Miercuri, 25 noiembrie, ora 21.30, la TVR 3, "Spectacolul Lumii" vă invită la un Safari în Jawa .
O linie de tren rapid străbate insula Jawa de la răsărit la apus cale de o mie de kilometri. Cam pe la jumătatea acestei distanțe, Ioan Grigorescu face un popas pentru a vizita grădina botanică de la Bogor, un parc de 120 de hectare vechi din 1847, în jurul palatului de marmură al fostului guvernator olandez.
Peste șaisprezece mii de specii de plante, flori uriașe, lotuși cu frunzele de trei metri diametru, liane, lilieci uriași, arbori de cauciuc, cețuri și cascade... Decorul exotic și luxuriant ne conduce în lumea amintirilor din copilărie, amintiri despre un viitor imaginat.
„Totul pare cuprins de o tainică vrajă, ca în orele de geografie când roteam globul pământesc încercând doruri neînțelese după drumuri lungi, cu irezistibila lor chemare spre necunoscut. Micul Prinț al lui St. Exupery, Mowgli din Cartea Junglei a lui Kipling... și viscolul buciumând în hornul înghețat al godinului fără lemne de lângă catedra pe care globul continua să se învârtească. Iar acum mă aștept să-i văd pe toți eroii copilăriei mele ivindu-se dedupă rădăcinile osoase ca niște spinări de animale antediluviene ale bătrânilor Ficus Religiosa, copaci sacri pentru indonezieni...” (Ioan Grigorescu, Safari în Jawa, miercuri 25 noiembrie ora 21.30, TVR 3)
În respectul pentru natură pe care-l cultivă în toate episoadele serialului, Ioan Grigorescu amintește o concepție răspândită în zonă, conform căreia natura o împrumutăm doar pentru timpul vieții noastre de la generațiile următoare, urmând ca la sfârșitul vieții noastre s-o redăm copiilor noștri în stare cel puțin la fel de bună cum am primit-o... vai, suntem atât de departe de o asemenea aspirație !
Călăuza noastră ne va invita în continuare la un safari, mai precis un video-safari, în parcul zoologic de la Taman, în care călătorul poate vedea (și noi, de altfel !) o mare diversitate de specii, în stare de semilibertate. Aici intervine umorul și talentul scriitorului, care însoțește imaginile pline de inedit cu darul condeiului său, împrumutățnd vorbe, atitudini și personalitate necuvântătoarelor.
Zebre, girafe, căprioare, iacul, lama, capra de stâncă, urșii, elefanții și rinocerii, leii, tigrii și hipopotamii își joacă așadar rolul în mica poveste pe care domnul Grigorescu a construit-o pentru noi, într-o zi de vacanță în țările calde, acum aproape douăzeci de ani... Totul sub privirile curioase ale casuarului multicolor, și sub ochii îngrijorați ai mamei-urangutan care construiește un culcuș cald pentru puiul ei.
Privirea călătorului se oprește însă cu mare dragoste și nostalgie asupra celor mai minunate făpturi, puii de om... Cu veselia corului de copii la marginea pădurii alege Ioan Grigorescu să încheie acest episod, răspunzând simetric acelei amintiri dintr-o zi de iarnă a copilăriei proprii.
***
Un articol de Cristina Oancea
