Dinu Flămând: „Scriitorul este obligat să rămână un revoltat” | VIDEO

„Am plecat din România când n-am mai găsit niciun motiv să mă stimez’’, spune invitatul Danielei Zeca-Buzura în ediția „Mic dejun cu un campion” de sâmbătă, 5 decembrie, de la ora 10:00.

Poet, eseist, traducător, diplomat, jurnalist şi comentator politic, Dinu Flămând trăieşte şi lucrează în Franţa şi în România.

Dinu Flămând a petrecut 20 de ani la microfonul Radio France International, dar rămâne ca literatura română să îi recupereze complet poezia, eseurile şi traducerile. Este mereu pe drum, tentând nu o dată soarta care, generoasă, i-a creat o multitudine de oportunităţi la care, în mod normal, nu s-ar fi gândit.

Dar numai cine nu riscă, nu câştigă, nu-i aşa? Este un principiu pe care Dinu Flămând l-a aplicat, atât vieţii sale personale, cât şi activităţii de scriitor şi traducător.

„Sunt oameni care recuperează valorile pe cont propriu. Suntem într-o perioadă în care profesionalismul celor educaţi este pus la îndoială dar, hazardul va aranja curând lucrurile şi curând va fi la modă să fii foarte competent’’ – remarcă invitatul de la Mic Dejun care s-a aventurat în viaţa sa cu o voluptate aproape sfidătoare.

(w882)

În 1970 finaliza cursurile Facultăţii de Filologie de la Cluj-Napoca, un oraş cu o bogată cultură şi tradiţie. Aici, încă din perioada studenţiei, alături de Ion Pop, Eugen Uricariu, Marian Papahagi, Ştefan Borbély şi alţi iluştri colegi, înfiinţează cenaclul literar şi revista’’Echinox’’ (publicaţia de cultură a studenților din Universitatea ’’Babeș-Bolyai’’, în variantă trilingvă: română, maghiară şi germană, primul număr – decembrie 1968, revista există şi astăzi în condiţiile în care multe alte publicaţii de cultură au dispărut, ceea ce dovedeşte că a fost şi este încă una dintre cele mai semnificative mişcări literare din România).

Debutează cu poezie în 1966 în paginile revistei „Tribuna’’ şi, de atunci continuă cu ritmicitate să publice nu numai versuri ci şi critică literară, traduceri şi reportaje în cele mai prestigioase publicaţii din toată ţara. Repartizat, după politica vremii, la Bucureşti, la Centrala Cărţii, intră repede în vizorul cenzorilor comunişti pentru caracterul său principial şi intransigent, cu o viziune şi o atitudine mult prea independente faţă de linia partidului în ceea ce priveşte cultura. Aşa se face că doar după un an de activitate, în 1971, era mutat disciplinar la editura Enciclopedică.

(w882)

A fost mereu un răzvrătit, statut pe care l-a şi cultivat tocmai pentru a se ţine departe de intruziunile cenzurii care îi perverteau poezia şi s-a axat pe comentarii literare şi traduceri. Până în 1987 trece prin redacţiile revistelor ’’Flacăra’’, ’’Viaţa studenţească’’ şi ’’Amfiteatru’’ unde îi lansează pe tinerii scriitori, astăzi valori certe ale literaturii române contemporane. Până la urmă este destituit după ce publicase patru poezii ale Anei Blandiana.

Următoarea oprire are loc în redacţia prestigioasei reviste ’’Secolul XX’’, unde activează până în februarie 1989 când reuşeşte să intreprindă o călătorie în interes de serviciu în Portugalia. Decide, cu orice preţ, să nu se mai întoarcă, deşi familia sa rămăsese în România într-o perioadă care avea să culmineze în scurt timp cu evenimentele dramatice din decembrie 1989. Obţine azil politic în Franţa unde începe să publice în presa franceză (’’Le Monde’’, ’’Liberation’’) şi să acorde interviuri referitoare la situaţia din ţară şi la dictatura ceauşistă. I se propune postul de corespondent radiofonic pentru Paris al BBC şi Europa Liberă. Colaborează şi la Radio France Internationale, unde a devenit, timp de peste douăzeci de ani, una dintre cele mai avizate voci ale presei internaţionale.

Oricine parcurge biografia sa, nu se poate să nu-şi pună întrebarea: Oare când o fi avut timpul fizic de a scrie atât de mult (aproape 20 de volume de poezie şi eseuri critice), de a traduce titluri reprezentative din literatura franceză, spaniolă, italiană și portugheză, de a călători în toată lumea, de a privi cu un ochi atent şi neiertător realităţile lumii contemporane şi de a le comenta ca jurnalist în presa scrisă sau la radio.

„Este un intelectual al lumii. Cu păreri pe care şi le susţine cu vehemenţă, uneori poate prea apăsat. Trăieşte şi lucrează în Franţa şi România. Călătoreşte mult, are o mulţime de prieteni, nu se sustrage niciunui proiect, niciunei noi aventuri. Le ia pe rând, trăind din plin, muncind titanic, cu disciplină şi consecvenţă. De altfel, pentru filmarea de la Cărtureşti a cărat un rucsac greu de cărţi, toate apărute în decursul ultimilor ani. Poezie şi multe traduceri. Dialogul a fost un ping-pong susţinut, profesionist şi jovial ca între doi scriitori care nu s-au mai văzut de ceva vreme dar care ştiu bine unul de altul. L-am invitat săptămâna ce a urmat tot aici, în grădina Cărtureşti-ului şi am înregistrat o selecţie de 10 poeme traduse de el din creaţia unei autoare pe care o venerează. A rămas să le difuzez în cadrul emisiunii ’’Poesis’’ de la TVR3. Este de părere că un poet recită altfel decât orice alt interpret, pentru că autorul sau traducătorul versurilor nu dramatizează, nu-şi apropie poezia prin instrumentul spectacolului ci al unei profunde înţelegeri şi accentuări a ideilor şi metaforelor poetice’’ – Ileana Ploscaru Panait, procătorul emisiunii.

„Sfârşitul competenţei – Discreditarea experţilor şi campania împotriva cunoaşterii tradiţionale’’ de Tom Nichols este titlul care a suscitat o vie dezbatere în platou. Nu în contradictoriu, ci în completare. Din perspectiva celor doi scriitori şi jurnalişti cu experienţă, acestă carte este revelatoare pentru statutul nu numai al intelectualilor ci şi al societăţii în genere. Sunt fenomene care generează mutaţii mult prea rapide şi care nu lasă loc sedimentării. Noile tehnologii, internetul, vectorii de comunicare prin reţelele sociale, caracterul din ce în ce mai pronunţat de divertisment al mass-mediei impun noi comportamente care, ’’în loc sa formeze un public educat, diseminarea tot mai democratica a informatiilor face ca o armată de cetăţeni furioşi şi prost informaţi să nege realizările intelectuale, iar în acest context înseşi instituţiile democratice riscă să devină victimele populismului sau ale tehnocraţiei’’. (citat: sursa Polirom)

„În momentul în care tratăm cultura ca pe o marfă din supermarket, scriitorul este obligat să rămână un revoltat” – spune Dinu Flămând. Subscriem părerii sale şi vă invităm să-i fiţi aproape la întâlnirea de la Grădina Cărtureşti - Verona alături de Daniela Zeca Buzura.

Portret de artist: GHEORGHE I. ANGHEL

Deşi este absolvent al Şcolii Militare de Marină, destinul pictorului şi profesorului Gheorghe I. Anghel s-a îndreptat spre pictură. Originar din Grecia, arta sa poartă amprenta vestigiilor antice, o încărcătură subtilă cu miturile şi legendele vechilor civilizaţii, cultivată prin călătorii iniţiatice, semne ale cunoaşterii.

„Aceste imagini mi-au trezit un dor de ducă, poate chiar de aventură, ce mai târziu au făcut din mine un călător. La şcoală nu mi-a plăcut şi, ca să nu mă plictisesc, mâzgăleam tot felul de semne pe tăbliţa neagră cu un fel de creion care lăsa urme albicioase. Primele victime ale jocului meu de-a desenul au fost fotografiile familiei; pe spatele lor, cu înverşunare, făceam semne pe care mi le închipuiam oameni şi animale’’– mărturisea artistul în ’’Confesiunile’’ sale.

S-a îndrăgostit de pictură şi a terminat cursurile Institutului de Arte Plastice din Bucureşti la clasa lui Catul Bogdan. Expoziţii în Italia, SUA, Germania, Polonia, Brazilia, Franţa. Premiat, în 2006 cu Premiul ’’Breauté’’ al Academiei Franceze.

„Poezia și seninătatea de gând a lui Anghel, cu rafinamentul culorilor sale stinse, în tonuri mate, de elegantă fluiditate și transparență, muzicale aproape, îi croiesc drum acestui creator de excepție spre înțelegerea unei întocmiri deopotrivă puternice și fragile: aceea a umanității noastre’’ – scria academicianul Răzvan Theodorescu când făcea referire la universul creator al pictorului.

„Călător pe mare, călător în diferitele lumi ale cunoașterii, Anghel a rămas un neobosit drumeț pe căi bătătorite sau insolite, mersul cu care străbate – cu remarcabila nonșalanță rezervată doar celor siguri de destinul lor – meandrele propriului său drum – care pare să înceapă și să se termine în Itaca, înțeleasă aici ca paradigmă a unei posibile geometrii afective – îi asigură tinerețea pe care cei din jur nu pot decât să i-o admire’”– nota istoricul de artă Ruxandra Demetrescu, în albumul de autor al pictorului publicat în 2010.

Recomandare de lectură: ’’Descos şi ţes’’, o antologie de autor (1971 - 2017) în două volume semnate de chiar invitatul acestei dimineţi, Dinu Flămând, publicate în 2018 la Editura ’’Şcoala Ardeleană’’, un proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri şi Semicentenarului revistei ’’Echinox’’, apărut sub egida Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti.