„M-am ferit întotdeauna să fac profeţii”, spune regizorul, scenaristul şi profesorul Mihai Măniuţiu. Sâmbătă, 15 octombrie, de la ora 10, a vorbit la „Mic Dejun cu un Campion” despre profesia sa, dar și despre dragostea pentru scris.
’’Don Quijote’’ (după Cervantes), ’’Electra’’, ’’Woyzeck’’ (de G. Büchner), ’’Timon din Atena’’ şi ’’Richard al III-lea’’ (de W. Shakespeare), ’’Oedip salvat’’ (de Radu Stanca), ’’Afară în faţa uşii’’ (de W. Borchert) şi ’’Cu uşile închise’’ (de J. P. Sartre) iar lista spectacolelor regizate de invitatul de astăzi de la Mic Dejun este infinit mai lungă, premiile, bursele, nominalizările, toate sunt jaloane a unei întregi vieţi dedicate teatrului. Mihai Maniutiu a pus în scenă ca regizor şi scenarist peste 100 de spectacole pe scenele tuturor teatrelor importante din România dar şi în Marea Britanie, Statele Unite (unde activează şi ca profesor invitat la University of California, Irvine), Belgia.
Palmaresul său numără peste douăzeci de premii importante dintre care şase premii UNITER Premiul criticii, Premiul pentru cel mai bun regizor şi cel mai bun spectacol şi pentru întreaga activitate regizorală; Premiul pentru cea mai bună dramaturgie şi Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Teatru Antic de la Merida/Spania; Premiul de ’’Excelenţă în teatru’’; Marele premiu al Festivalului Internaţional de Teatru de la Braşov; Premiul pentru cel mai bun spectacol şi cea mai bună regie la Festivalul de Teatru pentru Tineret Piatra Neamţ; Premiul pentru originalitate în creaţia regizorală la Festivalul Naţional de Teatru ’’I.L. Caragiale’’; Premiul pentru cel mai bun spectacol, la Festivalul Shakespeare de la Gdansk/Polonia iar dintre cele mai recente amintim Premiul Teatru Liber - Under any Cloud, la Festivalul Internaţional de Teatru Independent ’’Undercloud’’ şi Diploma de ’’Partener întru rezistență pentru excelență’’ acordată de Teatrul Nottara, București ambele în 2016. Dar, credem că lista fiind atât de cuprinzătoare nu putem s-o enumerăm aici în integralitatea ei. Acestea sunt dovezile unei creaţii originale, recunoscute de public şi critica de specialitate, apreciate atât în România cât şi în străinătate.
Şi, cu toate acestea, regizorul, scenaristul şi profesorul Mihai Măniuţiu consideră în continuare că ’’Teatrul este şi va rămâne efemer’’. Dacă am încadra activitatea sa creativă între cei doi poli – absolvirea Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ’’I. L. Caragiale’’ din Bucureşti în 1978 şi obţinerea titlului de Doctor în teatru cu teza: ’’Introducere în filosofia artei actorului’’, UNATC Bucureşti în 2006 - putem lesne observa că nimic din ceea ce înseamnă creaţie teatrală şi pedagogie vocaţională, dar şi administrarea unei instituţii de profil nu-i este străin. Din 1978 activează ca regizor al Teatrului Naţional din Cluj, iar din 2010 este directorul general al acesteia. Mihai Măniuţiu face parte din generaţia multivalentă, pentru care fiecare activitate legată de actul creator era doar o parte componentă a unui mare angrenaj ce concură la izbânda unui proiect. Aşa încât, nu s-a dat la o parte de la nicio decizie ce implica întreg lanţul de structuri ale teatrului. Cu toate acestea, aşa cum este şi firesc, accentul s-a axat pe spectacol şi actor.
’’Niciodată nu poţi face totul singur. Orice idee genială a-i avea succesul tău ca regizor stă în forţa şi coeziunea echipei’’. Numai aşa a putut să ofere timp de decenii multe spectacole minunate pentru care premiile obţinute au venit ca o certificare a acestui efort de cursă lungă împreună cu toţi cei din jurul său. Aşa şi-a construit un nume şi un renume binemeritat, a ales o paletă largă de obţiuni pentru repertoriu şi colaboratori, a lansat tineri actori şi regizori, i-a urmărit şi îndrumat părinteşte.
Iar noi, spectatorii l-am aşteptat răbdători să producă spectacole care să ne facă să ne dorim să fim prezenţi cât mai des la teatru şi să aşteptăm clipa aceea magică când bate gongul şi se stinge lumina în sală pentru ca să urmărim fascinaţi o oră jumătate de viaţă privită prin lentila sensibilă a unui regizor ce poate vedea lumea pe toate feţele şi ne transmite şi nouă câte ceva din imaginaţia sa.
’’Perfecțiunea e fundamental imperfectă” este convins Mihai Măniuţiu, unul dintre cei mai importanţi regizori, scenarişti şi profesori de teatru români contemporani. Şi-a descoperit de-a lungul timpului şi pasiunea pentru scris şi, poate tocmai de aceea şi textele pe care le dramatizează, chiar dacă nu-i aparţin, capătă o atât de adâncă introspecţie şi strălucire discretă. ’’...un Muncitor al scenei, un magician de spații ample și coregrafii halucinante, și un bijutier al frazei, un artizan al prozei metaforice...’’ cum atât de cald şi de precis îl definea prietenul său, Dan C. Mihăilescu într-una dintre prezentările uneia dintre cele mai recente cărţi scrise de Mihai Măniuţiu, ’’regizorul - poet autor de poezie scurtă şi foarte percutantă’’ (Ion Pop – critic şi istoric literar).
A venit la grădină cu un rucsac de cărţi. ’’Scriu în pauza dintre spectacole. Mă relaxează. Perioada din pandemie a fost o nenorocire bună. A întrerupt nefiresc tot ce a însemnat contactul cu publicul şi chiar şi pe cel dintre noi. Eu nu cred, nu am cum, în ’teatrul de la distanţă’. E un nonsens. Dar să privim şi partea pozitivă, am avut mai mult timp pentru introspecţie, pentru scris, pentru visare, pentru familie’’.
Mihai Măniuţiu şi-a adunat gândurile, părerile, experienţele despre teatru în mai multe volume şi nu l-a preocupat doar expertiza profesională direct. Scrie de multă vreme şi o face cu talent: literatură, eseu şi poezie. Sunt multe titluri ce au văzut deja lumina tiparului şi altele aşteaptă să fie editate.
A debutat în 1982 cu un volum de povestiri ’’Un zeu aproape muritor’’ (Editura Dacia) şi a continuat într-un ritm alert. Printre cele mai recente apariţii se numără ’’Celelalte lucruri inutile’’ (Editura Tracus Arte) şi ’’A şaptea viaţă a lui Alexandru Royce’’ (Editura Humanitas) ambele în 2022. A mai publicat şi trei volume de poeme: ’’În Balkanya, eu şi ceilalţi demoni’’ şi ’’Până una-alta’’ (ambele în 2012), ’’Aventurile hingherului în Balkanya’’ (2015), ’’Vertij’’ (2014). Dintre eseurile teatrale consemnăm: ’’Redescoperirea actorului’’ (1985), ’’Cercul de aur. Eseuri teatrale’’ (1989/2003) şi ’’Despre mască şi iluzie’’ (2007).
’’Complexitatea personalităţii sale, ariile creatoare atât de diverse dar convergente, dublate de o distincţie şi o modestie aristocratice pe care şi le-a cultivat întreaga viaţă, fac din Mihai Măniuţiu un om cu mulpile şi înţelegătoare perspective asupra vremurilor pe care le parcurgem. Ceva din aceste trăiri rafinate printr-un simţ estetic şi moral desăvârşit şi o aplecare asupra personajelor din teatru şi din afara lui, reuşeşte să ne transmită şi nouă prin vibraţia unică a unui artist demn de toată consideraţia’’, spune Ileana Ploscaru Panait
’’Nu există un teatru care e bun pentru eternitate’’, este de părere Mihai Măniuţiu, un regizor , ce scrie cu mare deschidere despre tot ce l-a învăţat o viaţă petrecută în teatru în compania atâtor vieţi şi personaje ce au căpătat un rol nu doar pe scândura scenei ci şi în paginile cărţilor. Tocmai de aceea închidem cu un fragment dintr-o recenzie scrisă de un prieten bun, un companion care îi citeşte şi analizează cu instrumentele criticului literar ceea ce adună între copertele cărţilor sale ce se epuizează repede din librării. ’’Faptul că, printre atâtea premiere, turnee, repetiții, festivaluri, un regizor de calibru greu își păstrează discreția, anvergura culturală, pasiunea muncii și măsura în toate cele este ceva destul de neobișnuit la noi… Miezul prozei sale este însăși îndoiala, indecizia, amestecul de bufonadă funebră și cruzime enigmatică, iar stilul sec, rece, tăios, uneori sarcastic al fulgurațiilor lui narative sporește anxietatea lecturii’’., spune Dan C. Mihăilescu.
Emisiunea poate fi urmărită la TVR 2, sâmbătă, 15 octombrie 2022, ora 10:00 şi în reluare vineri noaptea, 21 octombrie 2022, ora 2:45, la TVRi sâmbătă, 15 octombrie 2022, ora 10:30, la TVR MOLDOVA duminică, 16 octombrie 2022, ora 8:55 şi pe TVR+.
Ediţiile emisiunii sunt disponibile online pe TVR+.
Un articol de Ileana Ploscaru Panait
