Puțini jurnaliști au colindat România atât de intens precum Cristian Tabără. Prezentator al emisiunii „Exclusiv în România”, ajunsă la sezonul 25 și aproape 300 de episoade, Cristian a transformat fiecare filmare într-o ocazie de a descoperi un sat, un meșteșug, un peisaj sau o tradiție.
Face parte din lumea presei de aproape patru decenii, după ce a debutat în presa studenţească din Timişoara. Apoi, la începutul anilor 90, în timpul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a realizat, la un radio din local, emisiunea „Ora de religie”, unde a încercat să contribuie să contribuie la educaţia religioasă echilibrată.
Cu o vocaţie de tip pedagogic, jurnalistul TVR a căutat mereu să îi ajute pe oameni să descopere şi să înveţe să fie obiectivi şi echilibraţi.
Cum vede România şi pe tinerii ei ne spune în interviul de mai jos, când ne povestește şi despre legătura dintre credință și televiziune, prețul celebrității, despre noul sezon „Exclusiv în România”şi cum își păstrează energia de a descoperi România la pas, de fiecare dată ca și cum ar fi prima oară.
Ai absolvit Teologia Ortodoxă şi ales un domeniu care presupune vizibilitate, competiție și presiune. Cum s-au împăcat vocația spirituală și expunerea publică? Te-ai simțit vreodată împărțit între cele două lumi sau ai reuşit să le unifici?
Cristian Tabără: Lucram deja în presă dinainte de a da admitere la Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar în perioada studiilor am avut o emisiune radio locală în Oradea, numită „Ora de religie”. Am încercat să contribui la educaţia religioasă echilibrată, într-o perioadă în care societatea românească, abia ieşită din comunism, căuta să afle mai multe despre credinţă şi religie. Cred că vocaţia spirituală înseamnă, de fapt, expunere publică. Preot sau laic, monah sau mirean, nu poţi să faci propovăduire sub anonimat decât atunci cand scopurile tale nu sunt oneste.
Jurnalismul presupune să fii mereu prezent, conectat, „în priză”. Ce ai descoperit despre tine după atâția ani de muncă în care ai fost și observator, și narator, și parte din poveste?
C.T: Principala descoperire privitoare la mine însumi a fost, probabil, aceea că am avut o vocaţie de tip pedagogic, pe care am încercat să o transfer în felul în care îmi fac meseria. Se pare că am căutat şi caut să îi ajut pe oameni să descopere, să înveţe şi să dea mai departe. Să fie obiectivi, echilibraţi şi civilizaţi, indiferent de inconvenienţele şi consecinţele unor asemenea atitudini în lumea actuală.
Mulţi văd televiziunea ca pe o carieră strălucitoare, dar știm că în spate e multă muncă și sacrificiu. Care au fost costurile personale ale drumului ales?
C.T: Prima mare pierdere vine, inerent, ca o consecinţă a statutului de persoană publică: intimitatea. O mare parte de publicului, dar şi o parte a presei, confundă persoana publică cu proprietatea publică şi consideră că are dreptul să invadeze spațiul personal al „celebrităţii”, deseori în manieră neplăcută. Impactul asupra familiei sau al prietenilor este deranjant, uneori. Apoi este faptul că deplasările dese au impact asupra păstrării legăturilor cu cei apropiaţi, familie şi prieteni, care, deşi ştiu situaţia, o îndură uneori cu dificultate. Dar o fac cu multă răbdare şi delicateţe. Le mulţumesc pentru asta.
Ai descris uneori lupta interioară dintre ceea ce vrei să faci și ceea ce ajungi să faci. Cum trăieşti această tensiune astăzi? Ce ai învățat din ea?
C.T: O trăiesc la fel de intens, dar o abordez mai adaptat vârstei. Când te apropii de 60 de ani, speri că te-ai mai şi înţelepţit puţin. În consecinţă, încerc să extrag energia din tensiune, să o convertesc în experienţă şi să o transpun în ceea ce fac, sub formă de glume pilduitoare, de exemplu. Nu este haz de necaz, ci acceptarea tuturor junghiurilor, de la cele lombare până la cele sufleteşti. (râde!)
„Exclusiv în România” scoate la lumină identitatea și bogăția culturală a țării. Ce ai descoperit, în toți acești ani, despre România profundă și despre oamenii ei, care nu se vede la televizor?
C.T: Cred că ceea ce am învăţat despre România este faptul că potenţialul ei este atât de mare, încât bătălia pentru ea este pe măsură. Dar am învăţat şi că poporul a fost mutilat ca mentalitate în perioada comunistă, fiind adus în stadiul de „asistat”. Iar acum este manipulat prin intermediul dependenţei sale de un „tătuc”, de un lider care să mimeze credibil imaginea protectorului salvator. Încerc să combat şi să corectez asta cât de mult pot.
Cele 24 de sezoane „Exclusiv în România”, adică aproape 300 de episoade, ne arată, de fapt, o ţară bogată, plină de resurse, o destinaţie turistică premium, unde nimeni nu se plictiseşte, fie că vorbim de turism cultural, ecumenic, simple drumeţii, turism de aventură sau gastronomic.
În sezoanele „Exclusiv în România” de până acum, aţi reuşiţi să găsiţi locuri sau unghiuri noi de abordare. Faceţi să pară că poveştile despre România sunt inepuizabile. Ce direcţii sau teme v-aţi propus pentru noul sezon?
C.T: Vom încerca să accentuăm şi mai mult atribuirea rolului de povestitor invitaţilor locali, respectiv să atragem cât mai mulţi tineri în poveştile destinaţiilor. Să punem alături toate generaţiile, aşa încât să nu vorbim numai despre moştenire, cât mai ales despre continuitate şi despre dezvoltare. Nu poţi avea viitor, fără a da credit celor pe mâinile cărora va încăpea ziua de mâine.
În acelaşi timp, vom continua să descoperim noi destinaţii turistice, unicate sau pur şi simplu locuri care merită să fie povestite celor de acasă.
Dacă ar fi să rezumi în câteva idei nu cariera, ci omul Cristian Tabără – dincolo de camere și de platou – care ar fi acele lucruri care te definesc cu adevărat?
C.T: Cred că ar fi mai potrivite răspunsurile celor cu care mă înconjor cel mai mult: colegii, prietenii, familia... Ei mă văd aşa cum mă port, nu aşa cum mă cred eu însumi. Totuşi, sper că sunt onest, loial, muncitor, drept şi principial.
Ai declarat că eşti tipicar, perfecționist și uneori greu de suportat. Cum se reflectă aceste trăsături în modul în care lucrezi și în relația cu echipa?
C.T: Prin mici puseuri de autoritate, legate de chestiuni organizatorice, mai ales. Nu mă amestec în abordările editoriale ale colegilor, ci ne sfătuim, cel mult. Îmi place planificarea riguroasă a tot ceea ce poate fi stabilit în avans, fiindcă accept neprevăzutul, dar nu agreez improvizaţia. în rest, toate bune.
Ai fost implicat în campania TVR „România face bine”. Care e concluzia ta personală: România face bine?
C.T: Face bine, dar nu atât de bine pe cât ar fi putut face, dacă electoratul ar fi fost mai pragmatic şi politicienii ar fi fost mai oneşti.
Cum îi percepi pe tinerii de azi, ai pentru ei un mesaj pe care ai fi vrut să-l auzi tu la vârsta lor?
C.T: Îi văd ca fiind mult peste noi, însă lipsiţi de ghidarea responsabilă a generaţiilor vârstnice. Noi nu reuşim să ne depăşim umorile şi nostalgiile, nu le dăm nici îndrumare şi nici încredere şi, mai ales, nu ne dăm la o parte pentru a le face loc. Mesajul meu pentru ei este acela că am încredere în ei, ca să aibă şi ei încredere în noi. Să vorbim unii cu alţii despre noi.
Ce rol are tehnologia în viaţa ta şi cum te afectează? Care sunt gadget-urile de care nu te poţi lipsi?
C.T: Nu sunt foarte dependent de tehnologie. Probabil că telefonul inteligent este device-ul de care mă folosesc cel mai mult. În rest, mă pot lipsi de computer, televizor, GPS sau altele asemenea fiindcă încă mai pot citi: cărți, hărţi etc.
sursă foto: TVR
