Cremona Musica Expo & Festival 2026 a adus, timp de trei zile, constructori de instrumente, interpreți și iubitori ai muzicii într-un oraș a cărui istorie se aude la fiecare pas. Invitată la festival, producătoarea TVR Cultural, Valentina Băințan, povestește întâlnirea cu oamenii care dau formă sunetului și cu o Cremona devenită sărbătoare a muzicii.
La Cremona, muzica începe înainte ca un artist să urce pe scenă. Începe într-un atelier, cu alegerea unei bucăți de lemn, cu gesturile sigure ale unui lutier și cu întrebarea pe care fiecare instrument o poartă în el: cum va suna în mâinile celui care îl va cânta?
Am ajuns aici la invitația organizatorilor Cremona Musica Expo & Festival, desfășurat anul acesta între 2 și 4 octombrie. În pavilioanele expoziției am întâlnit o lume întreagă adunată în jurul instrumentelor muzicale. Viori și violoncele, contrabasuri, piane, chitare, harpe, orgi și instrumente mai puțin familiare stăteau alături de constructorii lor, pregătite să fie privite de aproape, încercate și ascultate. Organizatorii au anunțat pentru această ediție peste 400 de expozanți din mai mult de 35 de țări și peste 200 de evenimente.
Înainte de sunet, mâinile care îl fac posibil
Cremona este legată de numele lui Antonio Stradivari, dar tradiția ei nu aparține doar trecutului. Meșteșugul construirii viorilor continuă în atelierele orașului și este înscris, din 2012, pe Lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. La festival, această moștenire se vede în instrumentele expuse și în discuțiile dintre lutieri și muzicieni: un dialog despre lemn, formă, vibrație și personalitatea fiecărui instrument.
M-am oprit în fața unor mese de lucru și a unor viori așezate în jurul lor. Fotografiile arată frumusețea acestor obiecte, dar în fața lor devine limpede și altceva: câtă răbdare, cunoaștere și muncă se află între un copac și prima notă cântată. Într-un alt stand, un copil ținea un violoncel și arcușul cu bucuria descoperirii. Mi s-a părut una dintre imaginile care spun cel mai bine de ce un asemenea festival contează: îi apropie pe cei tineri de instrumente și de oamenii care le construiesc.
M-am bucurat să întâlnesc și prezența lutierilor din România. La standul lui Ioan Bucur, contrabasurile atrăgeau privirea prin dimensiune și prin frumusețea lemnului. Participarea românească la Cremona este o ocazie de a arăta că și la noi există creatori de instrumente capabili să intre în această conversație internațională despre măiestrie și sunet.
Un festival cu multe voci
Cremona Musica s-a dezvoltat în jurul salonului Mondomusica, dedicat instrumentelor cu coarde. Astăzi, traseul prin expoziție trece și prin lumea pianului, a chitarelor acustice și electrice, a instrumentelor de suflat și a acordeonului. Am descoperit harpe de forme și dimensiuni diferite, o orgă expusă alături de uneltele constructorilor de orgi și instrumente ale căror forme îți stârnesc imediat curiozitatea. Fiecare spațiu deschidea o altă poveste despre felul în care oamenii au căutat, de-a lungul timpului, noi moduri de a produce sunet.
Ediția din 2026 a acordat un loc important tinerilor muzicieni și educației. Prima ediție a Cremona Musica Piano Contest a fost destinată studenților din conservatoarele italiene, iar programul a inclus și un concurs pentru formații de tineri. În același timp, Electric Sound Village a adus chitara electrică, sintetizatoarele și noile tehnologii audio în apropierea tradiției lutieriei. Pentru mine, ca pianist, a fost deosebit de interesant să văd pianul prezent în acest tablou amplu, alături de instrumente cu istorii și limbaje atât de diferite.
Muzica iese în oraș
Experiența nu se oprește la porțile expoziției. Seara, Cremona își schimbă ritmul, iar festivalul continuă prin concerte și întâlniri în centrul istoric. Pe străzile sale, printre clădiri și piețe, înțelegi mai bine de ce tradiția muzicală este atât de puternic legată de identitatea orașului. Am trecut pe lângă Casa Stradivari și am privit Cremona luminată noaptea, cu oameni adunați la terase și cu muzica mereu aproape. În aceste zile, orașul însuși a părut să participe la festival.
Am avut bucuria să povestesc despre Cremona și publicului din România, într-o intervenție în direct la jurnalul de seară al TVR Cultural. A fost un prilej de a transmite, dincolo de cifre și de program, atmosfera locului: întâlnirile dintre generații, curiozitatea vizitatorilor și respectul pentru cei care își dedică viața construirii unui instrument.
Mă întorc de la Cremona cu multe imagini și povești. Una dintre ele rămâne însă foarte simplă: un instrument poate traversa țări și secole, poate ajunge în mâinile unui mare interpret sau ale unui copil care îl descoperă pentru prima dată. În ambele cazuri, totul începe cu cineva care a crezut că poate da o formă sunetului. (Valentina Băințan)
