Potrivit datelor dintr-un studiu național realizat cu sprijinul UNICEF și al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, o mare parte dintre aceste incidente nefericite au loc chiar în incinta unităților de învățământ, școala fiind indicată drept spațiul unde se petrec cele mai multe derapaje, urmată de comunitate și de mediul familial.
Fenomenul violenței în mediul școlar rămâne una dintre cele mai acute probleme cu care se confruntă societatea românească, afectând parcursul a peste un milion de copii de-a lungul vieții.
Deși marea majoritate a minorilor aleg să vorbească despre traumele suferite cu un adult de încredere, specialiștii avertizează că normalizarea sau minimalizarea unor comportamente agresive blochează adesea accesul rapid la sprijinul necesar.
În acest context tensionat, cea de-a cincisprezecea ediție a Barometrului Informat.ro, realizat în partnership cu INSCOP Research la finalul lunii octombrie 2026, aduce în prim-plan percepția populației privind responsabilitatea prevenirii acestor fenomene. O majoritate covârșitoare a românilor, de peste jumătate dintre respondenți, consideră că principala datorie revine părinților și familiei. Cetățenii văd școala ca pe o instituție menită să completeze cei 7 ani de acasă, iar nu să suplinească lipsa unei educații primite în mediul domestic. Restul opțiunilor publice distribuie responsabilitatea între Ministerul Educației, corpul profesoral, forțele de ordine și elevii înșiși, ponderile diferind în funcție de profilul socio-demografic al celor chestionați.
Analiza sociologică detaliată arată că punerea accentului pe responsabilitatea familiei este susținută cu precădere de persoanele mature, de cetățenii cu nivel superior de instruire și de locuitorii marilor orașe. În schimb, segmentele de populație care indică mai des instituțiile statului sau cadrele didactice ca principali responsabili provin din rândul generațiilor active de vârstă mijlocie și al angajaților din sectorul public. Directorul INSCOP Research, Remus Ștefureac, subliniază că aceste diferențe reflectă o viziune nuanțată: în timp ce populația experimentată mizează pe rolul fundamental al celor șapte ani de acasă, alții cer o intervenție mult mai fermă din partea autorităților.
Când vine vorba despre măsurile concrete pentru reducerea violenței, părerile românilor sunt împărțite între abordările educative și cele coercitive. Cea mai populară soluție rămâne implicarea mult mai activă a părinților în supravegherea și educația cotidiană a tinerilor. Pe locurile următoare se situează propuneri orientate spre disciplină rigidă, precum introducerea unor sancțiuni mult mai severe pentru elevii agresivi sau instalarea unor controale de securitate stricte la intrările în unitățile de învățământ. Măsurile cu caracter preventiv, cum ar fi extinderea programelor de educație comportamentală sau suplimentarea posturilor de psihologi și consilieri școlari, adună progrese mai modest cotate în preferințele publice.
Preferințele pentru aceste soluții urmează, de asemenea, falii generaționale și politice clare. Sancțiunile drastice și controalele de securitate sunt susținute cu tărie de segmentele orientate spre siguranță imediată, în timp ce programele de prevenție și consiliere găsesc un ecou mai favorabil în rândul tinerilor și al categoriilor cu studii superioare. În final, specialiștii trag un semnal de alarmă: atâta timp cât societatea oscilează între dorința de pedeapsă și necesitatea educației emoționale, eradicarea violenței din școli va necesita un efort comun, constant și profund atât din partea familiilor, cât și a instituțiilor statului.
sursa foto: shutterstock/Hryshchyshen Serhii
