Locomotive, gări, căi ferate și o nouă călătorie în America – invitația „Spectacolului lumii” pentru joi, 8 octombrie, ora 23:00, la TVR 3.
Ce-ar fi America, anvergura, viteza, spațiul, distanțele care o definesc, fără mijloacele de transport ? Uluit de fiecare dată de eficiența lor și de însemnătatea ce li se acordă în cultura americană, Ioan Grigorescu le dedică, într-un mod poetic și special, un întreg episod.
„Calul de Fier, cum i-au zis indienii americani locomotivei cu aburi, și-a tăiat drum prin turmele de bizoni, dând totodată o lovitură mortală diligențelor rapide care duceau poșta trimisă de la St Joseph în Missouri până la Sacramento în California, în cel mult zece zile. Distanța parcursă: 2.400 km.” (Ioan Grigorescu, Calul de Fier, joi, 8 octombrie la TVR 3)
Primul vapor cu aburi a pornit la drum în 1807, prima locomotivă cu aburi a lui Stephenson în 1811 și deja la jumătatea veacului al XIX-lea Statele Unite ale Americii dispuneau de 15.000 de km de cale ferată. Ce aliat mai bun ar fi putut avea americanii în cucerirea Vestului și în lupta cu imensele întinderi de pământ decât viteza și, implicit, adoptarea cât mai rapidă a celei mai noi tehnologii...
Ioan Grigorescu ne conduce prin Muzeul Căilor Ferate din Los Angeles și explorează poezia deja de mult dispărutelor locomotive cu aburi. „Matahala aceasta neagră de metal, foc și aburi care speria cu șuieratul ei peisajele bucolice ale trecutului a smuls distanțele de sub puterile cailor și le-a încredințat mașinilor”. Explorează totodată o nevoie profund umană: prelungirea vieții omului prin salvarea memoriei muncii sale. Pentru că de menținerea în bună stare și chiar în stare de funcționare a exponatelor se ocupă lucrători feroviari pensionari.
Tot așa, pompierii pensionari au obținut de la municipalitate dreptul de a reține pentru muzeul lor orice mașină de pompieri sau ambulanță scoasă din uz. iar la Chino, California, se află, din 1957, un muzeu al avioanelor celebre, datorat colonelului Edward T. Maloney, pilot veteran și istoric al aviației.
Cu mare respect, călăuza constată că pe-aici nu e cunoscută indiferența față de moștenirea generațiilor precedente și societatea poartă grijă de memoria sa.
„Nu suntem decât suma amintirilor noastre, iar măsura lor este pasiunea cu care le-am ocrotit, le-am cultivat și le-am perpetuat.” Ioan Grigorescu caută și urma unei amintiri personale: poate printre avioanele celebre ale colonelului Maloney se află și vreun martor al Operațiunii Tidal Wave, atacul aerian asupra Ploieștiului din august 1943, una dintre cele mai dure amintiri ale propriei sale copilării ploieștene.
Nu va fi trecută cu vederea nici poezia contemporană a vitezei, trenurile moderne și gările ca niște catedrale ale marilor orașe americane, prilej de visare, pentru un pasionat și neobosit călător, dar și de observare a micilor detalii cotidiene ale naturii umane, fără de care Spectacolul Lumii ar fi incomplet.
