Cele mai apreciate programe ale TVR 2 au pregătit ediţii în premieră. La „Istorii de bun gust”, fiecare poveste se leagă şi de un secret culinar. Joi, 28 martie, de la ora 21:00, Camelia Moise ne-a invitat în atmosfera inconfundabilă a perioadei interbelice. Aici am păşit în culisele unor poveşti pline de nostalgie, scrise de Sivia Colfescu: „Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene”.
„De multă vreme aveam de gând să scriu lucrurile pe care mi le mai amintesc despre câteva mătuşi fabuloase. Mătuşile mele adevărate, câteva mătuşi adoptate şi chiar mătuşi ale prietenilor mei, femei care, la prima vedere, erau (unele mai sunt) foarte deosebite unele de altele, dar care se asemănau într-o anume privinţă: erau cu toatele nişte supravieţuitoare, femei cu suflete de oţel – e drept, cele mai multe în învelişuri moi de catifea. A, să nu uit: bucureştence, desigur – măcar în unele perioade importante ale vieţii lor – altfel de ce aş scrie despre ele istorioare bucureştene”? Voiam să scriu pentru că mi se pare nedrept să las să se piardă amănunte pline de farmec – sau de haz – ale vieţii lor, amestecate de-a valma în fluviul destinelor ultimului veac. Am tot amânat, prinsă în plasa unor ocupaţii care mi se păreau mai importante. Până într-o zi, când o observaţie a unui prieten m-a făcut să-mi dau seama că e mai important să scriu despre ele, trecătoarele. Înainte de a deveni eu însăm, pentru cine ştie cine, o mătuşă fabuloasă”, spune Sivia Colfescu, scriitor şi director de editură.
Şi tot acum am aflat de la scriitoarea Silvia Colfescu tabieturile mătuşilor fabuloase în ceea ce priveşte prepararea cafelei. În Bucureştiul interbelic, povestea cafelei pleacă de la coada ibricului, pentru că, dincolo de băutura energizantă era un motiv de a petrece în tihnă timp cu familia sau prietenii.
Pentru fiecare cafea se prăjeau boabele proaspăt, strict cantitatea necesară, care apoi se râşneau într-o râşniţă manuală. Se pune ibricul de alamă pe foc, un ibric cositorit în interior pentru că alama este otrăvitoare. Pentru o cafea la ibric la 100 de ml de apă se folosesc în medie 9-10 g de cafea.
Pune apă rece în ibric, iar pentru cei care doresc să consume cafeaua dulce, zahărul se dizolvă de la început. Se adaugă apoi cafeaua şi se pune să fiarbă la un foc mediu. Când se formează un cerc în mjlocul ibricului mai deschis la culoare, iar caimacul de pe margine se ridică uşor, se ia ibricul de pe foc, se lasă să se aşeze zaţul în jur de 20 de secunde şi se pune cafeaua în ceşti. În perioada interbelică, o cafea fără caimac se considera că a fost preparată greşit.
***
Prezentator: Camelia Moise
