În prima săptămână din 2024, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori să urmărească peliculele „Secretul lui Nemesis” (1987), „Un om la locul lui” (2018), „Tinerețe fără bătrânețe” (1969) și „Îngerul albastru” (1930). În noaptea din 6 spre 7 ianuarie, cinefilii au putut urmări filmele lui Nicolae Mărgineanu, în cadrul „Nopții albe a filmului românesc”.
Luni, în prima zi a noului an, de la ora 22.00, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori la comedia „Secretul lui Nemesis” (România, 1987), în regia lui Geo Saizescu. Din distribuție fac parte Gheorghe Dinică, Carmen Galin, Emil Hossu și Ileana Stana Ionescu.
Dat afară din funcția de administrator al unui complex, după ce a săvârșit numeroase abuzuri, N.M. Siseanu înfiinţează o sectă religioasă profitând de credulitatea oamenilor, pe care-i convinge să contribuie cu sume mari de bani, dar este în cele din urmă prins, cu ajutorul ziaristului Victor Mirea şi al soţiei acestuia, potrivit sinopsisului peliculei.
O analiză detaliată, care explică modul în care propaganda comunistă încerca să controleze scandalurile vremii prin aruncarea lor în derizoriu - precum se întâmplă în „Secretul lui Bachus” (despre un contrabandist în care erau implicați și oficiali ai statului, care a fost executat după ce a fost prins) sau în „Secretul lui Nemesis” (despre scandalul meditației transcedentale), a publicat istoricul Bogdan Jitea, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER). Puteți citi integral analiza aici.
Sursă foto: IICCMER
„Succesul remarcabil pe care l‑a avut filmul „Secretul lui Bachus” i-a convins pe decidenții politici să aprobe o continuare care păstra în linii mari aceeași rețetă, Secretul lui Nemesis (1987), inspirată de scandalul meditației transcendentale. Subiectul era unul și mai problematic, prin implicațiile întregii afaceri la nivelul conducerii de partid.
În decembrie 1977, Nicolae Stoian, un inginer care părăsise România la finalul anilor ’60, sosește din Franța împreună cu soția și organizează, cu asentimentul regimului, un curs de „meditație transcendentală” care avea la bază o sectă yoga. Meditația transcendentală face repede prozeliți, astfel încât la momentul izbucnirii scandalului, în februarie 1982, se înregistrează un număr de 370 de adepți, dintre care 110 erau membri de partid.
Afacerea ajunge curând în atenția conducerii politice, care decide, în urma discuțiilor purtate în cadrul ședinței CPEx din aprilie 1982, să o demită pe Aneta Spornic din funcția de ministru al Educației. Și de data aceasta, Titus Popovici optează ca rezolvare cinematografică pentru aruncarea în derizoriu a sensibilului subiect. În locul Institutului de Cercetări Pedagogice și Psihologice București (ICPP), unde se desfășuraseră în realitate cursurile de meditație transcendentală, scenaristul alege să plaseze acțiunea filmului într‑o asociație de bloc.
Sursă foto: IICCMER
La fel ca în cazul lui Bacchus, în rolul lui N.M. Siseanu, cel care pune bazele sectei mistice „de scară de bloc”, este distribuit un actor specializat în roluri negative: Gheorghe Dinică. Dominat de tare străine moralei comuniste, lipsit de scrupule, șantajist, obsedat sexual, Nemesis conduce cu mână de fier din poziția de administrator de bloc și de „mare preot” al propriei religii, pe care o propovăduiește credulilor locatari. Chiar dacă îl include pe același vajnic ziarist Mirea, zis „Balaurul” din precedentul film, structura narativă a Secretului lui Nemesis este mult mai schematică, iar personajele sunt caricaturizate până la absurd.
Printre elementele păstrate din filmul anterior este cel al transpunerii pe peliculă a unei Românii comuniste complet imaginare, cu presă liberă și diversă, în care vânzătorii de ziare strigă în gura mare principalele știri ale momentului de pe treptele Palatului de Justiție. Mirea (Emil Hossu) se opune sugestiei șefului său direct de a cosmetiza realitățile unui complex zootehnic și de a insera date false în reportajul său. Ziaristul consideră că „esența politicii noastre este adevărul și la bine, și la rău”. La rândul său, N.M. Siseanu, un fost birocrat înlăturat pentru abuz în funcție și – posibil – pentru corupție, respinge ideile de „participare a maselor” și de „democrație”. Un paria în societatea comunistă, de care se rupe construind o alta, de sorginte mai degrabă fascistă. (...)
Realizatorii filmului sunt extrem de atenți să sublinieze că stilul de viață a lui Siseanu este străin conduitei comuniste, fiind unul împrumutat din lumea decadentă occidentală și în consecință parodiat în tușe groase, precum în secvența partidei de poker. (...)
Într-o anumită măsură, apologia lui Saizescu pentru filmul de mase a fost răsplătită. Chiar dacă nu a egalat succesul de public de la „Secretul lui Bacchus”, sequel-ul său a înregistrat peste 2,9 milioane de spectatori ai cinematografelor din R.S. România. Prețul plătit a fost însă unul mai puțin onorant pentru regizor, care prin comediile sale a contribuit la mistificarea ceaușistă și la deturnarea propagandistică de la problemele reale cu care se confrunta societatea”, atrage atenția istoricul Bogdan Jitea, în analiza citată.
Sursă foto: IICCMER
***
Joi, 4 ianuarie, de la ora 22.00, TVR Cultural a difuzat filmul românesc „Un om la locul lui”, o dramă semnată de Hadrian Marcu, din anul 2018.
În rolurile principale: Bogdan Dumitrache, Ada Galeş, Mădălina Constantin, Adrian Titieni.
Sursă imagine: aarc.ro
Petru (Bogdan Dumitrache) este inginer de foraj într-o companie multinațională. Acolo, are o relație cu o femeie căsătorită, Sonia (Mădălina Constantin). În același timp, se pregătește de căsătorie cu iubita sa, Laura (Ada Galeș), cu care așteaptă un copil.
Viața sa este dată peste cap atunci când Sonia are un accident și își pierde un picior. Având în vedere că situația este iremediabilă, Petru încearcă să găsească un echilibru imposibil între cele două femei, potrivit sinopsisului, publicat de Aarc.ro. Trailer-ul filmului este disponibil aici.
Sursă imagine: aarc.ro
„În mod instinctiv, oamenii caută afecțiune, dar afecțiunea vine la pachet cu o altă persoană, ceea ce poate face situația complicată. Câteodată, e de preferat singurătatea, dar aceasta nu este o opțiune pe termen lung. Această contradicție creează pentru unii dintre noi o permanentă stare de conflict. Filmul încearcă să redea lupta interioară a unui bărbat și eșecul acestuia de a se înțelege pe sine. Eșecul de a evolua pe plan personal și degradarea cauzată de repetarea inconștientă a greșelilor”, explica regizorul Hadrian Marcu, în 2018, citat de Hotnews.ro.
Sursă imagine: aarc.ro
***
Sâmbătă, 6 ianuarie, de la ora 11.00, TVR Cultural a difuzat filmul „Tinerețe fără bătrânețe”, regizat de Elisabeta Bostan în 1969, cu Mircea Breazu, Emanoil Petruţ, Ana Szeles, Margareta Pogonat și Carmen Stănescu.
Filmul este inspirat din basmul popular cules de Petre Ispirescu - „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.
Ana Szeles - Zâna și Mircea Breazu - Făt-Frumos, în „Tinerețe fără bătrânețe”. Sursă imagine: Cinema/ aarc.ro
„Filmul nu e o simplă adaptare după basmul cules de Petre Ispirescu, ci mai curând o chintesență a poveștii populare românești. Autoarea vădește îndrăzneala de a figura, cu inventivitate, abstracția folclorică, de a comenta și traduce cinematografic expresii populare ca, de pildă, „a depăna timpul”, întrupată de un Moș Vreme cu uriașa sa roată pe care, cu îndrăzneala zănatică a vârstei, Făt-Frumos încearcă s-o oprească din mers, sau doina trist șuierată din frunză care nu numai că înmoaie inimile, dar face să cedeze până și tăria frânghiilor care l-au ținut pe erou. Chiar imaginea acelui armăsar zburător care deschide genericul cuprinde ceva din elanul etern al basmului românesc”, nota Tudor Caranfil, în lucrarea „Dicționar de filme românești” (2002).
****
Sâmbătă seară, telespectatorii TVR Cultural au fost invitați la „Noaptea albă a filmului românesc”, cu filmele lui Nicolae Mărgineanu. Seara începe la 21.15, cu un portret al regizorului Nicolae Mărgineanu, iar de la ora 21.41, sunt difuzate producțiile: „Un om în Loden”, „Privește înainte cu mânie”, „Amfiteatre și închisori”, „Părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu”, „Poarta Albă” și „Cardinalul”.
CITIȚI ȘI: REGIZORUL NICOLAE MĂRGINEANU DESCHIDE „NOAPTEA ALBĂ A FILMULUI ROMÂNESC” ÎN 2024
****
Duminică, 7 ianuarie, de la ora 20.15, TVR Cultural a difuzat filmul clasic „Îngerul albastru” (1930), în regia lui Josef von Sternberg, cu Marlene Dietrich, Emil Jannings și Kurt Gerron.
Marlene Dietrich și Emil Jannings. Sursă foto: imdb.com
„Îngerul albastru” („Der Blaue Engel”), prima colaborare dintre regizorul Josef von Sternberg și Marlene Dietrich, film inspirat de romanul omonim al lui Heinrich Mann, spune povestea profesorului Immanuel Rath (Emil Jannings), care se îndrăgostește de cântăreața Lola (Marlene Dietrich).
Profesorul Rath, ridiculizat de elevii săi, descoperă că aceștia frecventează cabaretul „Îngerul albastru”, unde cântă Lola. Rath decide să stea de vorbă cu ea și să-i ceară să oprească spectacolele. Cunoscând-o, însă, Rath este copleșit de pasiune, ajungând să-și dea demisia de la școală, ca să se căsătorească cu ea.
Emil Jannings. Sursă foto: imdb.com
Marlene Dietrich și Emil Jannings. Sursă foto: imdb.com
„Mitul Dietrich, cel al unei femei de o frumusețe aproape nepământeană, în tot cazul nenaturală, lucrată atent până în cel mai mic detaliu, de o răceală și o stăpânire de sine perfect „bărbătească”, pe atât de sadică, pe cât este de masochistă, nu este de fapt monolitic. Cele șapte filme făcute de cuplul Sternberg-Dietrich sunt variațiuni pe aceeași temă, dar niciodată iterații. Însă „Îngerul albastru” este, fără îndoială, matricea tuturor permutărilor viitoare, atât în ceea ce privește conținutul, cât și forma.
Încă de la nivelul rezumatului acțiunii, suntem confruntați cu două tendințe contradictorii: prima este cea de a vedea filmul în lumina a ceea ce își propunea inițial să fie, așadar un vehicul pentru Emil Jannings, primul laureat al premiului Oscar pentru cel mai bun actor și revenit în țara natală, Germania, la invitația studioului UFA, care voia să-și marcheze astfel trecerea într-o nouă eră, cea a sonorului.
În această optică, putem spune că „Îngerul albastru” pune în scenă declinul lui Immanuel Rath, profesor de colegiu într-un orășel de provincie, care este extirpat în mod brutal din lumea lui compusă din singurătate și erudiție atunci când se îndrăgostește de o cântăreață în trecere pe scena cârciumii locale, Lola Lola.
Cea de-a doua tendință însă, care este și cea pe care au urmat-o contemporanii lansării filmului, ne îmboldește s-o considerăm pe Marlene Dietrich centrul filmului, în jurul căruia gravitează toate celelalte componente ale operei”, potrivit unei analize a peliculei, pe site-ul UNATC.
Marlene Dietrich. Sursă foto: imdb.com
