La 10 ani de „Cap compas”, Elena Dinu ne vorbeşte cu pasiune despre descoperirea lumii şi bucuria de a împărtăşi cu telespectatorii experienţele inedite trăite pe toate meridianele.
De zece ani, hoinărim prin lume călăuziţi de lentila avidă de cunoaştere a emisiunii „Cap compas”. Călătorii cu sens, ce ne bucură sufletele, în care descoperim, simţim, trăim. În care aflăm informații din toate colţurile lumii, din domeniile antropologiei, culturii, istoriei artei, arhitecturii sau gastronomiei. Elena Dinu şi Titi Dincă, cei doi realizatori ai emisiunii de la TVR 2, ne oferă, de zece ani, şansa unor experienţe extraordinare, în fiecare duminică, de la ora 12.30. Despre motivaţia ce-i însufleţeşte să caute noi şi noi locuri de explorat, despre felul în care ne îmbogăţim sufleteşte şi învăţăm să ne conectăm la lumi aparent inaccesibile ne vorbeşte chiar Elena Dinu, într-un scurt interviu.
Ce învăţăm din călătoriile „Cap compas”?
De cele mai multe ori, convingerile noastre de viață au la bază libertatea de a merge cu pași mărunți, dar siguri, pe o cale croită din aspirații și emoții. Învățăm continuu să descoperim lumea şi realitățile care ne înconjoară. O călătorie veritabilă este doar aceea în care afli lucruri noi și acesta este un element esențial care completează întregul eului propriu, dovedind faptul că ceea ce purtai doar în imaginație poate deveni palpabil.
Orice călătorie este o ocazie prin care te descoperi și conștientizezi că tot ceea ce te înconjoară – oameni, locuri și lucruri – îți aparțin într-un anume fel și că, într-un anume fel, lumea poate fi a ta.
Călătorim adesea după ce am ascultat descrieri, povești, păreri, anecdote. Pornim la drum căutând să ne confirmăm ceea ce au spus alții înaintea noastră sau să le completăm istorisirile. Să vedem cu ochii noştri ce au văzut alții sau să descoperim, în aceleași locuri, lucruri pe care unii nu au reușit să le vadă.
O călătorie nu înseamnă doar „văzut”, ci şi gustat, mirosit, atins. Înseamnă mai ales încercare, experiment, descoperirea unor lucruri noi. Îndeobște vorbim despre un mediu cultural atunci când ne referim la alt spațiu, însă sub această „umbrelă” se află o paletă vastă a unor repere identitare unice.
De unde vine numele emisiunii? Care e filosofia acestei emisiuni?
„Cap compas”... poate în egală măsură o denumire tehnică, folosită pentru orientarea navigatorilor, dar și un orizont aspiraţional. Nord, Sud, Apus și Răsărit se adună într-o singură axă atunci când călătoria se transformă în emisiune a TVR. Ce vedem, ce aflăm, ce simțim… şi ai ales cu ce rămânem după o experienţă virtuală care înseamnă descrierea unui parcurs fizic. Filosofia este una simplă: istoria trăită și împărtășită este meseria mea.
Ce te-a impresionat cel mai mult din călătoriile „Cap compas”?
Există în vorbirea curentă sintagma „a ajunge la capătul lumii”. Un „acolo” aflat departe, unde nici cu gândul nu te poți îndrepta. Așa au fost pentru mine numeroase experiențe. Meseria mea presupune să văd puţin în viitor, să anticipez cât mai multe dintre scenariile posibile ale unui context. Sunt destinații spre care am plecat sceptică, iar când s-a apropiat ceasul plecării, nu aș mai fi vrut să mă despart de locul acela. Mi s-a întîmplat în Maroc, în țări din Nordul Africii, în Caucaz, în Asia și în multe spații europene. Întotdeauna am găsit bucuria să revin acasă cu desaga plină de imagini, având ce povesti telespectatorilor.
Nu pot să aleg o destinație. Nu există termene de comparație între orașe sau țări. Fiecare loc este diferit. Te impresionează orice vezi, de la temple la muzee, de la oameni la artizanat sau gastronomie. A descifra esenţa unui loc este o experinţă polivalentă, similară deschiderii unei încăperi cu comori în care pot fi găsite, aşezate parcă pentru un alt timp, şi aur, şi nestemate, și lucruri mărunte, aparent neînsemnate, din nimic însăilate, lucruri de priviri uitate şi mai ales o intangibilă bunătate. Țesături invizibile împletesc la un loc, într-o memorie colectivă, selectivă sau nu, oameni, fapte și locuri. Acestă memorie este o referință importantă pentru celebrarea experienței unice a unui spaţiu civilizaţional. Dincolo de simboluri, dincolo de culori, oriunde întorci capul, vezi alte combinații de forme și semnificații și nu poți să nu te bucuri şi să nu te entuziasmezi. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să percep un oraș ca pe un spectacol al vieții care curge ca un fluviu.
Spre ce zări a pornit echipa emisiunii până acum şi ce destinaţii are în plan pentru acest an?
După mai bine de 10 ani de activitate, am reușit să acoperim spaţii distincte din Europa, Asia, Orientul Apropiat, Nordul Africii sau Caucaz.
Fiecare an începe cu semne de întrebare, pentru că este greu de evaluat ce destinaţii sunt abordabile. Esenţial pentru materializarea proiectelor este suportul organizatoric și de producţie de care trebuie să beneficiem și în special accesul în locurile de filmare. Altfel, nu rămânem decât la nivelul unor descrieri sumare de pe margine, fără a putea surprinde esenţa unor realităţi. Fără ajutorul partenerilor noștri și fără prietenii care ne vin în spirijin, nu am fi reușit să menținem acest produs timp de 12 ani. Lucrăm în regim de videojurnalism pentru a eficientiza bugetul.
Foarte greu de spus încotro în 2025, mai ales că unele experiențe trecute au dovedit că decizia și oportunitățile pentru unele deplasări au fost, la propriu, de pe o zi pe alta.
În ce fel te-a îmbogăţit experienţa „Cap compas”?
Nu există cunoaștere la timpul prezent, întoarcere în trecut sau proiecție în viitor fără mișcare. A te mișca înseamnă a descoperi. A descoperi înseamnă a ști.
Ce a adus în plus anilor tăi de experienţă în televiziune?
Simt cum fiecare drum a devenit în sine o experiență inițiatică pe care încerc să o transform într-una publicistică și, totodată, să o îmbrac într-un limbaj simplu, care să transmită în chip natural, nu prin figuri de stil complicate și prin superlative exaltate, bucuria de a aduna amintiri despre lume, memoria care contează.
După 30 de ani de televiziune, în care am lucrat de la reportaje până la documentare, campanii și transmisiuni ale unor evenimente ample, ultimii 10 ani au reprezentat noi provocări. Să ajungi în locuri în care, desigur, mulți merg, dar şi în altele în care nu a călcat picior de român, cu atât mai puţin de jurnalist, devine indubitabil o frontieră. Te face să te simți mic și să înțelegi că misiunea ta nu se termină încă. E ca o cercetare de teren în care cauţi, identifici, sapi și o iei de la capăt.
Cultura ne modelează comportamentul. Așa cum evident este și faptul că emoțiile se intensifică atunci când călătorești. Îmi tot spun că unele lucruri sunt evidente, chiar dacă nu sunt rostite. Călătoriile m-au făcut să citesc de două ori mai mult. Când tragi linie, îți dai seama că puteai și mai mult și, desigur, mai bine.
