Există patru adevăruri nobile atribuite filosofiei lui Buddha, cel care a căutat modul de a ne elibera de suferință. Învățăturile rămase după el ne spun că suferința este inevitabilă, că ea are o cauză, și că are un sfârșit determinabil prin schimbarea comportamentului sau a perspectivei.
În spatele cuvintelor lui Buddha se află câteva îndemnuri simple, și anume să nu te complaci în iluzii, să fii conștient nu ignorant, să nu îți dorești lucruri nerealiste și să accepți ca atât suferința cât și plăcerea sunt temporare, ciclice. Spre deosebire de nihilismul lui Nietzsche, unde sensul vieții este pus sub semnul întrebării din cauza realismului radical, învățăturile lui Buddha ne învață că sensul vieții ajunge să fie înțeles prin pragmatism și ancorarea în realitate.
Mit 1: Dacă îmi spun că nu există durerea sau suferința, ea va dispărea.
Deși unii oameni sunt adepți ai sintagmei “Fake it ‘till you make it”, ea poate să fie greșit utilizată atunci când e vorba despre vindecarea suferinței emoționale. Este în contradictoriu cu Buddhismul, unde negarea realității te lasă pradă ignoranței. Poate merge să te prefaci atunci când motivul suferinței este unul superficial, care nu se leagă de valori personale sau de relații importante. Dar dacă încerci intenționat să ignori ceva recurent, nu vei face decât să-ți epuizezi resursele emoționale. Despre asta vorbesc oamenii când amintesc de toxic positivity - a ignora nu este sinonim cu a rezolva. Această capcană te poate duce pe termen lung la resentimente față de tine sau față de cei din jur, deoarece devine obositor să te prefaci zi de zi că ești fericit. În schimb, acceptă că te vei lovi zilnic de lucruri neplăcute - ele sunt contrastul perfect pentru a prețui momentele frumoase, iar fără ele nu am avea termen de comparație.
Credit foto: Shutterstock - zef art
Mit 2: Trebuie doar să treacă timpul.
Vindecarea nu înseamnă o simplă trecere a timpului peste vechi experiențe care au fost cândva sursă de stres. Dacă strângi din dinți și rabzi, înseamnă că te aștepți ca ceea ce îți provoacă durere să dispară rapid de la sine, altfel devii fatalist. Vindecarea seamănă mai mult cu a învăța din situațiile neplăcute - fie că ai ales să ajungi în ele sau ți s-au întâmplat pur și simplu. Pentru a evita această capcană a așteptării pasive, ai nevoie să conștientizezi ceea ce simți, motivele pentru care ai întâmpinat circumstanțele dureroase și ce ți-ai fi dorit să se întâmple diferit. Întrebarea nu este când va dispărea durerea, ci ce vei face diferit data viitoare pentru a te proteja. Așa că întreabă-te: ce presupuneri am făcut despre cei din jur? am proiectat anumite dorințe sau așteptări nerealiste asupra mea sau a celorlalți? am trecut intenționat cu vederea niște dovezi că urmează ceva neplăcut?
Mit 3: Vindecarea înseamnă dispariția suferinței.
De multe ori, înainte să te vindeci trebuie să cureți o rană - exact asta facem și la nivel emoțional. Cu alte cuvinte, trebuie să te asiguri că experiența neplăcută nu te va determina să adopți niște credințe neadevărate (e.g. trebuie să evit… oamenii sunt toți… mereu mi se întâmplă să…), venite să te “protejeze” de viitoare dezamăgiri. Astfel, vindecarea poate fi ea însăși inconfortabilă, fiind nevoit să cauți adânc ce credințe false ți-ai însușit fără să vrei și să le compari cu realitatea. Evitarea, generalizările, victimizarea sunt comode pentru creierul nostru căruia îi displace disconfortul, dar nu ne putem complace în astfel de strategii deoarece ne îndepărtează de realitatea obiectivă.
Mit 4: Toată suferința se întâmplă cu un motiv.
Aici mitul e puțin mai nuanțat. De obicei, când oamenii spun că suferința se întâmplă cu un motiv, ei tind să plaseze motivul undeva in exterior, în afara zonei lor de acțiune și în mâinile unui actor suprem ca soarta sau destinul. În realitate, durerea și suferința te învață să răzbați - scopul vindecării este un proces care te face să devii mai puternic, mai rezilient. Motivul pentru care simțim durere este stimulul care ne determină să creștem, altfel evoluția ne-ar fi scutit de acest sentiment.
Așadar, atunci când te întrebi care e motivul pentru care ți s-a întâmplat ceva, caută în tine: ce aveam de învățat și unde aveam de crescut mai departe pentru a-mi îndeplini scopul?
Teodora Heihal, consilier - psiholog / Credit foto: Teodora Heihal
***
Alese mulțumiri Teodorei Heihal, absolventă a Universității din Groningen, Olanda, consilier - psiholog, pentru articolul scris pentru secțiunea Lifestyle a site-ului TVR! Mult succes în activitatea de cercetare și de consiliere psihologică!
Ca profesor asociat al Facultății de Științe Comportamentale și Sociale, pe lângă lucrul cu studenții, a aprofundat tematici de cercetare legate de sănătatea mentală a angajaților și susținerea motivației necesare realizării obiectivelor profesionale. A susținut prezentări la conferințe internaționale și a publicat în jurnale de specialitate. Experiența ei de mentor la clasă este dublată de cea în consiliere, unde s-a specializat în coaching cognitiv-comportamental destinat tinerilor ce au nevoie de susținere și orientare vocațională, dar și adulților puși în situația de a face o schimbare în carieră. În prezent oferă consultanță (în limbile română și engleză) axată pe perfecționare profesională autonomă și dezvoltarea rezilienței în condiții de stres. În acest scop a creat strategii de consiliere ce vizează sincronizarea convingerilor despre competență cu aptitudinile necesare depășirii provocărilor profesionale. Experiența în consiliere a convins-o că oamenii au nevoie de ghidaj pentru a-și conștientiza atât punctele forte, cât și punctele vulnerabile unde încă mai au de lucru. Prin suport și confruntare empatică, ea ajută tinerii să-și descopere vocația și să-și urmeze cu încredere drumul personalizat către împlinirea ei.
***
Noi informații utile veți putea afla în noi articole ale Teodorei Heihal ce vor fi publicate în aprilie 2025, în secțiunea Lifestyle a site-ului TVR!
***
Credit foto: Shutterstock - Nikki Zalewski și zef art (primele 2 fotografii); Teodora Heihal (ultima fotografie)
***
Un articol de Teodora Heihal
