Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional, a discutat despre performanța în sport și medicină cu medicul Johann R. Wolf din Germania, alias Radu Negulescu, fost campion național și european al României la tenis de masă.
Medicul Johann R. Wolf s-a retras la Pulheim, lângă Köln, după ce și-a încheiat cariera de succes în ginecologie-obstetrică începută în țara noastră. S-a născut la Sibiu în 1941, a crescut la Bistrița și în 1965 a terminat Facultatea de medicină din Cluj-Napoca. În România a fost medic primar și șef de lucrări. După o specializare la Londra, a obținut o bursă în Germania, la Ulm.
Ca bursier Humboldt a facilitat aducerea unui ecograf în țara noastră din partea fundației germane, deschizând, apoi, primul cabinet de ecografie din România în cadrul clinicii de ginecologie din Cluj. A început să joace tenis de masă încă din copilărie, devenind în timp un sportiv de succes, cu un număr impresionant de distincții: 23 de titluri naționale și 17 internaționale. Împreună cu CSM Cluj a câștigat Cupa Campionilor Europeni de cinci ori.
Radu Negulescu era un nume cunoscut în țara noastră, dar a decis să rămână în RFG, lăsând totul în urmă: o carieră sportivă strălucită, poziția de top și specializarea unică din clinica clujeană, casă, masă și doi copii... În noua patrie, după un scurt intermezzo ca antrenor de tenis de masă, și-a schimbat numele și s-a întors la prima dragoste, medicina.
România îi recunoaște meritele în 1999 prin acordarea distincției de maestru emerit al sportului și, respectiv, în 2005, când primește titlul de Visiting Professor al Universității de Medicină "Iuliu Hațieganu" din Cluj.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Mai întâi, aș vrea să priviți puțin în urma carierei dvs. pentru că nu știu cui ar trebui să mă adresez: medicului Johann R. Wolf din Germania sau maestrului emerit al sportului românesc Radu Negulescu? Cum și de ce ați ajuns să vă schimbați numele?
Prof. univ. dr. med. Johann R. Wolf: Sper, din tot sufletul, că sunt și am rămas același om. Spuneți-mi, simplu, Radu, prietenii mei germani îmi spun tot Radu. Inițiala "R" din numele meu german provine de la Radu. Ajungând în Germania ca turist, în 1981 și rămânând aici, am considerat schimbarea numelui ca o necesitate pentru integrare și adaptare, nu numai pentru mine, ci, în special, pentru copiii mei și viitorul lor într-o nouă societate. Bunica din partea tatălui meu era de naționalitate germană, așa încât am preluat numele ei. Plecarea din țară a fost o mare și dureroasă renunțare. Dacă e s-o luăm sufletește, atunci sunt mai mult Negulescu, decât Wolf.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Am aflat că la plecarea din România (pe atunci se chema "fugă") a trebuit să vă lăsați copiii la Cluj. Cât de dificilă a fost reîntregirea familiei și după câtă vreme au ajuns copiii în Germania? V-a (mai) fost teamă de Securitatea ceaușistă în RFG?
Prof. univ. dr. med. Johann R. Wolf: De securitate nu mi-a fost niciodată frică. N-aveam de ce! Plecasem de zeci de ori din țară, în toată lumea, apărasem culorile naționale, făcusem o bună propagandă României prin sport, medicină și comportament în străinătate și nu făcusem declarații politice negative. Desigur, se investise mult în mine și rămânerea în vest era o trădare, dar nu față de România. În anii aceia se vorbea despre atentate și asasinate ale Securității împotriva "transfugilor", astfel încât trăiam o atmosferă de relativă nesiguranță. Copiii mei, Ioana, de 7 ani și Răzvan, de 5 ani, rămăseseră la Cluj în grija bunicii din partea mamei, o femeie extraordinară, cu două licențe, litere și medicină, dr. Ersilia Luca, sora celebrului dr. Mircea Luca, stoper nemuritor la Universitatea Cluj. Am reușit să-i aducem în Germania după un an, având șansa de a-i trece pe o listă a ministerului german de externe. Anul fără copii a fost deosebit de lung, iar bunica a avut mult de suferit din partea securității, fiind închisă și interogată ore întregi.
Radu Negulescu, antrenor de tenis de masă în Germania
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Cele două cariere ale dvs. s-au suprapus, s-au intersectat ori au mers în paralel? De ce medicină, cu specializarea ginecologie-obstetrică? Și de ce tenis de masă?
Prof. univ. dr. med. Johann R. Wolf: Am făcut sport, cam de toate felurile, din copilărie și până la terminarea Liceului "Liviu Rebreanu" din Bistrița în 1957: fotbal (pe maidan, la "Pitici" sau la "Juniori"), atletism, handbal (în 11), baschet, volei, schi fond. Însă, pasiunea pentru tenisul de masă provine din familie: am început sportul acesta pe la 6 ani, jucând prima oară cu mama, la Casa Pionierilor, după o demonstrație făcută de lotul național. Tata, Jean Negulescu, juca destul de bine și a ajuns campion pe Regiunea Rodna. Interesant, el juca cu priza toc, precum cei mai mulți asiatici, iar eu, peste ani, am jucat foarte bine împotriva chinezilor. La primul meu turneu în China, în 1959, din 34 de partide am pierdut numai patru. Când aveam 15 ani, am înregistrat primul succes la tenis de masă: locul II la Campionatele Naționale de Juniori din Cluj în 1956.
Dragostea pentru medicină a venit de la tatăl meu, medic primar ginecolog, șef de secție la Bistrița ani de zile. Tot el a înființat acolo și, parțial, finanțat, maternitatea locală. Inițial, am vrut să mă fac vizitiu, apoi ordonanță, istoric, biolog și am rămas pe medicină. Am fost prima promoție cu noul bacalaureat în 1957 și deși aveam media 5 (era nota cea mai mare din sistemul de notare de atunci), am reușit să intru abia în al treilea an la medicina din Cluj din cauza situației sociale proaste, tata având cabinet particular. În aceste condiții, am fost preluat de U Cluj la fotbal, unde am jucat un meci de cupă chiar împotriva Gloriei Bistrița, unde tata era președinte. Golul victoriei pentru U Cluj l-am marcat eu și am avut scandal acasă. În paralel, mă antrenam la tenis de masă la Progresul Cluj, sub conducerea lui Paneth Farkas (un mare antrenor, mai târziu antrenor emerit). În 1959, am intrat, în sfârșit, la medicină și de abia de aici tenisul de masă și medicina au mers paralel până în 1968, când m-am retras din lotul național. Dacă nu cădeam la admitere, probabil că nu ajungeam campion la tenis de masă, iar dacă fratele profesorului Ioan Ursu (energie atomică), Ghiță, nu se îmbolnăvea, nu primeam eu bursa Humboldt și, probabil, nu ajungeam să mă ocup de ecografie.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Presupun că o carieră în medicină se construiește cu mare dificultate, mai ales într-o ţară străină. V-a ajutat faptul că sunteți un produs al școlii noastre de medicină sau a trebuit să reluați totul de la zero? Cât de apreciată este medicina românească în Germania?
Radu Negulescu și echipa sa, în timpul unei operații
Prof. univ. dr. med. Johann R. Wolf: Între 1975-76 am făcut cerecetare știintifică, în ginecologie, la profesorul Christian Lauritzen din Ulm, un fel de papă al endocrinologiei, așa încât eram, cât de cât, obișnuit cu activitatea în clinicile din Germania. Totuși mi-a fost extrem de greu. A trebuie să iau totul de la capăt, cu examen de specialist, cu stat la valve, la operații etc. După ce mi-am cumpărat propriul cabinet în 1984, a devenit totul mult mai ușor. Medicina românească este bună, iar medicii români sunt foarte bine apreciați.
Radu Negulescu, invitat la vila din Bonn, de către președintele de atunci al Germaniei, Walter Schell și soția sa
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Știu că de numele dvs. se leagă o premieră în medicina românească. Aș vrea să ne oferiți amănunte pentru că e bine ca aceste lucruri să nu se uite.
Prof. univ. dr. med. Johann R. Wolf: În 1976, când am adus eu ecograful în țară, aparat plătit de Fundația Humboldt, se pare că mai exista un ecograf la Spitalul Militar și un altul la Clinica Giulești din București. Nu se lucra cu aparatele acelea și nu erau publicații românești privind sonografia. Am organizat și fondat un cabinet pentru ecografie, introducând și metode de diagnostic prenatal în România, pentru prima oară: diagnostic de malformații, amniocenteză, amniografie, determinarea cariotipului fătului în uter, transfuzia fătului intrauterin, monitorizarea nașterii prin cardio-tocografie, Metoda Sahling pentru PH (ul) - fetal la naștere. Unele din acestea nu se aplică nici astăzi, fie din lipsă de aparate, fie că sunt depășite sau din ignoranță, deși țin de obstetrica modernă. Prima carte românească de specialitate în domeniu, "Diagnosticul ecografic în ginecologie și obstetrică", am scris-o eu, împreună cu dr. Florin Stamatian și cu dr. Dan Vinți. Dar cartea a apărut în 1982 fără numele meu, deoarece eu eram deja "fugit". Însă, de la bibliografie nu m-au șters. Eu sunt singurul și primul autor român în domeniu, ceialalți doi au fost colaboratorii mei. Am în jur de 140 de lucrări științifice. Doctoratul în științe medicale l-am obținut în 1974, la Cluj, cu tema "Urmările imediate și îndepărtate ale sindromului vasculo-renal gravidic" la prof. univ. dr . Ioan Vinți.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Meritele dvs. în tenisul de masă românesc au fost recunoscute prin acordarea titlului de maestru emerit al sportului. Dacă ar fi să alegeți un titlu din cariera sportivă, la ce distincție v-ați opri și de ce?
Prof. univ. dr. med. Johann R. Wolf: Cred că cele două titluri de vicecampion european (simplu și dublu mixt, cu Angelica Rozeanu) de la Zagreb, în 1960, la 19 ani, sunt cele mai importante. În tot sportul românesc, eu sunt singurul care a câștigat 5 Cupe ale Campionilor Europeni (jucând la toate, nu ca rezervă), iar la ultima participare a mea la Campionatele Mondiale din 1967, am ieșit între primii 16 din lume.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Dincolo de lucrările științifice sau de popularizare tipărite, am aflat că sunteți pasionat de scris. Ați editat un volum de memorii intitulat "Viitorul vine din trecut", iar izolarea socială instituită de actuala criză v-a determinat să țineți un "Jurnal". La urma urmei, de ce scrieți? Cine mai are nevoie de cărți?
Radu Negulescu la Congresul Național de Obstetrică-Ginecologie - 1968
Prof. univ. dr. med. Johann R. Wolf: Scrisul e o împărtășanie pentru mine. Ideația este mai corectă și poate fi mai aleasă decât în vorbirea curentă. Nu te întrerupe nimeni și ai un autocontrol critic a ceea ce redai în scris. “Viitorul vine din trecut” este o carte de amintiri, scrisă la modul impersonal, care dorește să redea aspecte din culisele sportului de performanță practicat de mine. Desigur, sunt acolo și intersectări cu viața de familie sau medicală. "Jurnal din vremea pandemiei" este o descărcare de gânduri a unui om, ajuns la aproape 80 de ani, în condițiile semi-carantinei impuse de SARS-2. După ce s-a redeschis terenul de golf, am încetat să mai scriu în jurnal.
Interviu de Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional
FOTO - arhivă personală Radu Negulescu
