Emoții pentru Sorin Hobana care, la scurt timp după ce a făcut anunțul de pensionare, a fost invitat în studioul 12 al TVR Sport pentru a da un interviu. Aici, jurnalistul poreclit Hobincu de colegi a fost surprins cu tort, șampanie, dar și o plachetă care să-i amintească de momentele trăite din plin în Televiziunea Română.
„Este un gest mai mult simbolic. Vreau să vă mulţumesc în numele instituţiei pentru toată munca pe care aţi depus-o. Vă mulţumim pentru momentele în care ne-aţi luminat, entuziasmat şi emoţionat cu remarcile şi comentariile dumneavoastră”, a spus Dan Cristian Turturică, preşedinte director-general al TVR.
„Hobincu, un campion al poveștilor sportive. Respect și mulțumiri!”, scrie pe placheta personalizată oferită de colegi, un semn de recunoștință pentru 43 de ani de muncă în TVR, din care 35 doar în Redacția Sport.
Dincolo de statistici și importantele momente ale carierei sale: 18 turnee finale de fotbal, 18 ediții ale Jocurilor Olimpice și sute de ore de la alte competiții naționale și internaționale pe care le-a transmis și comentat, Sorin Hobana a trăit cu pasiune fiecare experiență în TVR.
În interviul oferit, a vorbit cu emoție despre primii pași în Televiziunea Română, despre sacrificiile făcute pentru a deveni un comentator sportiv respectat și nu a ratat ocazia să amintească cu umor și despre bâlbele care mai scapă în direct. Cu drag și-a amintit de oamenii pe care i-a cunoscut și care i-au devenit mentori, colegi și prieteni. Ca o surpriză... iată cum a petrecut prima sa zi de pensionar:
Reporter: Un jurnalist poate să iasă la pensie? Cum a fost prima zi de pensie pentru Sorin Hobana?
Sorin Hobana: M-am uitat la televizor la meciuri, chiar aveam pentru o clipă tendinţa să fiu atent la minute, la marcatori. Încă am acces la email-ul şi grupul de WhatsApp ale redacţiei... Chiar le-am pozat la un moment dat o burtieră care era fără diacritice şi i-am certat. E greu. La un moment dat începusem să-mi doresc să ies la pensie, iar acum îmi pare rău că se întâmplă.
Reporter: Ce mentori aţi avut?
Sorin Hobana: Norocul a fost că s-au schimbat vremurile, pentru că altfel nu ştiu ce s-ar fi întâmplat. În 1990 eram în ultimul an de facultate şi a fost o problemă de obţiune. Puteam alege orice departament. Dar am ales sportul şi, încet, încet am început să învăţ. Redacţia de-abea se înfinţase, în anii 90. Mentorii, erau aproape toţi la TVR: Daddy (Dumitru) Graur, Cristi Ţopescu, Ionel Stoica, Bebe (Ilie) Ciurescu, operatorul Doru Lepădatu, Cornel Pumnea, apoi au început să vină şi alţii Victor Bonifaciu, Dana Alexe, Bogdan Stănculescu, Emil Grădinescu. Încet, încet ne-am mărit. A fost o perioadă frumoasă în anii 90. O perioadă romantică, în care eram mai tot timpul aici, de luni până duminică. Făceam de toate, de la măturat pe jos până la apariţii pe post. Aşa s-au adunat nenumărate Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene....
Reporter: Dacă ar fi să alegeţi câteva momente extraordinare din carieră, care ar fi acelea?
Sorin Hobana: Aş zice, probabil, finala UEFA Champions League din 96, de la Roma, Juventus cu Ajax Amsterdam. Au foarte multe, ultimul record mondial la zbor cu schiurile al lui Ştefan Kraft de acum vreo 8-9 ani, întreg turneul final din EURO 2000 din Belgia şi Olanda, când am făcut echipă cu Cristian Ţopescu şi am comentat ceea ce a fost multă vreme, până la partida cu Ucraina de anul trecut, singura victorie a României la un campionat european, 3-2 cu Anglia, şi, probabil, festivitatea de închidere a Jocurilor Olimpice de la Londra, în 2012. Mai sunt foarte multe...
Reporter: Ce sacrifică din viaţa personală un jurnalist sportiv?
Sorin Hobana: E greu să găseşti un echilibru, pentru că viaţa de jurnalist implicat mereu în evenimente, mereu cu termene urgente, nu-ţi permite prea multă viaţă privată. Pe de altă parte, nici viaţa privată nu poţi s-o sacrifici total, aşa că ajungi iar la cuvântul echilibru. Nu ştiu, cred că am reuşit, cât de cât, să găsesc un echilibru... uneori a înclinat balanţa mai mult spre tasul de serviciu, alteori mai mult spre tasul familiei... Probabil că de acum încolo voi avea mai mult timp să mă ocup de familie şi de lucrurile pe care n-am reuşit să le fac.
Reporter: O întâmplare amuzantă din cariera dumneavoastră...
Sorin Hobana: Nu vă închipuţi cum tremuram de emoţie la primele comentarii, când mă gândeam la cât de multă lume mă aude. Să nu spun vreo prostie, să nu greşesc gramatical, să nu spun vreo cacofonie... pentru că suntem expuşi, cum greşim ne vede şi ne aude toată lumea. E o diferenţă mare între presa audiovizuală şi cea scrisă. Acolo reciteşti, verifici, mai există un cap limpede... Aici, au fost atâtea „poveşti nemuritoare” care umblă încă prin redacţie... şi cu mine, şi cu alţi colegi care au făcut tot felul de nepăţite. La începutul anilor `90, făcea Daddy Graur o emisiune în studio, cred că duminică după-amiază, ne dădea fiecăruia un material de pregătit şi el prezenta. Mie mi-a "picat" cred că un turneu final de Campionat European de lupte. Nu exista internet, să mă pot documenta, am primit o casetă. Am vorbit la federaţie, am întrebat, cât am reuşit să aflu. Trebuia să fac un material de câteva minute. Printre cei care participau pe saltea într-o luptă, era un francez pe care îl chema Lascau. Fiind profesor de franceză la bază, m-am gândit la celebrele peşteri de la Lascaux şi zic: „Francezul Lascau luptă...”, totul a fost bine. După ce s-a terminat emisiunea, ne-am întors în redacţie şi sună telefonul. „Alo, bună ziua, cu Hobana...”. „Da, eu sunt...”, am răspuns. „Să știi că sportivul este român plecat în Franţa. Îl cheamă Lascău!”. Mi-a căzut tavanul în cap. Viaţa unui comentator sportiv este foarte grea şi nu ai cum să le știi pe toate. Pentru că n-ai cum să-i mulțumești pe toți. Spunea un coleg, într-un interviu, că în meseria asta nu e important să te placă foarte mulți, ci să te înjure cât mai puțini. Atunci poți să spui că ți-ai îndeplinit misiunea.
Reporter: Ce sfaturi dați unui tânăr care visează să devină comentator sportiv?
Sorin Hobana: Greu de spus, mai ales că, de când am început eu și până acum, lumea s-a schimbat mult. Dacă ar fi să o iau pe direcția clasică, ar trebui să ai câteva calități înnăscute sau dobândite: voce, dicție, fluență, gradație. Să fi citit foarte mult, ca să ai un bagaj de cuvinte care să te ajute în exprimare, evident, să ai cultură sportivă legată de disciplina pe care o comentezi, ca să nu stai tot timpul să te uiți pe hârtii. De exemplu, am încercat o dată să comentez hochei. E imposibil dacă nu urmărești câțiva ani înainte. Se întâmplă foarte multe lucruri în același timp și nu știi unde să te uiți mai întâi. Până citești lista unde sunt trecute numerele și numele jucătorilor, a trecut pucul pe la vreo patru sportivi. Nicio șansă! Deci, cultură sportivă și, nu în ultimul rând, cultură generală, pentru că nu ai altfel cum să comentezi niște festivități olimpice care sunt încărcate de aspecte literare, muzicale, filosofice, istorice sau tehnice. Trebuie să știi despre ce vorbești!
Reporter: Ce a însemnat pentru dumneavoastră TVR?
Sorin Hobana: Totul. Aici m-am născut, aici am crescut, aici am început să călătoresc în lume și să transmit competiții. M-am educat sub aripile unor nume imense și încet, încet, am început și eu să transmit către alții din ceea ce am învățat. Va fi foarte greu acum să concep viața fără TVR! Sunt 43 de ani, o viață de om!
Un CV impresionant:
* FOTBAL - sute de meciuri din Campionatul și Cupa României, partide din Franța, Anglia, Italia, Spania, meciuri ale echipelor Naționale ale României, jocuri de la aproape toate turneele finale europene și mondiale desfășurate de la Italia 1990 până la Brazilia 2014 (inclusiv finala Euro 2000, Franța-Italia, în direct de la Rotterdam, alături de regretatul Cristian Țopescu), meciuri din Cupa UEFA (inclusiv finala Inter - Lazio, în direct de la Paris, în mai 1998), Cupa Cupelor și Champions League (inclusiv finala Juventus - Ajax, în direct de la Roma, mai 1996), 3 Supercupe ale Europei, în direct de la Monte Carlo etc;
* SCHI - sute de competiții de sărituri de la trambulină, combinată nordică, fond, schi alpin, artistic, snowboard, schicross, etc;
* TENIS - turnee de Grand Slam de la Melbourne, Roland Garros, Wimbledon, meciuri de Cupa Davis, alte partide;
* ÎNOT - CM Barcelona 2003, Melbourne 2007, Roma 2009;
* Canotaj, kayak-canoe, biatlon, arte marțiale, rugby, curling, handbal, basket, volei, ciclism, yachting, sporturi extreme, etc.
* Jocurile Olimpice, 18 ediții:
9 de iarnă, dintre care Albertville 1992, Lillehammer 1994, Salt Lake City 2002, Torino 2006 și Vancouver 2010 de la fața locului, și
9 de vară, dintre care Atena 2004, Beijing 2008 și Londra 2012 de la fața locului.
A comentat live la TVR: 8 titluri olimpice românești, plus alte 5 medalii de argint și două de bronz câștigate de sportivii români.
A comentat live la TVR: 15 festivități olimpice, din care 13 consecutive, de la închiderea Torino 2006 până la închiderea Pyeongchang 2018.
Când nu a comentat, a participat la acoperirea evenimentelor prin prezentări, dublaje, reportaje, rezumate, coordonări, retrospective șamd.
