„Suferim”, spunea Seneca, „mai mult în imaginație decât în realitate”. Filosoful stoic ar fi putut vorbi despre generații. Membrii Generației Z, născuți între 1997 și 2012, spun că rețelele sociale le-au distrus copilăria. Milenialii, născuți între 1981 și 1996, se plâng că nu-și pot cumpăra o casă. Baby-boomerii, născuți între 1946 și 1964, se plâng că se confruntă cu o pensioare incertă.
Mulți uită de Generația X, formată din cei născuți între 1965 și 1980. Există puține podcasturi sau meme despre Generația X. În afară de „Generation X: Tales for an Accelerated Culture” de Douglas Coupland, un roman publicat în 1991 care a popularizat acest concept, există puține cărți dedicate acestei generații.
Generația X poate că nu are un loc în imaginația populară, dar, spre deosebire de Seneca, suferă cu adevărat, scrie publicația The Economist. Acest lucru este adevărat atât pentru că membrii Generației X se află la o vârstă dificilă, cât și pentru că generația în sine este blestemată.
Un sondaj recent realizat de Ipsos în 30 de țări arată că 31% dintre membrii Generației X se declară „nu foarte fericiți” sau „deloc fericiți”, procentul cel mai ridicat dintre toate generațiile. David Blanchflower, de la Dartmouth College, constată tot felul de lucruri neplăcute, de la nefericire la anxietate și disperare, care ating apogeul în jurul vârstei de 50 de ani. Acest lucru este în concordanță cu teoria „curbei în U a vieții”, care sugerează că oamenii sunt fericiți când sunt tineri și bătrâni, dar nefericiți la vârsta mijlocie. Generația baby-boom a trecut prin asta; în curând, la fel va face și generația milenialilor.
Curba în formă de U există în parte deoarece problemele cronice de sănătate încep să apară la vârsta mijlocie. Oamenii realizează, de asemenea, că nu vor realiza tot ceea ce și-au dorit în carieră. În plus, Generația X trebuie adesea să aibă grijă atât de copiii lor, cât și de părinții lor. În America, ei dedică 5% din cheltuielile lor îngrijirii persoanelor sub 18 ani sau peste 65 de ani, față de doar 2% în cazul generației baby boom. În Italia, ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani care locuiesc cu părinții a crescut de la 61% la 68% în ultimele două decenii. În Spania, creșterea este și mai dramatică. Din ce generație fac parte mulți dintre acești părinți? Generația X.
Nici idealism, nici slujbe confortabile
Nicăieri viața nu este mai în formă de U decât în San Francisco. Tinerii idealisti ai orașului cred că vor fonda următoarea mare companie de inteligență artificială și sunt dispuși să suporte costurile ridicate și criminalitatea. Boomerii de succes locuiesc în case enorme în Pacific Heights și fac parte din consiliile de administrație ale companiilor. Generația X, aflată la mijloc, nu are nici idealismul, nici slujbele confortabile. Doar 37% sunt mulțumiți de viața din San Francisco, comparativ cu 63% dintre membrii Generației Z, potrivit unui sondaj realizat în 2022 de San Francisco Standard, un ziar local. Mulți nu au altă opțiune decât să locuiască în Oakland – ce oroare! – dacă vor o casă mare.
Deși Generația X va scăpa în timp de această situație, va rămâne învinsă în alte privințe. Să luăm în considerare veniturile lor. Generația X câștigă mai mult după inflație decât generațiile anterioare – o continuare a unei tendințe istorice de lungă durată, de care beneficiază și milenialii și Generația Z. Dar progresul lor a fost lent. Un articol recent al lui Kevin Corinth de la American Enterprise Institute, un think-tank, și Jeff Larrimore de la Rezerva Federală evaluează veniturile gospodăriilor americane pe generații, după luarea în calcul a impozitelor, transferurilor guvernamentale și inflației. Între 36 și 40 de ani, veniturile reale ale gospodăriilor Generației X erau cu doar 16% mai mari decât cele ale generației anterioare la aceeași vârstă, cea mai mică îmbunătățire dintre toate cohortele.
Poate că această creștere slabă a veniturilor este o consecință a unui stereotip confirmat de o serie de studii psihologice: Generația X este reticentă în a se angaja în corporații, punând mai mult accent pe echilibrul dintre viața profesională și cea personală și pe autonomie. Nu este o coincidență că în 1999, când Generația X era în floarea vârstei, au apărut două filme de mare succes în care oamenii se eliberau de lanțurile vieții. În „Matrix”, Thomas Anderson, un programator de calculatoare, descoperă că lumea este o iluzie simulată de mașini inteligente. În „Fight Club”, un angajat de birou se alătură unei societăți secrete ai cărei membri se bat între ei. Totul este foarte interesant, desigur, dar nu prea favorabil unei cariere solide.
Ce-i drept, trebuie să recunoaștem că Generația X s-a confruntat cu circumstanțe dificile. De obicei, veniturile oamenilor cresc rapid între 30 și 40 de ani, pe măsură ce avansează în funcții de conducere. Din păcate pentru Generația X, când se aflau în această categorie de vârstă, piața muncii era slabă, în urma crizei financiare globale din 2007-2009. În 2011, de exemplu, veniturile medii nominale ale britanicilor în vârstă de 30 de ani au crescut cu doar 1,1%. Creșterea veniturilor în Italia, care a fost grav afectată de criza euro, a fost la fel de slabă. Iar în Canada, între 2011 și 2017, veniturile medii reale ale persoanelor cu vârste cuprinse între 35 și 44 de ani nu au crescut deloc.
Deceniul pierdut
Generația X nu a reușit nici să acumuleze avere. În anii 1980, când mulți baby-boomeri aveau între 30 și 40 de ani, piețele bursiere globale s-au cvadruplat. Milenialii, care au acum între 30 și 40 de ani, s-au bucurat până acum de randamente puternice pe piață. Dar în anii 2000, când Generația X spera să profite, piețele au scăzut ușor. Această perioadă a fost un deceniu pierdut pentru acțiunile americane în special, venind după bula dotcom și încheindu-se cu criza financiară.
Dar cum rămâne cu proprietatea imobiliară, simbolul suprem al inechității între generații? Narațiunea convențională îi pune în contrast pe milenialii care locuiesc permanent cu chirie cu generația baby-boom, care se bucură de șase dormitoare libere. Cu toate acestea, datele privind proprietatea imobiliară în Statele Unite, furnizate de Victoria Gregory de la sucursala Fed din St Louis, contrazic această idee preconcepută. De fapt, scăderea semnificativă a ratei proprietății imobiliare s-a înregistrat între Generația baby-boom și Generația X. Începând cu vârsta de 30-40 de ani, Generația X avea șanse similare cu cele ale milenialilor de a deține o locuință.
Aversiunea față de proprietatea imobiliară este, în unele cazuri, o alegere. Dar, din nou, circumstanțele sunt probabil un factor mai important. În 30 și 40 de ani, perioada în care mulți oameni achiziționează prima locuință, Generația X a suferit efectele crizei financiare. A devenit dificil să obții un credit ipotecar. Unii dintre cei care aveau deja un credit ipotecar și-au pierdut casa și s-au întors în chirie.
Statisticile agregate reflectă toate aceste tendințe. Jeremy Horpedahl, de la Universitatea Centrală din Arkansas, urmărește averea medie pe generații, folosind date furnizate de Fed. El constată că, la 31 de ani, generația milenialilor are aproximativ dublul averii pe care o avea în medie Generația X la aceeași vârstă. Folosind date din sondaje realizate de Banca Centrală Europeană, găsim dovezi sugestive ale unor tendințe similare în Europa. Între 2010 și 2021, milenialii din zona euro și-au triplat averea netă nominală, în timp ce Generația X doar și-a dublat-o.
Poziția Generației X s-ar putea să nu se îmbunătățească prea mult în anii următori. Aceștia ar putea fi primii care vor avea de suferit din cauza sistemelor de pensii defectuoase. Se preconizează că fondul de securitate socială al Staleor Unite se va epuiza până în 2033, tocmai când Generația X va începe să se pensioneze, ceea ce înseamnă că prestațiile vor fi reduse cu 20-25 %, dacă Congresul nu va lua măsuri.
Sursă foto: Zamrznuti tonovi/ Shutterstock.com
