Cercetătorul Ionuț Anghel, de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții (Academia Română), explică, într-un scurt interviu acordat tvr.ro, că primul pachet de măsuri economice luat de Guvern în această vară „a umblat agresiv la puterea de cumpărare a celor mai mulți, dar a celor vulnerabili, în mod particular”.
Totodată, cercetătorul atrage atenția că austeritatea nu face decât să stimuleze migrația, să favorizeze creșterea nemulțumirilor populației și, pe acest fond, să alimenteze și creșterea mișcării de extremă dreapta.
În interviul acordat tvr.ro, cercetătorul Ionuț Anghel a vorbit și despre ce înseamnă faptul că 17 la sută din populația României este în risc de sărăcie extremă, ce măsuri cu impact pozitiv au fost luate în trecut și cum ar trebui să arate o intervenție pozitivă a autorităților în lupta cu sărăcia.
Citiți și cealaltă parte a interviului aici: Cercetătorul Ionuț Anghel (Academia Română): Este îngrijorător că aproape o cincime din populația României nu are condițiile pentru o viață decentă în Europa anului 2025
Ionuț Anghel este cercetător științific la Institutul de Cercetare a Calității Vieții, din cadrul Academiei Române, din anul 2016. Este implicat în proiecte legate de politici sociale, marginalizarea urbană, reducerea sărăciei și minorități etnice.
* Cercetătorul Ionuț Anghel, de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Foto: iccv.ro *
Primul pachet de măsuri economice: Cei care lucrează în Guvernul României nu au înțeles lecțiile istoriei recente
Având în vedere că știm că, potrivit scorului AROPE, circa 30 la sută din populația generală a țării este în risc de sărăcie, ce impact estimați că vor avea măsurile recent adoptate de Guvern (primul pachet de măsuri economice)?
Ionuț Anghel: Este o mică confuzie aici. AROPE este un indicator mai general decât riscul de sărăcie. AROPE e compus din trei dimensiuni: riscul de sărăcie, deprivare materială și socială, de care vorbeam mai sus, și intensitatea scăzută a muncii, care este un indicator care se uită la gospodăriile în care indivizii muncesc mai puțin de 20% din timpul normal, potențial de lucru. Dacă se combină aceste trei dimensiuni, într-adevăr, în România se ajunge la un procent de 32% din populație care se află fie în risc de sărăcie, deprivare materială și socială severă sau cu intensitate scăzută a muncii.
În orice caz, ce m-a frapat în această vară la primul pachet de măsuri este că faptul că cei care lucrează în Guvernul României nu au înțeles lecțiile istoriei recente, în special cele legate de efectele austerității. Există o întreagă literatura dezvoltată după criza financiară și economică din 2008-2010 despre rolul învățării sociale țn procesul de luare a deciziilor în politicile sociale/publice. Ce zice literatura? Păi, simplu. Faptul că factorii de decizie - politicienii și cei cu rol în elaborarea politicilor publice - învață din experiențele anterioare de implementare a politicilor și se adaptează în funcție de rezultatele anterioare ale acestora.
Din ce experiențe se presupune că au învățat politicienii și cei care elaborează politici publice în foarte multe state din UE? Păi, faptul că austeritatea este o idee foarte proastă. Ea nu duce decât la sărăcire, stimulează migrația externă, crește șomajul tinerilor si șomajul pe termen lung, iar rezultatele ei sunt cel mult ambigue. Unele state din estul și sudul Europei știu cel mai bine asta. Au fost puse la cură după 2010 si s-au ales cu tot felul de probleme structurale de șomaj, slaba calitate a serviciilor publice și, evident, nemulțumiri ale populației și cresterea mișcărilor de extremă dreaptă. Vedem semne asemănătoare și în prezent. Nu mai zic că, dacă mai adăugăm și nemulțumirile legate de creșterea inflației și sprijinul militar pentru Ucraina, ne îndreptăm spre convulsii și nemulțumire generalizată, alimentată de austeritate.
Primul pachet a umblat agresiv la puterea de cumpărare a celor mai mulți, dar a celor vulnerabili, în mod particular. Practic, de la 1 august li s-au oprit 10% contribuție la sănătate la peste 300 de mii de beneficiari de venit minim de incluziune, la aproape 45 de mii de persoane beneficiare de indemnizație de șomaj, și la peste 125 de mii de persoane beneficiare de concediu de creștere și îngrijire copil. În plus, peste 650 de mii de persoane care erau co-asigurate trebuie să scoată acum aproape 2.500 de lei din buzunar pentru a plăti asigurarea de sănătate. Înțeleg că e nevoie de mai mulți bani la sistemul de sănătate, dar cand dai 10% din câteva sute de lei chiar se simte.
Apoi, creșterile de TVA. Așa cum ne spune literatura de specialitate, dar și organisme internaționale, precum FMI, TVA-ul și alte taxe pe consum (accizele) sunt taxe regresive, adică nu țin cont de veniturile persoanei. Persoanele cu venituri mai reduse plătesc un procent mai mare din venitul lor disponibil pentru acele bunuri și servicii care se vor scumpi, decât persoanele cu venituri ridicate. Asta nu o să facă decât să reducă din venitul disponibil în gospodăriile mai sărace și va duce la creșterea inegalităților. Și e păcat că tocmai ce reușise România să își reducă ratele de sărăcie și indicii inegalității în ultimii ani. Acum, probabil, trendul se va inversa din nou spre creșterea acestora.
* Coșul minim de consum pentru o familie formată din doi adulți și doi copii, date valabile la nivelul lunii septembrie 2025. Valoarea coșului pentru o familie de doi adulți și un copil este de 9.343 lei pe lună, pentru o familie de doi adulți fără copii este de 7.002 lei pe lună, iar pentru o persoană adultă singură este de 4.322 lei pe lună. Fundația Friedrich Ebert România și Syndex România au actualizat valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent pentru anul 2025, în baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. *
