Despre traumele emoționale ale militarilor care au fost în situații de viață și de moarte am aflat pe 29 decembrie, ora 22.00, la TVR 1, în ultima ediție din acest an a emisiunii „Frontul de acasă”, realizată de Alina Grigore.
„Când discut despre momentul rănirii sau despre alți colegi care au trecut prin ce am trecut și eu crește starea de emotivitate. Mă emoționează acele zgomote care se aseamănă cu focuri de mitralieră!”, povestește plt.adj. pr. în retragere Ionel Bida.
Veteran al armatei, Ionel Bida a fost rănit într-o misiune complexă de luptă, în Afganistan, în 2010.
„Lupta a început la 2 dimineața, iar eu am fost rănit în jurul orei 10. A urmat un schimb de focuri prelungit. Au început cu foc de infanterie, de mitralieră și cu lovituri de aruncător de grenade. Au fost șapte lovituri de AG asupra locului unde mă aflam. Ca să trăiesc, a trebuit să continui lupta și, folosind antrenamentele din țară, târându-mă pe spate, am condus mai departe focul. Am reușit să mă adăpostesc după o stâncă, unde un alt camarad al meu mi-a strâns garoul, m-a susținut cu foc și am reușit să ne retragem într-o zonă adăpostită. A urmat o primă intervenție efectuată de un sanitar american, care mi-a scos glonțul din picior și am fost evacuat cu un elicopter medical la cel mai apropiat spital de campanie”, rememorează plt.adj.pr. (rtr) Ionel Bida acele teribile momente.
Pentru orice om care trece printr-o situație de viață și de moarte, susținerea familiei este crucială.
„Au fost momente foarte grele, cumplite! Îmi este greu să îmi amintesc ce am trăit atunci. Dar ne-am susținut unul pe celălat, i-am fost alături și iubirea dintre noi ne-a ajutat ca totul să fie mai ușor”, povestește Elena, soția lui Ionel Bida.
„Sechelele sunt atît de ordin fizic, cît și psihic. Fizic au rămas cinci schije înfipte în nervul sciatic, în partea de jos a piciorului, iar în plan psihologic a trebuit să accept că sindromul post-traumatic este prezent”, afirmă, cu sinceritate și emoție, Ionel Bida.
După încercările vieții de militar, Ionel Bida a continuat să reprezinte România datorită unei alte pasiuni: înotul. Pe care a ajuns să-l practice la nivel de performanță, la două ediții ale Jocurilor Invictus. Doar că, pentru subofițerul în retragere, înotul reprezintă mult mai mult: este o formă de terapie a sufletului!
„Acolo, în apă, e ceva aparte. Sunt eu cu mine însumi, sunt eu cu Dumnezeu. Este cel mai bun tratament, cea mai bună terapie pe care pot să o am în tratamentul acestui sindrom post-traumatic!”, mărturisește militarul.
„De cele mai multe ori, simptomele apar la întoarcerea acasă. De fiecare dată când se gândesc la experiența traumatică prin care au trecut, încep să se simtă foarte sensibili. Să fii militar, să fii pregătit să fii cel mai puternic, cel mai bun și, dintr-o dată, observi că psihicul și corpul tău te trădează. Amintirile traumatice se simt atât pe partea emoțională, cât și corporal. Simțim frica, de obicei, în stomac, simțim furie în piept sau în cap ori simțim o încordare foarte mare a corpului. Ritmul cardiac se modifică. Pot apărea coșmarurile. Partea traumatică își dorește să fie văzută și atunci ea va începe să intruzeze. E important să fii loial tu cu tine și să spui: da, am trecut prin ceva copleșitor. Pentru că și dacă ești militar, ești om! Ai același sistem nervos ca noi toți. Și acest sistem nervos poate fi afectat”, descrie traumele militarilor Maria Magdalena-Macarenco, psiholog clinician principal și psihoterapeut EMDR în cadrul Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei din Bucureşti.
Maria-Magdalena Macarenco este psiholog clinician principal şi coordonează Departamentul pentru Asistarea Psihologică a Militarilor și Familiilor acestora. Este un psihoterapeut cu experiență de front: a fost în două misiuni externe, în Irak, unde a asistat psihologic militarii expuși unor incidente traumatice.
„Fuga este prima reacție naturală la o amenințare de viață. Dar militarii sunt antrenați să rămână acolo și să lupte. Trebuie să se protejeze pe ei, să-i protejeze pe ceilalți sau să-i extragă pe colegii răniți. Asta înseamnă foarte mult pentru psihicul oricărui om. Implicit și pentru un militar. Care este foarte bine antrenat pentru situații de risc. Dar ce antrenament te formează să aduni rămășițele colegului tău?”, descrie Maria-Magdalena Macarenco o situație de front care poate declanșa sindromul post-traumatic. De-a lungul carierei sale a întâlnit militari care aveau PTSD. Dar și militari care aveau alte probleme emoționale cum ar fi tulburările depresive sau anxioase.
„Trauma războiului se reflectă prin coșmaruri, amețeli, tot felul de imagini și de sunete. Este ca o căsuță care stă închisă și fără să vrei experimentezi spaime și tot felul de lucruri pe care nimeni nu și le dorește. Cei mai mulți dintre militarii răniți sunt afectați emoțional ca urmare a traumelor suferite. Poți merge mai departe cu ajutorul psihologilor specializați și al credinței în Dumnezeu! Poți trece mult mai ușor peste problemele medicale, inclusiv psihice, împreună cu familia. Din păcate, în 80 la sută dintre cazurile militarilor răniți, familiile s-au destrămat. Eu sunt unul dintre fericiții care nu am pățit așa ceva, dar sunt colegi în astfel de situații, având diferite grade de invaliditate, boli, sechele. Însă avem și mulți militari care s-au recăsătorit și au o viață frumoasă, chiar dacă nu mai au picioare, mâini. Iată că viața îți aduce și bucurie, și fericire, și armonie, și dragoste!”, declară lt. (rtr) Marius Apostol, militar rănit în Afganistan și președintele Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități (AMVVD).
Societatea de Psihologie Militară, Centrul de Psihologie Aplicată din cadrul Universității București și Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități au realizat un studiu pe 6.500 de militari având ca temă traumele emoționale suferite la întoarcerea de pe front. A reieşit că peste 4.000 prezintă răni sufletești care îmbracă diferite forme. Oficial, în baza de date a Direcției Medicale a MApN figurează doar 20 de militari care, la momentul repatrierii, prezentau manifestări asociate tulburării de stres post-traumatic și au fost tratați. Din 50.000 care au participat, în total, la misiuni externe. MApN a anunțat oficial primele două cazuri de sindrom post-traumatic abia în 2014. Când alte armate înregistrau deja procente între 4 si 20 la sută în rândul soldaților cu experiență de front. Unitățile militare au psihologi, dar armata nu dispune de centre specializate în tratarea acestei tulburări. Abia în ultimii doi ani s-au înființat funcții de psihologi clinicieni operaționali în rețeaua sanitară a MApN. În aceste conditii, sunt militari care au primit ajutor din zona civilă.
„De cele mai multe ori, familiile sunt primele care sesizează perturbarea. Am avut o situație când soția a sesizat aceste schimbări de comportament prin telefon, el fiind în misiune, ea fiind aici, în țară. Și a primit sprijinul nostru. Este important ca oamenii să știe că nu este o problemă să sufere. Suferința umană este firească atunci când realitatea pe care o trăim este potrivnică felului nostru de a funcționa, iar această suferință lasă urme dacă nu ne ocupăm de ea. De aceea invităm oamenii să recunoască suferința pentru a se putea bucura de viață”, declară Diana Vasile, psiholog clinician principal, psihoterapeut, președinte al Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei din Bucureşti.
Ce este îngrijorător, spune Maria Magdalena Macarenco, e că militarii expuși unor evenimente traumatice vin către serviciile de asistare psihologică foarte târziu. Uneori după zece ani, alteori după mai mult de zece ani. În tot acest timp, simptomele se cronicizează.
„PTSD-ul se tratează oricând. Pot veni și după 30 de ani la de la episodul traumatic, dar va dura mai mult. Pentru că mecanismele de protecție pe care ei le-au avut activate în tot acest timp sunt încă acolo și sunt cele care nu îi lasă să se uite la durerea lor cea mai mare. Și atunci ai de-a face cu mult mai multe ziduri. Există însă terapii speciale, pentru procesarea amintirilor traumatice. Militarul este expus la amintirea respectivă și se introduce o stimulare bilaterală care ajută creierul să facă ceea ce el nu a putut în momentul traumatizării”, explică psihologul clinician Macarenco.
Ajută să înțelegem că o experiență din trecut poate lăsa urme în interiorul nostru.
„Trebuie să ne reașezăm pe noi. Nicio rană nu trece de la sine. Dacă este îngrijită și adecvat abordată, ea va lăsa o cicatrice mult mai mică și ne va permite să ne recuperăm mult mai repede. Asta înseamnă că noi câștigăm timp, energie psihică, bucurie de viață, claritate în stabilirea obiectivelor și în relațiile cu ceilalți. Și nu în ultimul rând, această explorare ne va permite să aflăm mult mai multe lucruri despre noi, încât s-ar putea să ne placă mai mult de noi și de ceilalți. Noi avem acest motto în institut: Fii bine cu tine!”, spune Diana Vasile, președinte ISTT.
„Oferim asistare gratuită pentru militarii răniți care au suferit o traumă emoțională. Și șase ședințe gratuite pentru militarii care nu au fost răniți dar au nevoie de asistare psihologică de orice fel. De asemenea, pentru familiile lor care au nevoie de ghidare, de psihoterapie sau de consiliere psihologică pentru că se confruntă cu tot felul de dificultăți relaționale atunci când militarul se întoarce dintr-o misiune”, anunță psihoterapeutul ISTT Maria Magdalena Macarenco.
Institutul colaborează cu medici psihiatri, cu specialiști în kinetoterapie, cu medici din alte specialități, deoarece efectele traumatizării au implicații atât psihice cât și fizice.
„Sunt situații în care simptomele de stres-post traumatic se pot ameliora sau pot să dispară chiar și după o ședință, două, trei. Nu mai suntem în situația în care trebuie să stăm de vorbă mult ca să ne simțim mai bine. Aceea este psihologia de acum zeci de ani. Vorbim de strategii, metode, tehnici care pot fi eficiente foarte repede. Sigur, pentru o dezvoltare armonioasă, pentru acea creștere post-traumatică este nevoie de mai multe ședințe. Dar primul obiectiv în psihoterapia traumei este stabilizarea persoanei. În cazul militarilor, cu robustețea, capacitatea intelectuală, experința lor de viață, avem resurse foarte multe cu care putem lucra astfel încât să recuperăm echilibrul persoanei”, explică Diana Vasile, președinte ISTT.
***
În fiecare miercuri seară, de la 22.00, la TVR 1, jurnalista Alina Grigore aduce în prim-plan uimitoare poveşti de viaţă şi de front ale unor oameni excepţionali, nu doar pe câmpul de luptă, ci şi în viaţa de zi cu zi. Mărturiile exclusive sunt completate cu momente semnificative din istorie, analize de actualitate, expertiza unor medici specializaţi în diferite tipuri de traume şi psihoterapeuţi. „Frontul de acasă” se vede şi la TVR Internaţional, joia, de la ora 13.00, iar la TVR Moldova, vineri, de la 11.30.
