În 27 noiembrie 2021, ora 22.00, la TVR 3, Doru Ionescu vă invită la un „Remix” plin de arhive: Două cărţi ale emisiunii şi un muzeu al muzicii în Palatul Culturii din Iaşi.
Două noi volume ale emisiunii „Remix” au fost lansate în noua serie „Brand Cultural de Bucureşti”, pusa în pagină de editura Casa de Pariuri Literare cu sprijinul ArCuB. Lansate on-line cu tot dichisul – (interviuri, expoziţii virtuale, spectacole şi concerte preînregistrate) – cele patru volume prezentate de editor au aparut în format fizic, se distribuie gratuit şi lasă loc de viitoare continuări şi reeditări.
Cronologic, prima spune povestea Teatrului (educaţional) Replika, prin Radu Apostol şi Mihaela Michailov, exemplificată prin motivaţia celor doi fondatori şi mai multe spectacole de urmărit şi de preluat şi în ţară.
A doua carte se identifică cu viaţa şi opera lui Voicu Rădescu, plecat de curând dintre noi, dar rămas: Green Hours. Celebrul club bucureştean, în activitate, este prezent în istoria culturală post-revoluţionară, atât prin teatrul independent pe care l-a născut şi l-a promovat cât şi prin numeroasele evenimente muzicale, de la jazz la rock. Nu întâmplător, Rozana Mihalache şi echipa din Calea Victoriei au lansat volumul printr-un concert al marelui pianist şi profesor Mircea Tiberian.
Volumul „Club A. Muzica... şi cei ce-au devenit altcineva” continuă primul jurnal al „întâlnirilor irepetabile” din volumul lansat în urmă cu fix un deceniu, cu ceea ce s-a întâmplat după 1990 în hruba din str Blănari 14, care din păcate nu mai funcţionează momentan. În fapt, sunt iterate zeci de întâlniri filmate pentru TVR 2 şi TVR Cultural în perioada 2001 – 2008.
Stagiunile „Rock sub seceră şi ciocan”, „Întâlnire undergROund la Club A” ori „Remix – Rock Forum” au resuscitat vremurile muzicale din comunism, apoi s-au întors spre prezentul continuu, aducând pe scena clubului (şi de acolo în faţa telespectatorilor) sute de formaţii în afirmare ori pe val, de la Luna Amară, Grimus şi Altar la Viţa de Vie, Implant pentru Refuz, Omul cu Şobolani, Coma şi atâtea altele. Mulţumiri directorului de programe Paul Radu, Cineclubului A (Mirel Leventer), managerilor Adrian Şoaită şi Mihai Ionescu, dar şi Arhivei Multimedia TVR (care depozitează sute de ore de emisie).
Al patrulea volum se constituie într-un puzzle de declaraţii despre istoria culturală a României care s-a scris în Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, începând din 1937.
Fireşte, cele mai multe informaţii se referă la perioada de directorat a lui Laurenţiu Toma (1972 – 2003), folosind din plin arhiva „Stud-Film” (Emilian Urse), de dinainte şi după...
Poveşti, povestiri, amintiri despre Teatrul studenţesc „Podul”, Ioan Luchian Mihalea şi grupul coral Song, primul club studenţesc de jazz (fondat în 1964), cluburile de folclor („Doina”), muzică uşoară, film, literatură, SF, dans, brigăzi artistice, stagiunile de muzică clasică, rock & folk (Eugen Avram a susţinut un recital cu melodii din epoca de aur... muzical: 70 - 80) şi atâtea altele. Mulţumiri editorului Cristian şi echipei cdpl, referentului CCSB Anda Avrămuţ. O rubrică in memoriam Daniela Caraman Fotea şi Laurenţiu Toma...
Post scriptum la un documentar „Remix” despre Reinventarea chitarei electrice la romani, a doua rubrică este un reportaj la Palatul Culturii din Iaşi, într-un muzeu dedicat instrumentelor muzicale mecanice.
Aflată de 15 de ani pe urmele inventatorului Gabriel Dimitriu, inventatorul dozei electromagnetice (cerere de brevet înaintată în decembrie 1929), echipa „Remix” a descoperit în Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” ceea ce nu a reuşit să facă la Paris în 2010, nici ulterior.
Ghid - dna muzeograf Teodora-Camelia Cristofor, care ne-a îndreptat spre o donaţie a fiicei inventatorului. Ilustraţia aparţine deopotrivă arhivei TVR, prin intermediul unei emisiuni semnate de Aristide Buhoiu despre muzica interbelică.
Cu precizarea că prima aplicaţie a invenţiei românului a fost vioara electrică (şi violoncelul – vezi turneele de prezentare ale lui Gabriel Dimitriu, dar şi Constantin C Nottara, printre alţii), în paralel, dincolo de ocean, am asistat la apariţia chitarelor electrice. În rest, istoria este cunoscută: prima chitară amplificată electric a fost proiectată în 1931 de George Beauchamp, cu Paul Barth, un prototip construit de Harry Watson. Producţia comercială a început în vara anului 1932, un parteneriat al celor doi cu Adolph Rickenbacker. În 1934, compania a solicitat un brevet, acordat abia in 1937... pentru ca, după 20 de ani, toate aceasta să nască un subgen muzical fabulos: Rockul! Care ar putea avea un muzeu la Bucureşti, poate după autostrăzi şi centură...
credite foto identificate: cdpl, Club A, CCSB, Bogdan Sterpu
