Primăvara a început cu vești îngrijorătoare. Din păcate, ne-am obișnuit, de la invazia rusă în Ucraina de pe 24 februarie 2022, să avem vești din ce în ce mai șocante din sfera politicii. Dacă societatea noastră este profund divizată, dialogul între diferitele falii fiind cvasi inexistent sau imposibil, începutul primăverii, cu tradiția Mărțișorului, a oferit tuturor un pretext de a-și vorbi, de a regăsi căi de a intra în dialog.
M-am bazat în această săptămână pe simbolul mărțișorului, sperând că micul șnur alb-roșu, cu tot cu semnificațiile sale legate de renaștere, de prosperitate și comunitate, ar putea să ne ajute să găsim, în România, un numitor comun.
Pe 3 martie a fost Ziua Internațională a Scriitorului. PEN România a organizat, cu această ocazie, o dezbatere la Muzeul Literaturii Române, pornind de la întrebarea „care este rolul scriitorului într-o lume nesigură?”. Pen România este o organizație non-guvernamentală a scriitorilor, editorilor și traducătorilor, reprezentând filiala românească a PEN International, cea mai veche și mai mare asociație din lume a scriitorilor. La evenimentul moderat de Florin Hălălău și Andrei Zbârnea au participat Maria Ruxandra Burcescu, Emanuela Ignățoiu-Sora și Răzvan Tupa.
Nu puțini sunt scriitorii a căror părere contează pentru mine, în hățișul greu de suportat, ce pare să ne acapareze. De aceea, am așteptat dezbaterea cu nerăbdare, curioasă fiind să aflu cum văd scriitorii invitați felul în care ar trebui noi, ca societate civilă, să reacționăm la o realitate tot mai îngreunată de amenințarea transformării subite a democrației într-o formă de autoritarism sau, poate, chiar de totalitarism.
Instantaneu de la evenimentul PEN / Credit foto: Cătălina Bălan
Răzvan Țupa remarca, la eveniment, că extremismul tinde să elimine partenerul de dialog. Dinu Flămând, scriitor și diplomat român, care se afla în public, a intervenit pentru a menționa că nu am mai trăit în România ceva similar cu ceea ce se întâmplă acum, realitatea fiind asediată de virtualitate și trebuind să se lupte ca să demonstreze că există. Emanuela Ignățoiu-Sora a adăugat că acum nu mai avem luxul de a dezbate, ci trebuie să acționăm și să facem astfel încât și din iunie România să rămână un spațiu al democrației. Maria Ruxandra Burcescu observa, referindu-se la imixtiunea Federației Ruse în manipularea alegerilor prezidențiale din România, că în contextul tensionat de acum pare că nu mai putem ține cont de nuanțe, fiind nevoiți să acceptăm alianțe improbabile pentru a ne opune unor inamici comuni.
Pentru mine e clar că acum avem mai mult ca niciodată nevoie de repere, de modele, de oameni echilibrați pe a căror analiză a actualității să putem conta atunci când perdelele de fum ale epocii posta-adevărului te pot face să crezi că valorile devin nonvalori și invers. În mod paradoxal, trăim o fază a unui conflict hibrid mondial în care hiperconectivitatea media este totală. Accesul instantaneu la reacțiile diferitor tabere aflate în conflict ne supun unor presiuni incredibile, ținându-ne captivi în fața ecranelor dinspre care așteptăm neîncetat noi și noi fluxuri de informații. Unele negocieri nu mai au loc în spatele ușilor închise, ci în live stream direct din Biroul Oval al Casei Albe. Cetățeanul de rând trăiește cu impresia că face parte din discuție, având totodată prea puține pârghii de a influența mersul confruntărilor fără precedent între marii poli de putere ai lumii. În același timp, conectivitatea exacerbată în plan mediatic este dublată de tendințe izolaționiste puternice, noua politică externă a lui Donald Trump forțând vechi parteneriate economice și militare să înceteze sau să se reconfigureze.
În acest context, mă întorc cu speranță către profesorii de istorie, de științe politice, de comunicare, intelectuali care își asumă poziții publice pentru a decoda actualitatea unui public larg. Mă întorc, de asemenea, către scriitori români, dar și străini, care susțini neobosiți valorile democrației pe toate canalele online și offline la care au acces. Generozitatea lor îmi dă curajul și echilibrul de care am atâta nevoie când realitatea devine greu de suportat și de înțeles.
Pe 8 martie este Ziua Femeii, o sărbătoare cu rădăcini în mișcările socialiste și feministe de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În România o sărbătorim cu flori și cadouri pentru femeile la care ținem, uitând deseori de substratul ei ideologic care presupune activism pentru drepturile femeilor. Pe 20 martie vom sărbători Ziua Francofoniei, dar și Ziua Mondială a Fericirii, urmând ca pe 21 martie să fie Ziua Poeziei.
Prima lună de primăvară ne oferă multe pretexte pentru pentru a readuce în prim plan niște repere care ar trebui să ne ajute să diminuăm din animozitatea și ura care nu încetează să crească în jurul nostru.
Cătălina Bălan / Credit foto: Diana Iepure
***
Un articol scris de Cătălina Bălan
***
Cătălina Bălan este doctorand al Facultății de Științe Politice a Universității București și directoare de marketing și PR a Editurii Paralela 45. A fost responsabil de comunicare al Camerei de Comerț și Industrie a Franței în România și PR junior la Casa de Pariuri Literare.
Este preocupată de publicistică și poezie. Volumul de debut al Cătălinei, Cutii a apărut în colecția Avanpost a Editurii Paralela 45, în 2019. Scrie recenzii de carte, de film, eseuri pe teme politice și de actualitate socio-culturală.
***
Alese mulțumiri Cătălinei Bălan pentru articolul scris pentru TVR!
