Jurnalişi, vedete, oameni de televiziune povestesc, în cadrul campaniei TVR „Zi-le de Sărbătoare”, despre Crăciunul copilăriei lor, despre semnificaţia acestei sărbători în viaţa lor, dezvăluindu-ne o altă latură a personalităţii lor.
E vremea poveştilor. E vremea familiilor strânse în jurul mesei, a bucuriei, a înţelegerii şi păcii. E vremea în care lăsăm deoparte, chiar şi pentru câteva zile, grijile cotidiene, pentru a ne întoarce la noi înşine. La ce e cu adevărat important.
Televiziunea Română ia parte la toate evenimentele majore din viaţa neamului nostru. Iar această perioadă abundă în momente ce merită marcate! Hai mai bine despre... Crăciun să povestim, ar spune acum Creangă. „Zi-le de Sărbătoare” este şi titlul campaniei TVR în care jurnalişi, vedete, oameni de televiziune îşi dezvăluie o altă latură a personalităţii lor, una sensibilă, lăsându-ne să le cunoaştem o parte a sufletului care îi arată aşa cum sunt: oameni.
Iată ce ne povesteşte jurnalistul TVR Mircea Neacşa, vocea îndrăgitului program al Televiziunii Române „Teleenciclopedia”:
Care sunt cele mai frumoase amintiri despre Crăciunul petrecut în familie?
E greu să spun că un singur Crăciun ar fi cel mai frumos. Am avut mai multe sărbători ale Crăciunului în diferite etape ale vieții, fiecare având farmecul său. Primul Crăciun de care îmi aduc aminte și în care m-am simțit minunat a fost la căminul săptămânal. Aveam 5 ani. Și, la căminul cinematografiei, căci eu sunt un copil al cinematografiei și al televiziunii, era o atmosferă atât de frumoasă!... Miroasea a portocale... bomboane! O droaie de copii eram cu toții și ne-am simțit atât de bine! Chiar dacă, mă rog, era cu Moș Gerilă pe vremea respectivă, în ’71, vă dați seama... Dar simțirea mea a fost atât de de puternică, încât mi-a rămas în memoria afectivă, aş spune.
Un alt Crăciun pe care l-am trăit așa, cu foarte multă bucurie și din plin, a fost Crăciunul din anul când am făcut armata. Ne-au dat voie să plecăm, era Crăciunul lui ’84. Venise o zăpadă atât de mare, încât am rămas la unitate, eram convocați în alarmă permanent. Dar, printre nămeți, printre toate cele, cu camarazii, ne-am simțit atât de bine de Crăciun! Nicio problemă, dădeam zăpada, la lopată. Starea era foarte, foarte plăcută. În cele din urmă, ne-au dat voie să ajungem acasă și am făcut Revelionul ’84-’85 acasă, în București.
Un alt Crăciun foarte plăcut a fost în 2007, când am construit casa în care stau copiii mei. Ei erau mai mici atunci, aveau 9 ani. Și, tot aşa, a venit o zăpadă atât de mare – casa era în câmp, eram literalmente sinistrați. Noi având provizii, tot, băgam lemne, că era centrală cu lemne pe vremea respectivă. Provizii, lemne, noi și cu cățelul; și cu pisica. A fost ceva extraordinar, extraordinar de frumos – repet, ca atmosferă, probabil că ăsta este numitorul comun, de aceea am zis așa.
Și ultimul Crăciun, dar nu cel din urmă, la care vreau să mă refer a fost cel din 2018. Am fost la Rânca. Cu prietena mea de atunci, actuala mea soție, și cu mamele noastre. Am urcat la Rânca, am parcat mașina și a venit ninsoarea. Patru zile a nins. Eram sinistrați la Rânca. N-am simțit niciun fel de disconfort. Din contră, eram noi noi patru, cu o atmosferă extraordinară. Astea au fost sărbătorile de Crăciun cele mai apropiate sufletului meu.
La ce te gândești prima dată când auzi Crăciun? Cu ce asociezi această sărbătoare?
Primul gând, pentru că există un soi de memorie olfactivă, e aroma de coajă de portocală. Tot așa, vine din copilărie. Evident, cadouri, evident, dulciuri, evident, cozonac. Ulterior a apărut și vinul roșu în viața noastră. Cam așa aș asocia. Şi încă ceva – poate cel mai important lucru – Crăciunul, noi așa ne-am obișnuit, să-l sărbătorim în familie. Este o sărbătoare a familiei, a reunirii în armonie a tuturor membrilor familiei. Atâția câți mai suntem. Dar împreună.
De ce este Crăciunul special pentru tine?
Sărbătoarea de Crăciun este specială prin definiție, prin ea însăși, pentru că – poate insist, dar nu degeaba – Crăciunul înseamnă reunire. Crăciunul înseamnă împreună. Crăciunul înseamnă bucuria familiei de a se revedea.
Povestește-ne o faptă bună făcută de tine, demnă de spiritul Crăciunului.
Am să vă spun. Poate că, o să vedeți, are și o latură tristă ce vă voi spune, dar face parte din viață, și tristețea face parte din viaţă. Acum 7 ani, s-a stins în brațele mele soția mea de atunci. La vreo câteva luni după aceea, copiii mei mi-au zis că în Voluntari există o familie nevoiașă. Și când m-am mutat din apartamentul în care locuiam cu ea, am dus tot mobilierul. Mai întâi la garaj, la casa pe care am făcut-o, și de acolo le-am spus băieților să dea tot mobilierul, mașină de spălat, tot, unei familii nevoiașe. Şi, în felul acesta, şi-a găsit un rost toată treaba. Cam asta am zis, ca în urma unei întâmplări tragice să existe și o latură bună... Sper să fi reușit. Cu siguranță, băieții mei mi-au spus că oamenii au fost extrem de plăcut surprinși și ne-au adresat mulțumiri.
