bine dotată rută, începe de obicei la Saint-Jean-Pied-de-Port, în Franța, traversează Pirineii și străbate aproximativ 780 km prin nordul Spaniei (Navarra, La Rioja, Castilla y León, Galicia).

Camino Portugués (Drumul Portughez): A doua cea mai populară rută, pornește din Lisabona sau Porto.

Camino Primitivo (Drumul Primitiv): Considerat cel mai vechi traseu, pornește din Oviedo și este cunoscut pentru peisajele sale montane.

Camino del Norte (Drumul de Nord): O rută mai puțin aglomerată, care urmează coasta de nord a Spaniei.

Simbolul distinctiv al pelerinilor este scoica (coquille Saint-Jacques). Obținerea „Compostelei”– certificatul de încheiere a pelerinajului, acordat celor care au parcurs pe jos cel puțin ultimii 100 km sau pe bicicletă ultimii 200 km – rămâne un obiectiv important pentru cei mai mulți. Pelerinii își înregistrează progresul în Credencial (pașaportul de pelerin), ștampilat în biserici, hosteluri, adăposturi și primării din localități.

El Camino a fost declarat Primul Itinerar Cultural European în 1987 și este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO (rutele din Spania și Franța), recunoscându-se astfel valoarea sa istorică și spirituală.

Via Francigena - Drumul din Anglia și Franța spre Italia

Via Francigena (Drumul care vine din Franța) este rețeaua istorică de pelerinaj care leagă Canterbury, în Anglia, de Roma, cetatea eternă și sediul Bisericii Catolice. Era, alături de Santiago și Ierusalim, unul dintre cele trei mari itinerarii de pelerinaj ale creștinismului.

Traseul a fost documentat în anul 990 de către Arhiepiscopul de Canterbury, care a notat cele 80 de etape ale călătoriei sale de întoarcere de la Roma. Via Francigena străbate astăzi aproximativ 1.900 km și trece prin patru țări: Anglia, Franța, Elveția și Italia. Recent, traseul a fost extins spre sud, de la Roma la Santa Maria di Leuca, în Puglia, către porturile de îmbarcare pentru Țara Sfântă.

Motivația centrală a pelerinajului pe Via Francigena era vizitarea mormântului Sfântului Petru și al Sfântului Pavel și a celorlalte locuri de martiriu din Roma. Via Francigena a fost recunoscută de Consiliul Europei ca fiind Itinerar Cultural Major în 1994.

Pilegrimsleden (Drumul Sfântului Olaf) – Norvegia

Drumul Sfântului Olaf sau Pilegrimsleden (Drumul Pelerinilor) este cel mai important pelerinaj nordic și duce la Catedrala Nidaros din Trondheim, Norvegia, locul de odihnă al Sfântului Olaf al Norvegiei (Olaf II Haraldsson), regele viking care a jucat un rol crucial în creștinarea Norvegiei și a murit în Bătălia de la Stiklestad în 1030.

Cea mai cunoscută rută, Ruta Gudbrandsdalen (cunoscută și sub numele de Drumul Oslo - Nidaros), începe la Oslo și se întinde pe aproximativ 650 km. După canonizarea lui Olaf în secolul XI, mormântul său a devenit cel mai important loc de pelerinaj din nordul Europei, atrăgând pelerini din toată Scandinavia, Rusia și Marea Britanie. Tradiția a fost reînviată oficial la sfârșitul secolului XX.

Pilegrimsleden oferă o experiență de pelerinaj distinctă, marcată de specificul naturii nordice. Pelerinii au aici șanse mari de a se bucura de solitudine și introspecție, pentru că, fiind mai puțin dezvoltat din punct de vedere turistic comparativ cu El Camino și pentru că trece mai ales prin ferme izolate și sate mici, este mai greu și mai provocator.

Catedrala Nidaros, punctul final, este o capodoperă gotică și un simbol național norvegian, fiind construită deasupra locului unde a fost înmormântat inițial Sfântul Olaf.

Pelerinajul spre Ierusalim, Orașul Sfânt - Israel

Deși Ierusalimul nu se află geografic în Europa, el este una dintre cele trei destinații cardinale ale pelerinajului creștin. Pelerinajul în Țara Sfântă a fost considerat apogeul călătoriei spirituale, o întâlnire directă cu locurile vieții, patimilor și Învierii lui Iisus Hristos.

În Evul Mediu, pelerinii europeni care doreau să ajungă la Ierusalim trebuiau să parcurgă drumuri terestre (precum Via Francigena, până la porturile din sudul Italiei sau Franței) și apoi să se îmbarce pentru o călătorie maritimă periculoasă.

După secolul al XIV-lea, când Papa Alexandru al VI-lea a stabilit cele trei mari pelerinaje creștine, Ierusalimul a rămas destinația supremă, dar cea mai dificilă de atins din cauza distanței, costurilor și a situației geopolitice.

Punctele principale ale pelerinajului la Ierusalim și în împrejurimi sunt Biserica Sfântului Mormânt, Via Dolorosa, Muntele Măslinilor și Betleemul. Pelerinajul în Țara Sfântă rămâne o experiență specială, am zice crucială, și pune accentul pe vizitarea și rugăciunea la locurile descrise în Sfintele Scripturi.

Pe lângă aceste pelerinaje, Europa este presărată cu numeroase alte rute și sanctuare de mare importanță, între care îl putem aminti pe cel de la Fátima, din  Portugalia, unul dintre cele mai importante sanctuare mariane din lume, loc al aparițiilor Fecioarei Maria în 1917 și care atrage anual milioane de pelerini.

Prin aceste drumuri, Europa își dezvăluie  frumusețile geografice și dimensiunile spirituale care au stat la baza civilizației sale, reprezintă o chemare neîncetată la peregrinatio – acea stare de "străin pe pământ", care caută un sens dincolo de întâmplările cotidiene - Viața poate fi ceva “mai mult decât o grămadă de zile de joi”, cum spunea personajul unui scriitor american într-o (aparentă) comedie. Tot despre dragoste.

Pelerinajul modern este o formă de rezistență la ritmul accelerat al vieții urbane. Prin mersul pe jos, pelerinul își reconștientizează corpul, își măsoară forțele (cu el însuși, așa cum își amintea ori credea că este) și învață valoarea Timpului. Această experiență fizică și mentală, de depășire a limitelor autoimpuse, conduce la o formă de emancipare față de dependențele și anxietățile vieții moderne.

Cred că pelerinajul este altceva decât o fugă de lume, este un proces de reîntoarcere la esențe. Prin renunțarea temporară la confort și ierarhie, el oferă o rețetă pentru o viață socială mai unită, o familie mai puternică și un sine mai echilibrat și eliberat.

Este o călătorie către Sacru care, în mod inevitabil, vindecă și reorganizează Profanul. Te-ai întâlnit, te-ai regăsit, te-ai unit. Și începe cu primul pas: Schimbă-ți Gândul Zilei!

***

Foto: AI

 
Marile Pelerinaje Creștine Europene (I)

Marile Pelerinaje Creștine Europene (I)

publicat: Marţi, 04 Noiembrie 2025

Oriunde te duci, pe tine te cauți. Când te bucuri de ce-ai găsit undeva, se bucură de fapt sufletul tău că a mai dat de o oglindă. Și pe un drum, ...

Regele Charles al III-lea şi Viscri, în centrul emisiunii „Cursa prin istorie

De la supe de găină la flori sălbatice, de la legende locale la reportaje filmate de elevi – Viscri devine un loc viu, unde trecutul și viitorul ...

ANAF depășește planul de colectare pentru prima dată în 2025

Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a anunțat un reviriment important în execuția bugetară, marcând un semn pozitiv într-un an dominat de ...