loader

Festivalul Enescu: Amintiri Maurice Béjart

RECOMANDARI

Perioada de izolare la domiciliu este un bun prilej pentru reflecţie şi retrăirea unor amintiri. Cristina Lascu vă prezintă în continuare portrete ale unor muzicieni cu care a avut privilegiul de a se întâlni la Festivalul Enescu.

 

ARTA LUI MAURICE BEJART

Ediţia din 2007 a Festivalului Enescu a prilejuit reîntâlnirea cu celebra companie “Bejart Balett Lausanne” şi cu Gil Roman, dansatorul preferat al lui Maurice Béjart în ultimii 25 de ani ai vieţii sale. Cele două reprezentaţii cu spectacolul “L’Amour – La Danse” au căpătat o valoare simbolică, fiind un fel de cântec de lebădă al marelui coregraf francez, care tocmai ce trecuse în eternitate.

De fapt, „L’Amour - La Danse” este  un „Best of Bejart”, reprezentând  chintesenţa creaţiei sale, întinsă pe o jumătate de secol. Muzica spectacolului acoperă o gamă foarte largă de stiluri, de la cea clasică - Stravinski, Berlioz, Mozart, Strauss - la cea modernă: Mikis Theodorakis, Jacques Brel, Queen şi chiar U2, precum şi muzică tradiţională din Ciad. Baletele lui Béjart sunt manifeste ale unei idei politice sau filozofice şi, mai ales, ale unei grandioase viziuni asupra dansului, în care dansul e un ritual colectiv - mistic, erotic, politic - expresie a forţei vitale instinctive a omului.

„Romeo şi Julieta”, pe muzică de Berlioz, şi „Pasărea de foc”, pe muzica lui Stravinski, sunt două exemple concludente în acest sens. Alături de tema renaşterii prin iubire apare şi motivul Păsării Phoenix, ce renaşte din propria-i cenuşă.

Atras de filozofiile orientale încă din copilărie, datorită tatălui său, filozoful Gaston Berger, care studiase şi limbile asiatice, Béjart a creat o serie de lucrări ce propun o abordare a culturilor orientale, reinterpretate prin prisma celor occidentale: Messe pour le Temp Present (1967) pe muzică tradiţională indiană şi japoneză, Bakhti (1969) - o apropiere de civilizaţia hindusă şi muzica sa, balet structurat în trei pas de deux, Golestan (1973) - un omagiu culturii iraniene şi muzicii sale populare, Heliogabale (1976) în care, pe muzică tradiţională din Ciad, muzică de Bach, Verdi (e vorba de o arie din Macbeth cântată de Maria Callas) şi Nino Rota, se dezvoltă o serie de invenţii coregrafice inspirate de acelaşi context asiatic, evocând o lume păgână, Sept danses greques (1983) pe muzica lui Mikis Theodorakis, Kabuki (1986) pe muzică de Mayzumi Toshiro, coregrafie dedicată tradiţiilor Japoniei. Nu se poate să nu menţionez dintre lucrările abstracte, pe muzică de avangardă, creaţii ca Nomos Alpha (1969) pe muzica lui Yannis Xenakis, balet creat pentru Paolo Bortoluzzi, Stimmung (1972) pe muzică de Karlheinz Stockhausen, sau  Brel et Barbara, pe cântecele cântate de Jacques Brel şi Barbara, pus în scenă, în 2001, la Lausanne.

Cristina Lascu

sursa foto: YouTube

***

Aici puteți accesa:

Amintiri Martha Argerich

Amintiri despre Alexander Melnikov;

Amintiri despre Elisabeth Leonskaja;

Amintiri despre Joshua Bell

 

"Cronica Ucraineană": Povestea baticului | VIDEO

publicat: Marţi, 16 Septembrie 2025

Într-o după-amiază de toamnă rece, copiii din Ansamblul Trandafir de Bucovina Milișăuți s-au strâns cu bucurie în căsuța tradițională a Brândușei ...

„Alfabetul Conviețuirii”, un festival unic în peisajul cultural al României

Parada costumelor tradiționale, spectacolele de muzică și dans, standurile gastronomice și expozițiile de artă populară vor transforma Bulevardul ...

Via Transilvanica - ziua 47: Hobiţa Pui - Nucşoara

Via Transilvanica - ziua 47: Hobiţa Pui - Nucşoara

publicat: Marţi, 16 Septembrie 2025

Alexandru Ungureanu vrea să străbată în şase ore cei 21 kilometri dintre Hobiţa Pui şi Nucşoara, în cea de-a 47-a zi pe Via Transilvanica. ...