La TVR 3, duminică 12 aprilie, orele 7:00 și 22:30!

 

Într-un episod al serialului ce va fi difuzat în curând, Ioan Grigorescu se referă la un turism „de șampanie” și un turism „de limonadă”. Dacă ne gândim bine, călătoriile sale de diplomat ar fi trebuit să aparțină celei dintâi dintre cele două categorii – presupunând dacă nu lux, măcar un minim de confort...

Ce altceva poate determina un om să-și ia, nelipsit și incomod tovarăș de călătorie, o cameră de filmat, un trepied, probabil și niște surse de iluminat, pentru a împărtăși bucuria descoperirii cu cei aflați acasă, în fața micilor ecrane, decât o mare, profundă dragoste ?

Călătoriile lui Ioan Grigorescu, în care noi îl însoțim, incită la un alt fel de turism: al cunoașterii, al comparațiilor, al înțelegerii. Neobosit, călătorul se întreabă într-una cum - și de ce. Totul îi trezește curiozitatea – istoria, geografia, arheologia, obiceiurile, populațiile, culorile, soluțiile constructive, dar și cele ce țin de arhitectura societății.

’’Într-o duminică de aprilie”, călătorul trece pragul uneia din bisericile din Anjar. Un oraș din răsăritul Libanului, aparținând din 1984 Patrimoniului Mondial UNESCO. Într-o duminică de aprilie, vreo două decenii mai târziu, îl vom însoți și noi...

Periplul libanez, concretizat în opt episoade realizate și difuzate în premieră în vara anului 2000, este poate exemplar pentru întregul serial. Poate că aici, la porțile orientului, ’’Spectacolul Lumii’’ e mai plin de culoare și diversitate decât oriunde.

’’Țara aceasta dispune nu numai de șase milenii de istorie, ci și de o neprețuită comoară de suflet: șaptesprezece culte religioase. O diversitate de credințe rar întâlnită pe o arie geografică atât de restrânsă, dar la rândul ei atât de diversă” - citează Ioan Grigorescu din mărturisirea unui ministru libanez. O răspântie de culturi încă din antichitate, o comoară a patrimoniului arheologic mondial, de vreme ce aici s-au aflat Tirul și Sidonul, Byblos și Baalbek, de vreme ce fenicienii, trăitori aici cu șase mii de ani în urmă, au dăruit civilizației mondiale primul scris, prima monedă, misterioasa și neprețuita purpură, o neostenită experiență de călători pe mare...

Libanul descoperit de Grigorescu la sfârșitul mileniului doi se află într-un moment de pace. Dacă războiul din anii ’70 l-a vătămat grav, distrugând în totalitate centrul istoric al Beirutului, de pildă, transformând într-un morman de moloz ceea ce fusese cu doar câțiva ani mai devreme cea mai occidentală metropolă a Orientului, anii ’90 sunt cu siguranță ani de reconstrucție. Sunt totodată ani în care siturile arheologice, descoperite mai mult sau mai puțin recent, sunt clasate ca monumente UNESCO și puse în valoare din punct de vedere turistic. Bunăstarea se întoarce în Levant, chiar dacă pentru scurtă vreme. Țara se bucură de pace și de prosperitate într-un model administrativ unic, în care principalele funcții în stat se împart algoritmic între cele mai importante comunități etnico-religioase.

Beirutul găzduiește cea mai importantă universitate a lumii arabe, dar străzile sale nu și-au pierdut culoarea, parfumul și savoarea orientului... O lume magică, de al cărei spctacol nu ne mai săturăm...

Dar ceea ce îl încântă cel mai mult din toate pe autor, călăuza noastră, sunt poveștile. Neobosit căutător de povești, Grigorescu le ’’vânează” pentru noi, conducându-ne de la legenda oracolului din Baalbek, cel ce a prezis sfârșitul împăratului Traian, până la casa-muzeu a celui mai mare poet al Libanului, Khalil Gibran, de la fortificațiile medievale construite de cruciați în preajma anticului Sidon și care au adăpostit, odinioară, povești de iubire cum ar fi cea dintre trubadurul provensal Jaufre Rudel și frumoasa sa iubită Melisanda, în vremea Cruciadei a Doua, până la colecția de mozaicuri găzduită de palatul de vară al Președintelui. De la Ochiul Mediteranei, pictat pe bărci, într-o străveche tradiție feniciană, în porturile libaneze, dar și în Malta, de la Valea lui Adonis, pentru că și el aparține mitologiei feniciene, până la Anjar – efemeră și strălucită capitală edificată de prima dinastie arabă, care a crescut și s-a stins în mai puțin de un veac.

Sunt povești simple: un băiat iubea o fată și a construit un castel ca s-o merite, chiar dacă asta i-a luat o viață întreagă. Și sunt povești care își aștern umbra peste istoria lumii: cedrii Libanului, din care au mai rămas doar 365, au fost folosiți la construcția templului lui Solomon, spune legenda, și se zice că dintre coloanele templelor din Baalbek, douăsprezece sprijină cupola catedralei Sfânta Sofia.

’’De atâtea frumuseți, locul este sfințit. Și, adăstând sub pleoapele albe ale unei flori de cireș, am înțeles că nu există nici o dilemă, și că încercările i-au fost date omului de Dumnezeu din nădejdea că, trecând prin ele, făptura cea mai inteligentă cu care a populat pământul va trage învățămintele cuvenite.” – Ioan Grigorescu

Spectacolul Lumii, episodul 38 - Amintiri de piatră

***

Ciclul libanez din ’’Spectacolul lumii’’ a cuprins episoadele ’’Oracolul de la Baalbek’’, ’’Pe valea lui Adonis, coborând…’’, ’’Purpură de Fenicia’’, ’’Unde cedrii nu vor să moară’’, ’’Nimic nu este imposibil’’, ’’Beirut – vedere din balcon’’, ’’Amintiri de piatră’’, ’’Pe sub cer, pe sub pământ…’’, difuzate la TVR3 de două ori pe săptămână, sâmbăta şi duminica de la orele 7:00, 16:30 şi 22:30.

Cristina Oancea