Membrele „Șezătorii București” vă îndeamnă să îndrăzniți, mai ales acum în această perioadă de izolare la domiciliu, să vă întoarceți la poveștile și amintirile din copilărie, să vă luați acul, ața, pânza și... să creați.
Pe Victoria Bizon am cunoscut-o în cabinetul medicului pediatru al fiului meu. Cu halatul alb imaculat, cu o atitudine serioasă, respirând profesionalism prin toți porii, doamna asistentă putea calma cu ușurință o tânără mama îngrijorată pentru micuțul ei, dar putea liniști, de asemenea, printr-o simplă privire mustrătoare, un copilaș năzdrăvan pus pe șotii.
Nu mică mi-a fost mirarea, atunci când, după ceva timp de când aflasem că se pensionase, mergând la o filmare, am întâlnit-o. Plină de viață, surâzătoare, purtând cu mândrie o ie cusută de propriile-i mâini, doamna Bizon era înconjurată de doamne și domnișoare la fel de entuziaste, înveșmântate cu superbe cămăși tradiționale românesti.
foto: facebook.com/bizon.victoria
Proaspăta pensionară a acceptat să-mi dezvăluie motivul care a determinat-o să se apuce de cusut: a fost o pură necesitate. Vrând să-i facă fiicei sale un cadou deosebit cu ocazia zilei de naștere, după ce a colindat magazinele zile la rând, dezamăgită de toate kitsch-urile găsite, și-a luat inima în dinți, acul în mână și... s-a apucat de treabă. Procesul nu s-a dovedit deloc unul facil. Informațiile descoperite pe internet erau puține, iar explicațiile practice păreau să lipsească cu desăvârșire. După cinci ani de la înființarea grupului „Șezătoare București”, acum, la ceas aniversar, coordonatoarea a cărei determinare a făcut totul posbil încă se mai minunează de rezultatele la care a ajuns.
Fără să aibă vreun talent deosebit la cusut, membrele Șezătorii s-au încumetat să caute prin lăzile de zestre ale străbunicilor lor, să răscolească albume îngălbenite de trecerea timpului, apoi să găsească materialele potrivite, modelele și simbolurile caracteristice diverselor zone din țară și mai ales... au fost dornice să învețe și să persevereze. Având profesii dintre cele mai diferite (avocat, inginer, medic, contabil, profesor), doamnele și-au dat întâlnire în curtea Muzeului Țăranului Român (loc ales deloc întâmplător), au făcut cunoștință, s-au plăcut și s-au pus pe depănat povești și pe cusut ii cu totul diferite de miile de copii realizate în serie, industrial, existente pe piață.
Cu același profesionalism dat de deceniile dedicate profesiei de asistent medical la pediatrie, coordonatoarea și inițiatoarea, Victoria Bizon, a căutat să facă totul ca la carte. A găsit oameni pricepuți ca Nelu Dumitrescu, român din munții Vrancei, emigrat din 1988 în Germania, care a învățat tehnici vechi de cusut de la străbunica lui sau etnologul dr. Ion Cherciu, cel care a pus în valoare arta, tradițiile și credințele populare autohtone prin numeroasele volume publicate. Ei au fost cei care le-au învățat „alfabetul”, apoi și tehnici complicate precum: tehnica neveditului, cea a țesutului pânzei pentru cămăși și a vopsitului în culori naturale.
Treptat, încurajate de rezultatele muncii lor, membrele grupului „Șezătoare București” au pornit prin țară, pentru a descoperi tradiții, dar și oameni minunați. În acești cinci ani de „roboteală” li s-au alăturat grupurile „Șezătoare” Iași, Buzău, Brăila, Bacău, Constanța, chiar și un grup din Chișinău.
Pe toate aceste doamne și domnișoare care, atunci când îmbracă superbele cămăși tradiționale românești, se simt acasă, dar și pe mentorii lor îi găsiți pe Facebook. Fără vreo urmă de egoism, aceștia vă pun la dispozițiile toate secretele aflate până în prezent. Chiar dacă nu se mai pot întâlni față în față, ei continuă să se sfătuiască, să se încurajeze și să-și admire reciproc cămășile cusute cu pasiune... prin intermediul Internetului.
Membrele „Șezătorii București” vă îndeamnă să îndrăzniți, mai ales acum în această perioadă de izolare la domiciliu, să vă întoarceți la poveștile și amintirile din copilărie, să vă luați acul, ața, pânza și... să creați. Va fi destul de greu la început, însă exemplul dat de aceste doamne și domnișoare vă poate motiva și inspira. Niciuna dintre membrele Șezătorii nu avea vreun talent aparte pentru această îndeletnicire, niciuna nu și-a propus să obțină profit de pe urma muncii ei, niciuna nu copiază modelul realizat de vreo colegă. Fiecare ie este unicat și va fi dăruită, din suflet, unor persoane dragi care, poate, vor fi tentate la rândul lor să îndrăznească să depene... povești pe pânză cu ață și ac.
Redactor: Roxana Iordache
