Curaj, dăruire, muncă, iubire – „armele” cu care greutăţile vieţii sunt învinse

Ne învaţă eroii acestei ediţii de „Destine ca-n filme” - marţi 26 mai, de la ora 21.00, la TVR 2 şi online pe TVR+.

Ediția este disponibilă online pe TVR+

În această săptămână, la „Destine ca-n filme”, Iuliana Marciuc a pregătit poveştile de viaţă a doi oameni care au demonstrat că prin curajul, dăruirea, munca şi iubirea lor au depăşit momentele grele ale vieţii şi au transformat visurile în realitate.

Costel Pârnău s-a născut într-o familie cu cinci fraţi, în care bătăile erau o normalite. La şase ani, este dat la casa de copii unde a trebuit să înveţe multe reguli nescrise pentru a-şi uşura existenţa. Şi cum nu erau de ajuns chinurile prin care trecuse, la numai 17 ani are un accident de tramvai în urma căruia rămâne fără picioare şi fără o mână. Cu toate astea, Costel şi-a recuperat viaţa, s-a salvat de la degradare socială, morală şi spirituală. Nu se mai gândeşte la ceea ce a pierdut, ci la ceea ce a dobândit - cu lacrimi, cu disperare, cu efort şi credinţă.

El a ales să lupte, să spere, să meargă mai departe. Astfel, Costel are acum o familie frumoasă, o soţie iubitoare şi doi copii, elevi la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu”. După ce ani de zile a rămas cu 8 clase, el şi-a terminat liceul, iar acum este student la Facultatea de Psihologie. Şi aşa cum chiar el declară: „Nu mă consider o persoană cu handicap, mie nu-mi lipsesc decât o mână şi două picioare. Suferinţa nu înseamnă doar capacitatea de a face faţă dificultăţilor, ci şi puterea de a le transforma în glorie, în reuşita”. Iar acestea sunt cuvintele unui om greu încercat de soartă, ale unui om care este un exemplu de putere, voinţă şi credinţă.

Contraamiral de flotilă în retragere în marina militară şi căpitan de cursă lungă în marina civilă, Marin Deboveanu a petrecut mai mult de jumătate de veac în marină, străbătând toate mările şi oceanele lumii şi a predat navigaţia în cadrul Facultăţii de Marină Civilă din Academia Navală „Mircea cel Bătrân". În 1968, la cererea Studioului Cinematografic Bucureşti, el construieşte şi conduce mai multe nave cu vele aparţinând diverselor epoci, cu care s-au realizat filmele „Răpirea fecioarelor", „Răzbunarea haiducilor", „Haiducii lui Şapte Cai". Însă cea mai mare realizare a sa a venit în 1975, când a proiectat şi construit vasul „Speranţa” special pentru realizarea filmului „Toate pânzele sus”, după romanul cu acelaşi nume al scriitorului Radu Tudoran.